45 matches
-
măduvă, criza se va perpetua și ea în forme la fel de diverse. De aceea aderarea românilor la Europa se poate realiza numai printr-un dialog cu Roma și refacerea unității creștine. Celelalte strategii, romantice, culturale, naționaliste, fasciste, eliberatoare, socialiste, comuniste, nihiliste, relativiste etc. ne induc în eroare. Constatarea profetică a lui Ion Iliescu din luna mai 2006: „Președintele este sinteza subconștientului colectiv al poporului și asta se va vedea și la următoarele alegeri” “(Dilema. Saptamanal de tranziție, București, 28 mai-3 iunie 2015
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1436183228.html [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
a rezistenței în fața inumanității, a încrederii în indestructibilitatea umanității. În fond, să vezi în fața ta ființe trecute prin iadul lagărelor de exterminare și să constați că sunt înțelepte, pline de înțelegere față de semeni, dar și deloc dispuși să accepte judecăti relativiste despre masacre și acte teroriste, poate deveni, cu certitudine, o concluzie cu semnificație morală pentru orice tânăr responsabil al zilelor de astăzi și a celor ce vor veni. În al doilea rând, întâlnirile directe ale celor tineri și studioși, de
Oliver Lustig sau a trăi la Auschwitz și a gândi despre fenomenul Auschwitz by Prof. univ. Vasile Morar () [Corola-website/Journalistic/105580_a_106872]
-
perioadă de deconstrucție sistematică a bazelor morale, sociale și spirituale pe care s-a ridicat milenar civilizația creștină. Granițele dintre secular și religios s-au estompat precum orizontul mării la înserare. Mediul social, cultural și politic sunt fluide, tulburi, destabilizante, relativiste, în ceea ce privesc legea, regula și conduita morală. Biserica ordodoxiei, a celebrării liturgice a tainelor divine; a catolicității, a autorității religioase; dar și biserica protestantă și neoprotestantă în varietatea acestora de denominații bazate pe „sola scriptura”, sunt încă vii, în
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1488735711.html [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
în fizica clasică nu-și găseau explicația: structura atomilor și interacția acestora cu radiația electromagnetică. Mecanica cuantică nerelativistă a rezolvat problema structurii atomice; extinsă apoi pentru a ține seama de principiile teoriei relativității, ea a deschis drumul către teoria cuantică relativistă a radiației, numită electrodinamică cuantică. Denumirea de "mecanică cuantică" a fost păstrată pentru a indica teoria fenomenelor atomice din domeniul energiilor nerelativiste, în care numărul de particule rămâne constant; dezvoltările ulterioare, care studiază procese de creare și anihilare de particule
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
din cadrul mecanicii cuantice, în care numărul de particule materiale este considerat constant. Noua teorie a interacției dintre materie și radiație propusă de Dirac a fost numită de acesta "electrodinamică cuantică". Ea a fost elaborată în formă definitivă, ca teorie cuantică relativistă a interacției dintre electroni și fotoni, în mod independent, de Tomonaga, Schwinger și Feynman (1946-1949); echivalența celor trei formulări a fost demonstrată de Dyson (1949). În mecanica cuantică o stare dinamică a unui sistem atomic este descrisă cantitativ de o
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
pentru a sorta datele suprapuse din fotonii de semnal din cele patru fluxuri care reflectă stările „fotonilor-martor întârziați” de la cele patru ecrane de detectare distincte. De fapt, o teoremă demonstrată de Phillippe Eberhard arată că dacă ecuațiile acceptate ale teoriei relativiste ale câmpului cuantic sunt corecte, niciodată nu ar trebui să fie posibil să se încalce experimental cauzalitatea utilizând efecte cuantice (a se vedea referința care tratează problema, subliniind rolul probabilităților condiționale). Cu toate acestea, există cei care perseverează în încercarea
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
Electrodinamica cuantică, sau QED (din ), este teoria cuantică relativistă a interacției electromagnetice. Elaborată de Paul Dirac în 1927 ca teorie cuantică a emisiei și absorbției de radiație, ea a fost dezvoltată în ultimii ani ai deceniului 1940, în forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
mai riguroasă în cadrul notației Dirac arată cum decoerența distruge efectele de interferență și "natura cuantică" a sistemelor. Apoi, este prezentat modelul matricei densităților pentru o mai bună înțelegere. Un sistem de "N" particule poate fi reprezentat în mecanica cuantică ne-relativistă de către o funcție de undă, formula 1. Asta se aseamănă cu clasicul spațiu de fază. Un spațiu de fază clasic conține o funcție cu valori reale în 6N dimensiuni (fiecare particulă contribuind cu 3 coordonate spațiale și 3 momente). Spațiul de fază
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
pe care derivând-o, obținem: O expresie echivalentă pentru Hamiltonian în funcție de impulsul relativist formula 54 este: Acestă formulare are avantajul că formula 56 poate fi măsurat experimental, iar formula 57 nu. De notat că Hamiltonianul (energia totală) poate fi văzut ca suma energiilor relativiste formula 58 plus potențialul energetic, formula 59 Principiul lui Hamiltion este un principiu variațional în elasticitate. În contrast cu un sistem compus din corpuri rigide, corpurile deformabile au o infinitate de grade de libertate și umplu o regiune din spațiu ca un mediu continuu
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
ca emisia și absorbția de radiație de către sistemele atomice, câmpul electromagnetic manifestă însă o structură corpusculară: el apare ca fiind alcătuit din particule de masă zero numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la câțiva ani după moartea lui Maxwell. Aplicațiile lor în electrotehnică, radiotehnică și tehnologia comunicațiilor fără fir în general au avut un impact decisiv asupra civilizației
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
din punct de vedere al tehnologiei. Ar necesita o putere de propulsie mult mai mare decât se crede posibil în acest moment, pentru a mișca o navă cu viteză aproape luminică. În afară de cazul în care nava ar putea atinge viteze relativiste extreme, ar interveni alt obstacol, navigația navei și șansa ca aceasta să ajungă în galaxia sau la steaua, planeta, obiectul dorit. Deasemenea, nava ar trebui să aibă dimensiuni considerabile, să poată susține viața și generațiile de oameni ce vor trăi
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
împrăștierii Compton din pătura L. Rezultatele acestor lucrări (printre care confirmarea existenței unei divergențe infraroșii, prevăzută de electrodinamica cuantică, și punerea în evidență a unei rezonanțe în spectrul fotonului împrăștiat) au generat un interes teoretic și experimental considerabil. Studiul împrăștierilor relativiste Rayleigh și Compton din pătura K în limita energiilor mari ale fotonului incident a prilejuit și discutarea conexiunilor cu efectul fotoelectric (teorema optică și corecțiile radiative). Acest domeniu a fost abordat (1976) în legătură cu experimentele efectuate la AMOLF de grupul Marnix
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
relația dintre energie și impuls din mecanica clasică nerelativistă, înlocuind formal mărimile dinamice clasice prin operatori diferențiali, în raport cu timpul formula 24 și poziția formula 25, asupra funcției de stare: Aici formula 28 este operatorul nabla (gradient), iar formula 29 operatorul laplacian. În mecanica clasică relativistă relația (8) este înlocuită prin iar aplicarea aceluiași procedeu formal conduce la "ecuația Klein-Gordon" Această ecuație are defectul de a fi de "ordinul doi" în raport cu timpul, ceea ce înseamnă că, spre deosebire de situația din mecanica cuantică nerelativistă, starea particulei la un moment
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
sunt corecții relativiste de ordin formula 38. Termenul în formula 39 rezultă din "relația relativistă dintre energie și impuls" (12). Termenul cu produsul scalar formula 40 este numit "energia de interacție spin-orbită". Ultimul termen, numit "termenul Darwin", e independent de spin. Limita slab relativistă a energiei unui atom hidrogenoid care constă dintr-un electron aflat în câmpul coulombian static atractiv al unui nucleu de număr atomic formula 41 se calculează din formulele precedente, punând Nivelele de energie sunt suma a trei termeni: energia de repaus
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
relațiile (30), (33) și (36), se obține Ignorând degenerescența provenită din orientarea momentelor cinetice (numerele cuantice magnetice), stările nerelativiste formula 49 prezintă degenerescența de ordin "n" în raport cu formula 50 caracteristică pentru câmpul coulombian. Interacția spin-orbită elimină această degenerare, dar nu complet: stările relativiste formula 51 sunt dublu degenerate, corespunzător celor două valori formula 52; face excepție starea cu formula 53, care e nedegenerată. Nivelul nerelativist cu număr cuantic principal formula 54 se despică în "n" componente de structură fină, după cum arată tabelul următor, în care e utilizată
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
dar nu a fost imediat evident cum ar trebui definit Δt (deoarece timpul nu este tratat ca operator). În 1926, Dirac a oferit o definiție clară și o demonstrație a acestui principiu de incertitudine, ca rezultând dintr-o teorie cuantică relativistă a "evenimentelor". Dar cea mai bine cunoscută, mai des folosită și corectă formulare a fost dată abia în 1945 de către L. I. Mandelshtam și I. E. Tamm, după cum urmează. Pentru un sistem cuantic aflat într-o stare nestaționară formula 13 și
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
laser. În studiul efectului „gun” relativist am adoptat un model ce implică studiul mișcării unei particule cu sarcină, supusă simultan unui câmp magnetic static și unei unde electromagnetice (polarizate sau nepolarizate) [62]. Matematica modelului constă în combinarea ecuației de mișcare relativiste a unei particule încărcate, aflată într-un câmp magnetic static, cu sistemul de ecuații Maxwell corespunzător unei unde electromagnetice, pentru a descrie interacțiunea neliniară particulă încărcată - câmp magnetic constant - undă electromagnetică (în fapt, un câmp electromagnetic variabil), într-un sistem
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
statelor-tutore tradiționale. Toate aceste schimbări structurale reprezintă elemente constitutive ale procesului de tranzit de la societatea postmodernă la cea izomodernă, adică, potrivit ipotezei formulate la început, la "cea de-a patra hipnoză". Elementele recursive provenite din premodernitate și ocolite de "postmodernitatea" relativistă a secolului trecut rămân valabile, cu siguranță, în epoca izomodernă, acestea fiind recuperate din modernitatea Iluminismului "pre-postmodern". Însă modernitatea pe care o traversăm continuă să parcurgă vortexuri imprevizibile atât pentru teoreticienii modernității timpurii cât și pentru cei ai modernității târzii
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
realitate supraindividuală, deși el Însuși nu este integrat sufletește Într-o formă statornică și prezentând În structura lui lăuntrică o unificare șovăielnică, flotantă. Problema individualității consistă tocmai În această Îmbinare aparent paradoxală de date, conducându-ne la o concepție esențial relativistă a noțiunii de individ. 6. Balans epistemic Între conceptele de evoluție și creație În formarea psihologiei umane Evoluția, În sens biologic, poate fi descrisă ca procesul prin care speciile se schimbă prin transformări succesive pornind de la alte organisme și nu
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
calea spre solidaritate. Respingând obiectivitatea prin renunțarea la epistemologie și adevărul-corespondență, concepția pragmatistă nu se îndreaptă însă spre relativism. Din moment ce nu oferă o înțelegere epistemologică asupra adevărului, ci una de natură etică, concepția pragmatistă ne asigură Rorty nu este una relativistă, în pofida faptului că "(...) realistul e înclinat să interpreteze afirmația pragmatistului că nu se poate spune altceva despre adevăr decât că fiecare dintre noi va aproba ca fiind adevărate acele credințe pe care consideră că e bine să le aibă drept
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
epistemologice de configurare a adevărului implică și eliminarea ideii de "validare". Pur și simplu, cel care primează este binele comunitar, produs al unui "acord neforțat" ce rezultă dintr-o dezbatere liberă. Judecată strict epistemologic, concepția pragmatistă se apropie de cea relativistă, întrucât nu împărtășește perpectiva obiectivistă a existenței unui loc perfect detașat de orice abordare particulară. Dar, câtă vreme adevărul e scos din vocabularul epistemologic și e redus la utilitatea etică, concepția pragmatistă scapă acuzației de relativism și se refugiază în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
așadar, rezultatele unui acord pe care membrii unei comunități îl au în privința a ceea ce este bine, util pentru ei. Întrucât consider că se poate identifica, la nivelul concepției pragmatiste, intenția de a depăși atât concepția obiectivistă, cât și pe cea relativistă asupra ideologiei, este necesar să observăm atât aspectele în care viziunea lui Rorty se apropie de cele două, cât și cele care presupun distanțarea de ele. Într-o primă instanță, opinia mea este că ideea potrivit căreia ceea ce reprezintă binele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
reducerea obiectivității la solidaritate nu este o operațiune epistemologică, ci una de natură etică. 182 Potrivit gânditorului american, "afirmația că "acordul neforțat" este suficient stârnește spectrul relativismului. Căci cei care consideră că o concepție pragmatică despre raționalitate este nesănătos de relativistă se întreabă: "Acord neforțat între cine și cine? Între noi? Între naziști? Între oameni de orice cultură sau grup arbitrar?" Răspunsul este, desigur, "între noi". Prin acest răspuns necesar etnocentric se înțelege pur și simplu că trebuie să acționăm după
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
paradigme științifice cu totul revoluționare s-au născut în niște împrejurări iraționale, fiind atașate unor decizii perfect arbitrare. Nu este greu de sesizat elementul comun al tuturor acestor autori, precum și înrudirea lor cu poziția hermeneuticii fenomenologice. Ambele curente de gândire „relativistă” pun accentul pe istoricitatea actului de cunoaștere, îndatorată aportului personal al comunității din care autorul unei interpretări face parte. Ele relevă limitele monismului metodologic iluminist, importanța recunoașterii finitudinii subiective a actului de cunoaștere, emergența insistentă a problematicii infinitului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rigoarea unei teoreme matematice care să lege printr-o necesitate neștirbită un termen de celălalt. Dar, în orice caz, argumente pentru faptul că Europa modernă stă pe o importantă temelie de gîndire a polarelor în tensiune. în modernitatea tîrzie, curentele relativiste preferă să anuleze această tensiune, dizolvînd-o într-un discurs de toleranță confuză, fără articulare, a diversității. Pe de altă parte, se întăresc totuși anumite ipostaze ale tensiunii productive între poli : raportul între stat și o societate civilă puternică, dialogul între
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]