584 matches
-
un tablou de familie, de fapt un roman concentrat, în tablouri dense, pe tema reunirii familiei, îi corespund, la polul opus, „exercițiile pentru mâna stângă”, „capriciile” epice, prozele miniaturale, în care, părăsind tehnica observației, prozatorul reface, cu mijloacele sugestiei, ale reinterpretării mitului și ale parabolei, stări difuze, deschideri spre insolitul din cotidian, proiecții în fantastic și mister (Acvariul, Dispărând într-o bună zi, Ninge pe contrabas, Vară indiană, Dimineața unei nimfe, Întoarcerea lui Odiseu). Dimensiunea experimentală rămâne explicită în câteva tablete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
sub templele grecești, ca la Delfi și Delos, sunt mai degrabă „depuneri de Întemeiere” decât semnul unei continuități cultuale. Însuși templul grecesc Înlocuiește palatul micenian, și nu un templu anterior. În același timp, nu pot fi excluse nici fenomenele de reinterpretare. În sfârșit, dacă limba vorbită de micenieni era indubitabil o greacă arhaică și constituie, Într-o oarecare măsură, un semn de continuitate cu lumea greacă ce a urmat, semnul cel mai evident al unui hiatus Între civilizația miceniană și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În insulele Mării Egee, dar În altele pot fi recunoscute readaptări și remodelări, ca la Delos, unde rămășițele unor morminte miceniene, situate În apropierea Artemisionului și scoase din nou la lumină de arheologie, au suferit În epoca istorică efectele unei evidente reinterpretări. Leagăn al unui străvechi cult funerar, În epoca lui Herodot (IV, 33-35) acestea erau Într-adevăr venerate de către locuitorii insulei ca „mormintele fecioarelor Hiperboreenexe "Hiperboreene"”, Hiperochexe "Hiperoche" și Laodicexe "Laodice", Augexe "Auge" și Opixe "Opi", ajunse din Îndepărtatul și misteriosul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oamenilor. La Xenofan se Întrezărește deja o critică a universului ideologico-religios al cetății, critică prezentă la Pitagora și Heraclit și care va reapărea cu Empedocle, Socrate și Platon. Nu este Însă vorba de abjurarea mitologiei, ci de necesitatea regândirii și reinterpretării ei. Nu este pusă În discuție atât funcția povestirilor mitice, cât lipsa de actualitate a conținuturilor lor, supuse revizuirii Întrucât ele nu mai pot reprezenta un pol eficace de orientare. În Încercarea de a concilia perspectivele naturaliste ale fizicii ioniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sângeros și parțiala lui justificare ca practică „politică”, adică activitate proprie comunităților citadine. Este cunoscută intensa acțiune anticreștină a Împăratului Iulian, cu tentativa paralelă de restaurare a practicilor religioase păgâne, supuse, alături de fundamentele mitice legate de ele, unui proces de reinterpretare substanțială În lumina unor principii ale spiritualismului platonic (Imn către Regele Soarexe "Soare", Imn către Mamaxe "Mama" zeilor). În sfârșit, recuperarea practicilor teurgice În linia ce merge de la Iamblichos la Proclus exprimă Într-o manieră mai evidentă voința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gândire organică și coerentă, la baza căreia se găsește aspirația constantă de a birui opoziția radicală dintre Bine și Rău, prin adeziunea la valorile universale și la lupta Înverșunată Împotriva Răului care trebuie aneantizat. În concordanță cu o astfel de reinterpretare a conceptului tradițional de adevăr, se modifică și semnificația termenului care Îl desemnează pe omul ce Își conformează acestuia gândurile, cuvintele și faptele: așavan („cel care deține așa”; În persana antică, art³van, În vedică, •t³van) este, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
10; 33,18). Mare parte din aceste texte sunt recente. Aceste puține observații bazate pe elemente răspândite în povestirile despre Abraham (Gn 12-25) și Iacob (Gn 25-35) arată suficient că figurile acestor doi patriarhi sunt până la un anumit punct rodul reinterpretării și reactualizării textelor mai vechi pentru a răspunde preocupărilor comunității postexilice, întoarsă la Ierusalim după terminarea exilului în jurul anului 530 î.C. Această constatare ne obligă să fim prudenți când căutăm o legătură posibilă dintre textele biblice despre patriarhi și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea valorifică în sculptură tema himerei, a sfinxului, scoasă de sub incidența decadentismului pentru a dobândi o dimensiune ontologică superioară. Această zonă a reinterpretărilor unor teme specifice, a metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept un accident de etapă asimilat artei 1900 și frivolităților ei senzualiste, un moment de rătăcire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noastră" (î.d.e.n.) și după "era noastră" (e.n.). In mod convențional, "era noastră" începe cu al 31-lea an de domnie al împăratului roman August (dată considerată de unii ca an de naștere a lui Isus Hristos) (Roller, 1952, p. 8). Reinterpretarea semnificației anului I al istoriei ca al 31-lea an de domnie al împăratului August poate fi luată drept o "spălătură semantică" menită să elimine coloratura creștină din cronologia convențională. Originea. În lungul secol al naționalismului românesc, chestiunea fundamentală a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]