617 matches
-
teoreticianul culturii l-a nedreptățit pe sociolog". Lumea jocului cultural se dovedește stăpînită de o contradicție constitutivă: ,la început, se părea că omul își anulează ființa în joc; acum, se pare că el este anulat în realitatea sa neludică". O reinterpretare critică a lui Huizinga deschizătoare de noi drumuri. Construcția argumentativă a eseurilor din carte se bazează pe acumularea logică a ideilor și înțelesurilor, negate apoi în chip riguros, pentru a face loc unei perspective înnoitoare. Opt sînt capitolele cărții. Momentul
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
mai plină de tâlc abscons. Această coborâre în tenebre își dăruiește, de fapt, Revelația: Visita Interiora Terrae Rectificando Inviens Occultum Lapidem. Acolo, în trudnica suferință a căutării se regăsește piatra ocultă, frageda inimă a lumii, privirea virginală destinată redescoperirii și reinterpretării hieroglifei ultime, marelui sens. LP-ul, Legenda Personală a vârstei aurorale înseamnă pentru Coelho reabilitarea Utopiei. Prin excelență cavaleri ai Utopiei sunt păstorul Santiago din Alchimistul și războinicul din micul Manual al războinicului luminii, Manual de guerreiro da luz, ghid
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
la adresa sistemului închis, în care numai de jocuri și strategii nu era bine să vorbești, venea probabil să mărească faima acestei cărți în epocă. Nu cred că Jocurile cu mai multe strategii au fost citite în 1983 doar ca o reinterpretare ingenioasă a unui scriitor din secolul XIX, atîta timp cît sîmburele filosofic al acestei cărți e unul grav, nicidecum gratuit: lipsa de inocență a lumii, a oricărei lumi. Scriitorul, Caragiale în speță, e cu totul lipsit de ingenuitatea geniului dezordonat
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
monografiei despre care va fi vorba în continuare că pregătește o istorie a literaturii române. Fără să fie o figură mediatizată a lumii culturale, Dan Grădinaru pare să fie dintre aceia care lucrează în tăcere, dar adînc, cu atacuri și reinterpretări în chiar zonele tari ale literaturii și cu metodele istoricului dedicat și discret. Felul în care o face contrazice însă această izolare, pentru că Dan Grădinaru scrie cu dezinvoltura unui eseist francez de poziție centrală în sistem, cu o nonșalanță și
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
carte al cărei atribut, printre multe altele, este și acela de a se defini prin încordarea căutărilor: În nici una din Psaltirile în versuri din literaturile europene nu vom întâlni patosul justițiar, evocarea obsesiv-vizionară a «Judecății de apoi», o actualizare și reinterpretare creștină atât de departe împinsă a lumii de gânduri și sentimente a lui David, atât de puțin respect pentru adevărul ebraic ca în «Psaltirea pre verșuri tocmită» a lui Dosoftei." Dan Buciumeanu recurge, la câte exemple descoperă, pentru a pune
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
decât tine. Aceeași realitate va naște mereu alte și alte interpretări. Suntem însetați de absolut, dorim să ajungem la o cunoaștere deplină, sigură, definitivă dar, pe de altă parte, există și dorința de libertate, de judecată personală, de interpretare și reinterpretare. Până la urmă, istoria e un joc... - Jocul cu trecutul... - Un joc serios, dar care nu trebuie luat excesiv în serios și care presupune personalitate, talent și abordări mereu noi. Nimic nu trebuie absolutizat. La fel cum nimic nu trebuie bagatelizat
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
în basme extraordinare decît să pierd vremea cu prelucrări oarecum culte. Am văzut și montări, pentru copii sau pentru adulți, care mergeau ad litteram pe firul narativ, stufos și neingenios. N-am crezut că va mai interesa pe cineva o reinterpretare a acestei feerii prăfuite, ostenită de clișee, de diluări narative și parantetice. M-am mirat cînd am auzit opțiunea lui Dabija. Mărturisesc, însă, că m-am gîndit la o nebunie, a lui, la o relectură, la o propunere cu o
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
în regia lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
consider foarte importantă). Posteritatea lui Arghezi poate fi interogată din mai multe perspective: 1. ca influență catalitică asupra creației literare contemporane; 2. ca interes de istorie literară; 3. în domeniul criticii literare, cel mai ofertant, sunt de evaluat posibilitățile de reinterpretare a operei în funcție de exigențe tematice actuale, de perspective critice în vogă (analiza poeziei argheziene a trecut cu bine, în anii ´70, testul structuralist). Sunt de explorat toate aceste căi posibile, arghezianismul este foarte generos în deschideri neașteptate. Polimorfismul baroc al
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
două direcții: arghirofilia sa notorie, ca și a lui Sadoveanu, și compromisurile politice. Glumind puțin, ar trebui să spun că nu ar trebui ca arghirofilia lui Arghezi să fie un impediment pentru arghezofilia noastră. În spațiul criticii literare, adică al reinterpretării operei argheziene, sunt foarte multe probleme de pus. Aleg două. Pe prima am anticipat-o, ceva mai sus. Recitind poezia argheziană, am constatat că reducția psihologică a eului poetic arghezian la un "homo duplex" este profund păgubitoare. Eul poetic multiplu
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
organizată de revista "Dilema" în jurul actualității lui Eminescu, dar aceasta s-ar putea cu greu încadra în categoria "revizuirilor". Dincolo de iritarea unora și adulația altora, nu prea s-au auzit glasuri care să-și susțină poziția pornind de la recitirea și reinterpretarea operei eminesciene. Iar ancheta realizată de "România literară" la sfîrșitul anului trecut s-a încheiat cu un rezultat previzibil: Eminescu rămîne cel mai important poet din istoria literaturii române. Alexandru Dobrescu a fost, pînă în 1989, una dintre vedetele vieții
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
totuși - și îmi asum riscurile unei atari generalizări - că cea mai mare parte a monogafiilor publicate astăzi se tem să calce pe urme deja călcate, se tem să spună lucruri „banale“ și caută, cu orice preț, adesea în chip declarat, reinterpretarea. De parcă țelul final al autorului monografiei ar fi acela de a se aduce pe sine în prim-plan, cu noutatea lecturii pe care el a propus-o. Monografia e totuși o carte tehnică și aceasta e calitatea ei primă. Iar
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
însă, nu se luptă doar cu echivalarea semantica, ci de-a dreptul și cu gândul kantian - el interpretează, de fiecare dată, cuvântul dat, în funcție de contextul apariției sale, si ne dă nu atât o corelare semantica stabilă, cât o interpretare și reinterpretare ale contextului în care apare gândul filosofic respectiv. Poate că traducerea, astfel realizată, nu va fi ireproșabila, dar interpretul și traducătorul ne pun în situația de a gândi dinamică și dialectica temei filosofice în cauză. Adică de a înțelege viața
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
marcat viața politică de la noi în secolul XX. Autorul aduce mărturii importante legate de toți aceștia (impresionantă este descrierea scenei asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu) sau le pune personalitățile într-o nouă lumină prin aducerea de noi mărturii sau prin reinterpretarea unor fapte mai mult sau mai puțin cunoscute. în plus, în anumite situații, autorul nu ezită să se avânte pe teritoriul imponderabil dar atât de fascinant al istoriei contrafactuale. Romanul Istorisirile Signorei Sisi prilejuiește bucuria unei mult așteptate noi întâlniri
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
abil joc de oglinzi, de factură cervantină, care le pune într-o lumină nouă și permite discursului romanesc să descifreze implicațiile și sensurile existenței umane cuprinse în binomurile dihotomice viață/literatură, adevăr/minciună, istorie/ficțiune, mythos și logos, amintire/ uitare. Reinterpretarea mitului clasic constă nu doar într-o demitizare prin răsturnare parodică, ci într-o subminare mai subtilă, care îl degradează și îl pulverizează în același timp, de parcă l-ar reflecta în cioburile uneia dintre oglinzile concave ale lui Valle-Inclán din
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
vechi, în fapt este vorba despre două fenomene diferite. În termenii modernismului ruptură se impune ca o departajare exclusivista radicală și totală de valorile trecutului, pe când în termenii postmodernismului ruptură este văzută drept una convențională, procedura de "rupere" constând în reinterpretarea imaginii trecutului în scopul incorporării și nu a excluderii acestuia. footnote>, amândouă văzute că dominante culturale, fiecare cu perioada să istorică-temporală. Așa cum am arătat mai sus, o ipotetica "linie de sosire" pentru întregul modernism o situam la limita anului 1968
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
imaginea unui postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii narative, Philip Glass, Steve Reich, Michael Nyman și Louis Andriessen - deconstrucția narativismului prin implicarea principiului repetitiv; 3. Al treilea postmodernism, unul al conexiunii și reinterpretării în opinia autoarei, rezultă din principiul juxtapunerii care implică o includere eclectica de material (împrumutat) din surse disparate și uneori chiar a unor elemente care nu sunt muzicale: (a) citatul: Luciano Berio - Sinfonia (1968), Alfred Schnittke - Cvartetul nr. 3 (1983
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mai sus ca aparținând ultimei avangarde, chiar dacă toți cei menționați afișează elemente implicate ulterior în concepții artistice definibile drept postmoderne. Spre exemplu, John Cage proclama prin òpus-urile sale disoluția și ulterior moartea autorului, Iannis Xenakis își edifica întreaga concepție pe reinterpretarea critică a abuzurilor pan-seriale, iar minimaliștii americani își formulează programul în termenii unei atitudini aproape ironice-condescendente față de exagerările unei concepții seriale deja anacronice de pe vechiul continent. Oricât de contestatare ar fi aceste reacții la adresa pan-serialismului, considerăm că aceasta
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
intitulată "Vremea comparațiilor", cuprinde poeme închinate unui trup mistic, gata să se întrupeze sau să se dezintegreze. Goliciunea biblică, focul, sîngele, corpul și textul, iată cîteva dintre imaginile poetice dominante. Există și cîteva scrieri palimpsest dintre care se distinge o reinterpretare a "Cîntării cîntărilor" în care Sulamita este o "flacără pregătită/ pentru un zeu sălbatic, un trup/ coborît dintre lianele cerului". Prestidigitației profeților îi sînt dedicate versuri dintre cele mai reușite: "Mă intorc la uneltele mele și văd/ niște surdomuți vorbindu
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
simt nevoia unei "ordini" de tip totalitar. O ordine pe care să o facă ei și căreia să i se supună toți cei care nu sînt de acord cu punctul lor de vedere. Dacă tot vorbim de dialog și de reinterpretare, anul Eminescu ar putea fi o cale prin care discuțiile despre democrație în România să capete un plus de substanță, iar așteptările ori voințele mesianismelor politice să cedeze pasul ideii democratizării ca proces de durată.
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
școala de teatru și apoi, stagiune de stagiune, cu rolurile interpretate. În jurul fiecărui rol sînt adunate punctele de vedere ale regizorilor cu care a lucrat, ale actorilor cu care a jucat, opiniile critice de atunci, desprinse din presa vremii sau reinterpretările de astăzi. Din acest puzzle uriaș - sînt peste 200 de persoane abordate - se formează, în complexitatea ei, personalitatea artistului. Și trebuie spus că toate comentariile se opresc doar la creație, respectînd intimitatea vieții lui George Constantin, așa cum el însuși a
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
pag. 48-49). Este vorba, desigur, de Arhitectură cu majuscula, aceea a edificiilor monumentale, preferate de reprezentanții realismului-socialist de la Moscova. Întorcându-ne la structura de ansamblu a lucrării discutate, constatăm că autorul recurge la întreg arsenalul unui critic postmodern în scopul reinterpretării stilurilor arhitecturale românești, privite, desigur, în context european. Paradoxal ni se pare însă faptul că lucrarea să, desi uzează de noțiuni și instrumente ce țin în mod cert de sfera de interes a postmodernismului (luciditate, pastișa, parodie, colaj, simulacru), totuși
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
unui diagnostic incredibil să deschidă implicații filologice sclipitoare (descifrarea unor abrevieri ale jurnalului), dar și rescrierea unei pagini importante de biografie literară. La fel în secvențele dedicate lui Zaciu, Manolescu, Vona, Ianoși, Mălăncioiu, Manolescu, Manea sau Gelu Ionescu, unde surpriza reinterpretării unor episoade biografice sau literare îmbină evocarea tandră (o, dacă ar citi Alain Paruit, ținând cartea cu degetele sale osoase și lungi) cu judecăți bruște, lucide sau cinice, de gând universal strecurat despre întreaga noastră stare culturală. Mă gândesc des
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]