21 matches
-
tastatură și macrourile pentru maus facilitează transformarea secvențelor scurte de impulsuri de tastatură și maus generate în alte secvențe, de obicei mai lungi, de acțiuni de la tastatură sau maus. În felul acesta, secvențele, de taste sau impulsurile provenite de la maus, reiterative sau utilizate în mod frecvent pot fi automatizate. Programele specializate pe generarea de astfel de macrouri se numesc macro recordere. În perioada anilor 1980, programele de interfață bazate pe macrouri -- la început SmartKey, apoi SuperKey, KeyWorks, Prokey -- erau la modă
Macrosubstituție () [Corola-website/Science/309495_a_310824]
-
caso, è movimento del linguaggio per accedere a regioni pre-(sopra) "genere", cioè alle sfere da cui è scaturito. Le forme apparentemente più artificiali di organizzazione del linguaggio poetico [...] în realtà non sono niente di più che un'elaborazione naturale, reiterativa, minuziosa, dell'eco che seguì îl Verbo originale"51. Al di là delle evidenți suggestioni dostoevskijane, îl richiamo al Premio Nobel russo e a questa audace sintesi dei punți del suo labirintico pensiero maggiormente aderenți alle teși che intendiamo sostenere
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
de coagulare care iau naștere În istorie sau În istoriografie, niște puncte de coagulare care se decantează pe baza unui proces de selecție, de depuneri succesive În timp, de Înlăturare a lucrurilor nesemnificative și de conglomerare, de suprapunere a celor reiterative. În sensul acesta, ceea ce faci tu este să decantezi o hartă a istoriei. Desigur, mă refer la istorie nu În termeni obiectivi, a ceea ce a fost, ci În termenii a ceea ce a rămas gravat În memoria unei colectivități. Or, iată
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi transpus procesul de constituire a memoriei individuale la cel de constituire a memoriei colective? Pentru o memorie individuală este mai ușor de definit felul cum are loc procesul de memorare, de Întipărire a unor amintiri pregnante, adeseori prin procese reiterative... Dar putem extrapola acest proces de la creierul unui individ la acela al unei colectivități? Cum se depozitează, cum se Întăresc locurile comune Într-o memorie colectivă - există niște suporturi psihologice, un creier colectiv, o psihologie transpersonală, cum se vorbește astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lent se cufundă asemeni caselor vechi; / nu va pluti sufletul meu după moarte". Discursul în registru grav se litanizează, simulând o anumită logicizare superfluă. Până și lucrurile se transformă! Fabulația din Chrematistica lui Diogene nu face decât să sublinieze analogic, reiterativ, determinările din preajmă: Dacă pe piață au mare căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare căutare vinul sigur că toți vor planta vii până când din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de clasă, fumat, fuga de la școală și abandon școlar, consum de alcool și chiar droguri, agresiuni fizice), pentru ca ulterior să treacă la realizarea unor fapte penale mult mai grave (tâlhărie, viol, furt, agresiuni fizice). minori cu comportamente delincvente recurente și reiterative, care comit fapte penale cu o deosebită periculozitate socială, concretizate în delicte de omor, vătămări corporale, violuri și tâlhării, consum și trafic de stupefiante. De regulă, acești minori provin din acele medii de ”socializare negativă“, medii ”marginale” sau chiar ”patogene
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
versiunea narativă a sedimentărilor semantice și emoționale încapsulate în radical. E un cuvânt implodat, ale cărui conținuturi simultane s-au etalat într-o narațiune cu aspect mitic. De cealaltă parte, Herder vizează cuvântul prins în structurile prozodice repetitive. Rima, monotonia reiterativă a ritmului sau diversele tipuri de paralelisme poetice permit dezvoltarea valențelor plurale și contradictorii prin reluarea aceleiași secvențe: o expresie are ocazia să ilustreze sensuri diferite prin reveniri succesive, evocând astfel profuziunea ei semantică. Înțelegem de ce programul poetic schițat de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poezie își regăsește "taina" în amorul trăit de poet și se oferă astfel pentru a fi experimentat în propria interioritate de către ascultător. În acest fel, valoarea sociabilității pe care Rosetti o împrumutase din lectura lui Michelet se construiește simultan și reiterativ pe mai multe planuri, ca și cum ar exista un flux comun care face să circule aceeași pasiune a simpatiei din viața culegătorului, în viața autorului anonim și în cele din urmă în viața cititorului. În acest lanț al transferurilor de iubire
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
tensivității forice pe care se construiește conceptul corupție surprinde două aspecte: * Pe de o parte, a defini o persoană drept coruptă înseamnă o prefigurare a doua instanțe ale aspectualizării: incoativa (începutul corupției) și durativa (corupția trebuie să aibă un caracter reiterativ pentru a putea fi calificată astfel). * Pe de altă parte, la nivelul semionarativ, corupția prezintă anumite roluri patemice și o coabitare între structurile contractuale și polemice. Procesul corupției prezintă anumite roluri tematice/ patemice în reconfigurarea să cognitivă: un agent volitiv
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de clasă, fumat, fuga de la școală și abandon școlar, consum de alcool și chiar droguri, agresiuni fizice), pentru ca ulterior să treacă la realizarea unor fapte penale mult mai grave (tâlhărie, viol, furt, agresiuni fizice). minori cu comportamente delincvente recurente și reiterative, care comit fapte penale cu o deosebită periculozitate socială, concretizate în delicte de omor, vătămări corporale, violuri și tâlhării, consum și trafic de stupefiante. De regulă, acești minori provin din acele medii de ”socializare negativă“, medii ”marginale” sau chiar ”patogene
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
moarte sau liniște. Aceste trei orientări pot conduce la intertextualitate, însă va fi vorba despre trei tipuri de intertextualitate bine definite. Dialogismul lui Butor este constructiv, al lui Barthes este diseminant, iar cel manifestat în pagina lui Blanchot este etern reiterativ. Într-o reprezentare sonoră a intertextualității critice, cu ajutorul unei benzi magnetice, Butor ar intercala mai multe voci, realizând un colaj sonor; Barthes ar face un bruiaj de voci suprapuse [...]; Blanchot ar imprima o voce neutră ce rostește că orice înregistrare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să o traduci sau să o descifrezi, el este prezență semantică, formată din simboluri (ceea ce Cristophe Cusset numește, pentru intertext, locuri și semne), el conține și revelează propriul său sens" (Durand: 1992, 413). Fenomenul intertextual, în special prin componenta sa reiterativă, propune o analiză asupra abolirii timpului (Eliade), aspirație care apropie omul modern de cel arhaic. Scriitorul/lectorul ar trebui să-și asume o metafizică textuală care presupune transcenderea textului, ca manifestare singulară, irepetabilă și definitivă a scriiturii: "Dacă ne străduim
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-o perpetuă căutare de sine, într-un efort de înțelegere a propriei esențe. Poetul vibrează și simte intens nevoia comunicării pentru a-și disimula singurătatea, efemeritatea, absurdul, fiind interpretul unui cântec de demult, desuet și sentimental. Înseși ritmurile, caracterul reiterativ al vieții („Ca niște minutare pe un cadran / Ne învârtim pe-același loc închis / Ne deșteptăm și iar cădem în vis”) fac versul „banal”, „trist, monoton și vechi”. Poezia lui B. are o atmosferă specifică, tenebroasă și apăsătoare. Metaforele relevă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
considerabilă arborescență simbolică a narațiunilor despre subiect. Extinderea fără precedent a unor miteme originare (insula, corabia, harta, comoara, căpitanul, semnul obscur, egalitatea socială, gratuitatea paradisiacă a existenței, supremația pe mare, aventura extremă etc.), ivite dintr-o reală GAP, precum și esența reiterativă a fenomenului (pirateria contemporană) au modificat perspectiva asupra marginalității acestei teme. Ea nu mai pare una a copilăriei literare, a facilului narativ, ci una cu certe valențe sociale, psihanalitice și artistice. Dacă literatura e un rezervor inepuizabil de toposuri și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
apariția unei cărți „în stilul Șeherezadei”. Într- o formă expresivă, observația criticului surprinde esențialul. Nu întâmplător, când vine vorba despre scriitorii noștri cei mai importanți, preferința autorului se oprește asupra lui Mihail Sadoveanu. Vocația narativă și plăcerea actului narativ (declarată reiterativ) reprezintă o linie de forță a prozei lui Mihai Cantuniari. Ocarina de lut (Ed. Humanitas, București, 2011) este al doilea volum dintr-o trilogie de o certă amploare epică - Omul ca iarba - inaugurată prin Bărbatul cu cele trei morți ale
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
la nivelul conștiinței noastre auditive, dincolo de timp și spațiu, fără a face favoruri și fără a comite nedreptăți, dar cu riscul de a strivi și a copleși, ca orice infinit generat de o intuiție internă. Numai că, nemărginirea acestor muzici reiterative constituie însuși felul mărginirii lor, așa cum întreaga creație de lucrări minimalist-repetitive ale școlii americane (Terry Riley, Steve Reich, Phil Glass) nu reprezintă expresia unei idei (ca, de exemplu, acele întâmplări sonore ritualice tradiționale, ivite din exersarea principiilor etice), ci sunt
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
deceniului opt. Dacă Vladimir Streinu, într-o altă epocă literară, încerca „o dramă de inteligență” la capătul analizei unei cărți precum Cuvinte potrivite, Ovid S. Crohmălniceanu pornea în interpretarea liricii Ilenei Mălăncioiu tocmai de la „misterul” conversiunii a ceea ce este comun, reiterativ, „public” în ceea ce este propriu, intens-personal, de unică folosință poetică. În Spațiul magic al Ilenei Mălăncioiu (cuprins în volumul Al doilea suflu), Crohmălniceanu pune întrebarea-cheie: „Cum scoate Ileana Mălăncioiu din asemenea elemente, întîlnite și la alții, o poezie, să nu
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări de poziție în sfera publică, Tismăneanu a afirmat, reiterativ, că expresia "diavolul în istorie" "nu este pur și simplu o metaforă, ea este definiția sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul Tismăneanu a combinat cele două strategii de confruntare a trecutului comunist (criminalizare și demonizare), propunând în mod consecvent
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stabilizarea acesteia pe perioade Îndelungate de timp. Relația se menține În măsura În care partenerul reciprochează și face dovada unui comportament prosocial. Perioada de Încercare a relației presupune ca una din părți să inițieze, prin acordarea unui favor, un proces care poate deveni reiterativ; cealaltă parte are astfel ocazia să-și demonstreze credibilitatea prin reciprocare ulterioară. Astfel apar premisele instituirii Încrederii Între parteneri. Avantajele economice mutuale sunt un stimulent pentru continuarea tranzacției, dar mai importantă se dovedește a fi creșterea volumului tranzacțiilor Între parteneri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
comune, ca și între solemnitate și familiaritate"81. În epoca noastră, remarcăm evoluția limbajului politic spre informal, spre colocvial, spre simplificare excesivă, elemente specifice discursului populist. Tendința de clișeizare, de utilizare intensă a formulelor fixe prestabilite, adoptarea unor structuri sintactice reiterative, preluarea și proliferarea unor simboluri și metafore predilecte sunt trăsături care transformă limbajul politic într-un tip de artefacte apt să slujească intereselor omului politic și care nu solicită din partea auditoriului decât actualizarea semnificațiilor pe care practica discursivă le pune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări de poziție în sfera publică, Tismăneanu a afirmat, reiterativ, că expresia "diavolul în istorie" "nu este pur și simplu o metaforă, ea este definiția sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul Tismăneanu a combinat cele două strategii de confruntare a trecutului comunist (criminalizare și demonizare), propunând în mod consecvent
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]