73 matches
-
materiale, nu s-au descoperit până acum ca s-ar afla acei atomi rotunzi, sferici, precum niște bile aleatorii de biliard. Și forțele și formele intangibile, sunt tot câmpuri de energie, suflare divină, tot atât de reale ca și o piatră, energie reificata, in stare solida, de care ne poticnim când mergem hipnotizați pe drum, pierduți în iluzii și reverii, încântați de cine știe ce vise lucide, când suntem asaltați pe neașteptate de impulsuri psihice care izbucnesc precum țițeiul din plaiurile petroliere ale inconștientului omenesc
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1493260044.html [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
sau printr-o mașinărie socială disciplinară care o reduce la un corp docil. Confruntat cu înstrăinarea și constrângerile vieții moderne, proiectul eroului lui Musil se convertește în efortul de a-și salva propria individualitate. Și, pentru că spațiul exterior este iremediabil reificat, nucleul subiectivității autentice ia forma unei interiorități care, oricât de ciudat ar părea, nu-și poate afla un corespondent în exterior. Ceea ce este și mai ciudat este faptul că subiectul musilian nu va găsi semnificația înlăuntrul său, după cum nu a
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
e real. Când persoanele descriu evenimente non-biologice (precum un vulcan) sau o instituție socială (exp. guvern) ca fiind vii, de fapt comit eroarea logică a reificării. Reificările sunt în general acceptate în literatură și alte forme de discurs când abstracțiile reificate sunt cu intenție metaforică, precum în exemplul "Justiția este oarbă", dar devine o eroare logică dacă este folosit într-un argument care descrie o stare de fapt. De exemplu: "Justiția este oarbă; orbul nu poate să citească legile tipărite; prin
Reificare (eroare logică) () [Corola-website/Science/310609_a_311938]
-
disconfort existențial cât mai ales o concepție postmodernă de înțelegere a artei ca univers paralele de simboluri, metafore și sensuri existențiale, revelate într-o metafizică a transfigurărilor estetice. Compunând imagini complexe - combinând regnuri și fragmente dispărute - artistul vede dincolo de structuri reificate și fenomene, în lumea arhetipurilor și ideilor generale, de unde și sublimata tendință de esențializare a mesajelor criptice. Convocat de spiritul autenticității reificante, fragmentarismul artei grafice tinde la o semnificație mai generală a ideii, degajând astfel o puternică impresie de modernitate
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
formă” genul care repeta și disloca prin hiperbola, disonanta, confuzie internă și proliferare exact acele constructe care le mobilizează? Luați în calcul nu doar faptul că ambiguitățile și incoerentele din cadrul practicilor hetero-, homo- si bisexuale sunt suprimate și redescrise în cadrul reificat al binomului asimetric masculin/feminin, ci și faptul că aceste configurări culturale ale confuziei de gen operează că locuri pentru dezvăluirea și dislocarea acestor reificări. Cu alte cuvinte, „unitatea” genului este efectul unei practici de reglementare ce căuta să proiecteze
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
termen în devenire, o construcție despre care nu se poate spune că ar avea o origine sau un sfârșit. Că practica discursiva în desfășurare, poate fi supusă intervențiilor și resemnificărilor. Chiar atunci când genul pare să se coaguleze în cele mai reificate forme, „coagularea” în sine este o practică perversa susținută și reglementată de diverse mijloace sociale. Pentru Beauvoir, e imposibil să devii femeie, ca și cum ar exista un scop final care guverneaza procesul de aculturație și construcție. Genul reprezintă stilizarea repetată a
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
-lea, bunăstarea populației a ajuns să fie văzută tot mai mult nu doar ca un mijloc de a spori puterea națiunii, ci ca pe un scop În sine. O condiție premergătoare esențială a acestei transformări era descoperirea societății ca obiect reificat, separat de stat și care putea fi descris științific. În acest sens, producerea de date statistice despre populație - vârstă, ocupație, fertilitate, alfabetizare, proprietate, grad de respectare a legii (stabilit prin elaborarea de statistici privind infracționalitatea) - a permis autorităților statului să
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
logici și procese la niște efigii care îi aruncă pe protestatari și pe apărători în spirala unor nesfârșite denunțări și suspiciuni. Piața ar fi teratologică și precară, inexorabilă și ameliorabilă, inumană și totalitară, eliberatoare și eficientă etc. Pe aceste baze reificate au loc pseudo-controverse, pugilate gata să-i purifice pe autorii lor de orice compromis cu forțele adverse. Mai mult, integrarea, din ce în ce mai flagrantă, a rezistenței ca bun în dezvoltarea actuală a democrațiilor neoliberale occidentale conferă acestei fisuri a dominației și reversului
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Ideea de "inspirație" blakeană nu poate evolua decât pe baza unui model vates. În interiorul acestuia, se pot identifica două elemente: vocea, că motorul prin excelență al stării de afflatus, si eul creator, ca recipient uman al viziunii. Inspirația este, astfel, reificata de factorii indefiniți sau, precum vom urmări în continuare, definiți, care declanșează procesul vizionar. Un exemplu elocvent al inspirației de origine indefinita ("immediate Dictation", cu sintagma favorită a lui Blake) este elaborarea poemului epic Milton. Într-o scrisoare către Thomas
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nevoie să ne ferim și de erorile ce survin în interpretarea ei, nu doar din partea marelui public, ci și a multor comentatori oficiali ai informației colective. Astfel, se invocă în literatura de domeniu faptul că opinia publică e personificată și reificată. Expresii ca: „opinia publică din Franța s-a pronunțat pentru...”, „opinia românească ține să condamne...” sunt exemple de acest fel. Aici funcționează un gen de cerc vicios, fiindcă reacția indivizilor la unele evenimente se transferă asupra unei forțe transindividuale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
vorbi de încurajatoare modificări. Jorje Volpi, tânăr scriitor mexican, ce face parte din așa-numita "generație crack", în articolul Sfârșitul prozei latino-americane, spune că în spatele multiculturalismului militant al multora din universitarii europeni și americani se ascunde în prezent o viziune reificata și esențialista a identităților, care, în numele diversității și al apărării acesteia, generează o serie de atitudini protecționiste și paternaliste, la fel de conservatoare că cele ale marelui public. Deși obiectivul lor este, în principiu, salvarea particularităților, "rezultatul final este transformarea unei culturi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
2. Anii treizeci-patruzeci, de la Ape și pământuri la Și pe data e seară /106 2.7. Început de drum / 119 3. Ars poetica și creație trăsături comune / 121 3.1. Artă leopardiană a cuvântului vag versus artă quasimodiană a cuvântului reificat / 121 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi / 139 3.2.1. Observații preliminare / 139 3.2.2. Tăcerea începuturilor, tăcerile sfârșitului / 142 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sfătuia prietenul să iși însușească lecția de stil a clasicilor.23 În cercetarea de față motivul leopardian al desișului, recurent în opera lui Quasimodo, constituie premisa unei analize comparative între poetica leopardiană a cuvântului vag și cea quasimodiană a cuvântului reificat, aflată în a doua parte a lucrării. În același capitol vor fi scoase în evidență și alte lexeme împrumutate de sicilian de la maestru, acestea contribuind la constituirea unor nuclee tematice ce vor fi, la rândul lor, analizate în paralel. Tot
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
doilea discurs despre Leopardi par să anunțe acea poetica a cuvântului formulată de Oreste Macrì în studiul introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul de a-l elabora, care a atins apogeul în arta vocabulei reificate specifice lui Salvatore Quasimodo: tensiunea lirica e plasată în interiorul imaginilor, în interiorul cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele sunt ca niște puncte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și componența de nedeterminare, de nedefinit, de ambiguitate la care trimit cuvintele vagi leopardiene, încărcate de lirism. Limbajul poetic constituie, firește, una dintre chestiunile către care atenția lui Salvatore Quasimodo s-a îndreaptat cu precădere. Ars lirica ermetica a cuvântului reificat, prezentată și clarificata de Oreste Macrì în introducerea deja citată, reluată într-o ediție de studii consacrate autorului nostru din anii '80 este, de asemenea, tributara tehnicii leopardiene a cuvântului vag, așa cum se va vedea pe larg într-un capitol
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vor arăta că substratul leopardian constituie o componentă tematica esențială pentru emul, care îl filtrează și îl metamorfozează conform propriei sensibilități. 3. Ars poetica și creație trăsături comune 3.1 Artă leopardiană a cuvântului vag versus artă quasimodiană a cuvântului reificat În a doua perioadă de creație (1945-1966) Quasimodo a scris nu numai versuri, ci și un numar de contribuții de natură teoretică și critica, reunite pentru prima oara în volumul Poetul și politicianul și alte eseuri din 1960 (Schwarz, Milano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
creație, cezura fiind reprezentată de al doilea Război Mondial. Datorită lor a luat naștere și s-a perpetuat un dialog rodnic pentru studiile de specialitate, deasupra căruia se plasă, ca punct de reper de o remarcabilă soliditate critică, teoria cuvântului reificat formulată de Oreste Macrì în îndepărtatul an 1938. Grație acestui studiu, arta quasimodiană nu era doar încadrată în cercul mai larg al tendințelor ermetizante din literatura epocii, ci capătă, în interiorul acestuia, valoare axiomatica. În viziunea critică a lui Macrì, cuvantul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se semnalează influență autorului din Recanati asupra reprezentanților noului curent literar, pentru care devenise o adevarată zeitate protectoare. Ca prim nume al orientării, Quasimodo a utilizat o serie de elemente specifice artei leopardiene, transpunându-le în propria tehnică a cuvântului reificat, nu din dorința de a se plia noilor tendințe, ci mănat de o afinitate profundă. Legătură dintre cele două tehnici (cea a verbului reificat și cea a cuvântului vag), despărțite de un arc temporal de un secol, demonstrează apropierea scriitorului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a utilizat o serie de elemente specifice artei leopardiene, transpunându-le în propria tehnică a cuvântului reificat, nu din dorința de a se plia noilor tendințe, ci mănat de o afinitate profundă. Legătură dintre cele două tehnici (cea a verbului reificat și cea a cuvântului vag), despărțite de un arc temporal de un secol, demonstrează apropierea scriitorului modern de gânditorul romantic, într-o manieră mai evidentă decât ar fi dorit-o, poate, Quasimodo, deosebit de sensibil la asemănările semnalate de critici între
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
preluate afectează lexicul și la nivelul categoriilor gramaticale: prin substantivizarea tipică poeticii sale, construcția verbală aud foșnind (odo stormir), predicat fundamental al poeziei Infinitul, se modifică dezvăluind unul dintre punctele cheie ale tehnicii sicilianului: nominalizarea că metoda a artei cuvântului reificat. Prin eliminarea componenței dinamice aduse de verbe acest procedeu are rol similar cu cel îndeplinit de imaginea insulei: stabilizarea eului, inclusiv prin mijloace sintactice. Este esențial și faptul că funcția pozitivă a vântului s-a modificat radical. Pierzându-și trăsătură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
clasicilor, de la poeții epici, la cei lirici, de la greci la mării noștri poeți, până la Leopardi.463 Artă cuvântului quasimodian se hrănește cu lectură atentă și cu traducerea operelor străvechi: în modelul lor și în cel leopardian sicilianul întrezărește intensitatea termenului reificat, spontan. Pornind de la această reflecție despre beneficiile pe care exercițiul traducerii în ipostaza să de lectură lentă și, prin această, de vehicul al cunoașterii le oferă artei versului, Quasimodo ajunge să îl integreze în mod explicit pe Leopardi în panteonul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pauze de frunză, silabe de umbra, clopote ce scufundă semitonuri de arbori și vânt.481 Cuvântul simplu, pur, nealterat și limpede ce îl atrăsese și pe romantic spre poezia vechilor greci reprezintă una dintre pietrele de temelie ale poeticii cuvântului reificat, analizată pe larg într-un capitol anterior. Începând muncă dificilă și migăloasa de restaurare a vocabulelor, încercând să redea acestora forță originară, sicilianul a tradus, ca și tânărul Giacomo, fragmente scrise de poeta din Lesbos, în care se pare că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din veacul precedent. Revista media difuzarea operei și ideilor leopardiene, accentuând atenția autorului romantic pentru forma versului și efortul lui de a conferi rafinament expresiei; aceste două elemente și-au găsit ecoul și în tehnică literară quasimodiană, în cuvântul sau reificat. Cu toate ca la începutul anilor treizeci influență acestei publicații se estompase cedând primatul altor reviste care găzduiau, de pe atunci, scrierile autorului ermetic ('Îl Frontespizio', 'Solăria', 'Circoli' și 'Letteratura') opera poetului romantic nu fusese uitată, el fiind celebrat, de exemplu, în numărul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe urmele precursorilor Ungaretti și Montale. Ermetismul își declară sorgintea nobilă revendicând ascendente în opera scriitorului din Recanati, privit că maestrul noutății cuvântului poetic.526 Quasimodo, la rândul său, găsea un model în arta verbului leopardian. Tehnică scriitoriceasca a cuvântului reificat, caracteristică autorului ermetic și explicată de Oreste Macrì în introducerea la volumul Poezii din 1938, este tributara, trebuie repetat, concepțiilor leopardiene despre verb; din ele, Quasimodo preia și caracteristicile de vag și nedefinit, fapt nesemnalat de cunoscutul exeget. Poetica cuvântului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tehnică scriitoriceasca a emulului ermetic le reflectă, s-a constatat în primul rând o predilecție pentru cuvintele antico și silenzio ce fac parte din inventarul leopardian al termenilor vagi; în al doilea rând, s-a remarcat că arta a cuvântului reificat, bazată pe tendința centripeta de concentrare a semnificației termenilor (după cum explică Oreste Macrì) este dublată, în fapt, de o forță centrifuga, prin care sensul acelorași rezonează, firește, în relație cu cele contextuale, trezind în cititor impresia de vastitate, de evanescenta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]