1,181 matches
-
după părerea mea) egalitate între culturile mari și culturile mici. Privilegiul unui centru dispare, înlocuit de un pluralism creator. Puritatea și gratuitatea valorilor sunt înlocuite de interferența și utilitarismul lor. Cultura de divertisment devine, inevitabil, o alternativă la cultura elitelor. Relativismul se instalează ca principiu decisiv. Valorizarea marginalității și a minorităților implică discriminarea pozitivă, corectitudinea politică, feminismul și multiculturalismul. Acesta e, sumar, peisajul postmodernității care va să vie și la noi. E bine, e acceptabil? Ion Bogdan Lefter crede fără nici o
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
și de comuniști. Dificultățile pe care le întîmpină Monica Lovinescu pentru a reintra în posesia casei părintești, chiar și după schimbarea de putere din 1996, în pofida abuzului judiciar evident căruia i-a căzut victimă mama sa, dă o idee despre relativismul sistemului juridic românesc și, în fond, despre fragilitatea democrației instaurate după căderea regimului Ceaușescu. Deși beneficiază de serviciile unuia dintre cei mai importanți avocați ai momentului respectiv - regretatul, astăzi, Doru Cosma - Monica Lovinescu trăiește un coșmar kafkian legat de această
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
dalle terre "assoggettabili"; quando Pascal scrive îl celebre passo în cui commenta "Un méridien décide de la vérité", secondo Schmitt ha în mente non tanto la varietà del diritto positivo alle diverse latitudini - considerazione che și prestă a banali digressioni sul relativismo - quanto îl fatto "che principi e popoli cristiani și fossero trovati d'accordo nel considerare come non esistente, per determinați spazi, la distinzione tra diritto e torțo. Îl meridiano di Pascal non è în realtà altro che îl meridiano delle
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
să sublinieze adevărul. Există, cred, un adevăr al faptelor, grăitor prin el însuși, dar și unul al interpretării lor: subiectivă, datorită personalității comentatorului, dar obiectivă prin adecvarea la natura obiectului supus analizei. Mai ales acum, când numărăm destui susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și ele, să nu fim ipocriți). Banii nu mă interesează, niciodată n-am știut exact ce salariu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
FRL 11.03.2002). Toate aceste variații sînt permise de traducere; sintagmele păstrate în forma engleză au desigur mult mai puțină disponibilitate contextuală, chiar dacă uneori sunt tratate de vorbitori cu destulă dezinvoltură (ca o unitate morfologică): "nu împărtașesc (...) conceptul de relativism pentru adevăr, political correctness-ul care desființează morala" (FRL - 11.03.2002). Pentru a discuta semantica și pragmatica folosirilor actuale, citatele cele mai la îndemînă sînt tot cele jurnalistice și/sau din Internet. Nu totdeauna îmbinările au sensul care ne interesează
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
spînzura în voie pe colonelul a cărui ordonanță fusese. Toată această tensiune ideologică se rezolvă în dimensiune umană. Adolescentul parcurge un drum al formării de la filosofia lui " Da e da și nu e nu", inculcată la DJ (Tineretul german), la relativismul natural al vieții adevărate. E un întreg joc de posibilități în acest roman, posibilitățile fiind de natură existențială, în genul acelora pe care Milan Kundera le descoperea în Somnambulii lui Hermann Broch. între posibilitățile extreme, nazismul și comunismul, întrupate pe
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
și medaliile postume din România nu s-a găsit și o decorație pentru acest pilot care a preferat să moară în avionul său, decît să primejduiască viața altora. Altfel, ne tot plîngem că în România nu există modele și că relativismul cel mai jos duce la confuzii. Din cînd în cînd, în România apare cîte un Adrian Săvulescu. Adică unul dintre cei care preferă să moară decît să primejduiască viețile altora. Dar, dacă asemenea cazuri nu sînt mediatizate cum se cuvine
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
în istorie, prostia, conformismul, lenea mentală - și, desigur, interesele meschine imediate - profită de conjunctura favorabilă, sub acoperirea ideologiei de moment. Textele politizate din revistele lingvistice (articole de atitudine, direcție, îndrumare; cronici ale unor dezbateri) resping hotărît spiritul critic, dubiul științific, relativismul normal al cercetării; cerînd de pildă ca în Facultatea de filologie - pentru liniștea studenților - să nu se mai prezinte teorii diferite, să nu mai existe o diversitate derutantă de opinii: "este într-adevăr inadmisibil ca în Facultate să se predea
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
descrierii psiho-morale, de spirit analitic masculin exersat pe o realitate feminină. Riscul unei inadecvări flagrante între dimensiunea estetică a operei literare și identitatea sexuală, sublimată simbolic în plan cultural poate fi surmontat într-o manieră rezonabilă, și nu prin invocarea relativismului specific așa-numitei "postmodernități" - căci aceasta are o evidentă coloratură ideologică -, dar prin legitimitatea conferită de conceptul "eteronomiei artistice", teoretizat de T. Vianu în Estetica sa. O schimbare de cadru istoric, dar și de registru discursiv aflăm într-un text
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
la sine însuși, dar pe care le va demonta de-a lungul întregii cărți, printr-o relativizare neobosită, ferită, în ultimă instanță, chiar și de propriile excese de zel: "La antipodul absolutismelor imobile, adeseori opuse între ele, nu profesez vreun relativism disolutiv." (p. 20). Se va referi, pe de altă parte, într-un mod indirect la sine, invocând o posibilă biografie a victimelor dispuse să se confeseze asupra istoriei trăite: "Miza aceasta îmi apare deosebit de împovărătoare tocmai în cazul unui om
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
a suferit chiar rușinea evacuării cu forța pentru refuzul de a-și lichida datoriile la bloc. Ex-uteciștii și ex-aseceriștii mai păstrează o undă de umanitate în ei. Mărirea și, pentru scurtă vreme, decăderea sistemului le-a insuflat o doză de relativism. Obișnuiți încă de pe vremea fostului regim că nimic nu e perfect, că totul se poate "aranja", "discuta", „modifica", ei pot fi uneori chiar oameni de treabă: știu să stea de vorbă, să asculte, să bea un pahar, să dea un
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
își pregătește propriul discurs asupra obiectului constituit și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic, pînă la așezarea ei în ordinea naturală. Un amestec de gravitate înaltă, de contemplație plină de melancolie, și de bucurie irepresibilă a jocului, de relativism epicureic, străbate prin fiecare lucrare în parte și prin întregul discurs expozițional. Preluînd tematici consacrate, cum ar fi cunoscutele peisaje venețiene, dar și toate celelalte repere ale spațiului natural și construit, el pare a se înscrie în parametrii legitimi și
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
întîmpla și asta. Poate este un cuvînt care îi place lui Beckett. Deși cititorul nu ar fi tentat să creadă asta imediat. Există o asemenea rigoare în textele acestui scriitor, în indicațiile cu care își însoțește replicile, încît îndoielile și relativismul nu și-ar găsi locul. Și totuși. Krapp este și personajul pe care îl joacă Marcel Iureș, nu de foarte mult timp, la Teatrul Act, în regia lui Alexandru Dabija. Și este pentru prima oară cînd abordează monodrama, în puritatea
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
anti-relativiste, pornite să deconstruiască, la rândul lor, fundamentele teoretice ale paradigmei postmoderniste și, mai ales, să arate mecanismul de gândire de tip sofist pe care se întemeiază formele cele mai virulente ale acesteia. Cartea lui Andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, publicată într-o primă ediție în 1997, se înscrie în această mișcare de reabilitare a raționalismului, a umanismului, a bazei epistemologice moderne, în fine, a tuturor acelor surse de certitudini pe care relativiștii le-au contestat vehement. Avantajul celei
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
De acord, așa oi fi. Ce știu sigur e că direcții în literatură nu pot fi decât una-două pe țară. Să zicem, ca sugestie bipolară, Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei a dispărut, în ciuda pool-urilor mediatice. Că relativismul amenință să devină noul absolutism, asta-i altceva, poate la fel de periculos ca vechile puseuri absolutizante, care urau de moarte zeflemeaua relativizantă pe motiv de disoluție antinațională etc. Eu sunt pentru măsură în toate, pentru valorizarea negativului, pentru naționalismul luminat - respirând
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
sunt și pentru noi, cei de astăzi, lumină călăuzitoare. Și în timpul nostru, problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
citit până acum din literatura basarabeană. E un roman de virtuozitate a analizei psihologice, din categoria manolesciană a ionicului. Regăsim în construcția lui aproape toate elementele care definesc specia: autoscopia, subiectivitatea explorării interioare, fragmentarismul confesiunii, identificarea dintre narator și personaj, relativismul psihologic, frustrarea socială, dependența dezvăluirilor de meandrele sentimentelor de adversitate dintre personaje, reflecția stăruitoare despre identitate. Titlul lung și (aparent) explicit dă o idee aproximativă despre intențiile întortocheatei narațiuni. Simțim din primele pagini tensiunea și că se desfășoară un dramatic
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
părinții doresc îndoctrinarea lor, ci pentru că adevărul credinței este absolut și universal. Educația religioasă trebuie tratată în același mod, creând un mediu propice de educație în spiritul credinței împărtășite de elev și familia sa, iar nu o variantă diluată de relativismul ateu. Pentru transmiterea corectă a credinței este însă important și modul în care aceasta este transmisă. Se vorbește mult despre programele și materialele utilizate, despre bagajul de cunoștințe ale profesorilor, dar mai puțin despre credința profesorului, despre angajarea învățătorului însuși
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
timpul. Cred că, până la urmă, ai de ales între a te ocupa de propria ta operă și a acorda interviu după interviu. De altfel, știu eu cât e de important să-ți scrii opera ? Toate astea au doza lor de relativism. - De iluzie... - Sigur că există o mare parte de iluzie, așa că nu vreau să spun că modelul meu este mai bun decât al altora. Fericiți cei ce reușesc să le facă pe toate. În ceea ce mă privește, nu pot să
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
istoriografic. - E complicat aici. Pe de o parte, trebuie să crezi în capacitatea ta de a afla adevărul sau de a te apropia cât mai mult de el. Dar, în același timp, e bine să ai și o doză de relativism și să îți dai seama că nu ai, de fapt, cum să atingi adevărul în totalitatea lui. Trebuie să cauți să fii cât mai aproape de el, dar să rămâi conștient că există și alte abordări și că alții pot gândi
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
fost, peste pozițiile emoționale arhetipale, limpede exprimate, ale lui Pierre (despre "unicitatea și incomparabilitatea suferințelor celor prigoniți de veacuri și exterminați cu sînge rece în sec. XX, pentru singura vină de a se fi născut evrei") relevînd în mod trunchiat relativismul infamant al Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
baroce, foarte spaniole, cunoscute, romancierul atrage atenția asupra "inconștientul vieții înseși" ce nu e doar un subconștient uman, și a unei realități despre care afirmă că "nu e nici suprarealitate nici subrealitate, ci o realitate laterală". Format la școala noilor relativisme filosofice, de la Nietzsche la Bergson, el a trecut, de asemenea, cum menționeză biografii, prin operele multor autori "fin de sičcle", estetizanți crepusculari și iubitori de artificii. În spate cu prestigioasa tradiție barocă a Spaniei, marcată de sentimentul precarității tuturor lucrurilor
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
mijloc, punctul invizibil (inexistent, ar zice unii") al centrului care-ți permite analize și te ferește de identificări premature. Pentru cine nu știe că autorul însuși a făcut parte din Școala de la Păltiniș, afilierea e imposibil de ghicit. Scriind împotriva relativismului, Andrei Cornea reușește să evite o poziție ontologică în mod evident concepută în contra curentului, ba chiar anterioară lui istoric. Scriind despre Noica, reușește să fie sever și tandru deopotrivă, altfel decît au făcut-o Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu. Căci
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
examinate, dar incapabile să producă distanță critică necesară pentru evaluare. Prima opțiune refuzată de autor e mai importantă aici, pentru că e des întîlnită și duce la un impas propriu unei abordări mai generale, de fapt o forma mentis deja, faimosul relativism. Pornind de la celebrele exemple ale concepțiilor de filozofie politică oferite de Platon și Aristotel, Andrei Cornea demonstrează că ambele, deși radical diferite, pot fi taxate drept utopice, sau inadecvate realității atîta vreme cît evaluarea pornește de la premise adecvate unui alt
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
putința noastră de a discerne între idei valoroase și impostură, o perspectivă neliniștitoare pentru oricine nu este deja un impostor. Dar este și un impas etic, care joacă un rol mai important în raționamentul lui Andrei Cornea. Argumentul său împotriva relativismului este că, odată devenit scop, acesta își pierde "caracterul de metodă utilă de Ťdemistificareť" și distruge "orice șansă de a legitima în mod rațional valori și de a argumenta că totuși există moduri de a trăi sau de a acționa
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]