277 matches
-
de nepotrivirea unor interese, a unor opinii etc.; dezacord. Mergea carevasăzică, la urmă, și dezacord; dar nu, dacă nu exista și ceva abstract. Pentru cine ar avea mania împotrivirii totale, de obicei fanatică, disensiunea noastră salvează aparențele unei democrații reale, relativiste, prin urmare permisivă... Așa dar, nu trebuie să te declari neapărat într-un dezacord total, înverșunat, față de un lucru ori altul; ci doar, ușurel, să te declari numai în disensiune. Eventual cu o persoană șubrezită nu numai de atâtea experiențe
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
unul umanist, lipsit de stridențele părerilor radicale, cu iz apocaliptic. Este demersul unui om care nu și-a pierdut încrederea în coeziunea umanului, în ciuda șubrezirii fundamentelor epistemologice, care privește în jurul său și are curajul intelectual să afirme în fața copleșitoarelor contestări relativiste: „oamenii sunt în stare uneori să se conducă decent, pot uneori crea lucruri frumoase, știu de destule ori să distingă între adevăr și fals, cu toate că rămân în imposibilitatea de a defini Binele, Frumosul și Adevărul, ba adesea au chiar îndoieli
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
din efectele ei perverse și a completa astfel monografia dedicată acestei figuri. în peneluri sînt interesante considerații despre stilul personajului care, adeseori, este confundat cu cel al autorului; articolul neînțelegeri este o punere la punct polemică a poziției "aristoteliciene" și relativiste a autorului și vizează lectura superficială făcută de un animator cultural de televiziune. Teme dragi autorului ca literatura în palimpsest lasă urme fugitive și agreabile precum "efectul palimpsest" care este marcat într-un articol despre arhitectură și recuperare, pornind de la
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
al vieții în(spre) moarte, trăită exclusiv în tensiune contemplativă. Cartea este un (meta)roman al unei noi subiectivități și obiectivități, al unui nou protocol narativ și reflexiv, inițiatic, între personaje și narator, întâlnite într-o perspectivă absolută cu aparențe relativiste. Roman al necesității și libertății conștiinței, al unei lucide și dramatice conștiințe existențiale și thanatice, el a fost privit de critici cu suspiciune, ca un mod de evaziune din referențialiate, din "obiectivitate" - în fapt, cum știm, manipulate ideologic, utopic -, într-
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
câteva alte romane, un prozator al mediilor profesionale. El optează pentru mediul industrial socialist, cunoscut, pesemne, ca jurisconsult. Mediul profesional juridic este cel de-al doilea care apare în cărțile sale. El descoperă acolo tocmai acea lume echilibrată, echivocă, enigmatică, relativistă, greu de distins în elanul ei edificator și vanitățile individualiste travestite ori camuflate. Catedrala este un roman cu teză, structurat demonstrativ, despre putere și presupusa umanizare a puterii chiar în societatea care a demonizat-o, un roman despre sfințenia muncii
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un roman critic, atât cu realitatea, cât și cu literatura. Cele care
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
viață și de senzația unei morți timpurii, dar rămas și mai târziu ca însăși formula personalității, în care toate valorile vieții, valori morale și sociale, măriri și âlocuri>, bani și onoruri, se estompează și se degradează în nuanțe evanescente, viziune relativistă, în care totul s-ar nărui și s-ar preface în neant, de n-ar rămâne axa unui interes pentru a da încă o apetență vieții într-o inapetență universală, axa spectacolului estetic, singura ei legitimare - formulă nietzscheiană, după care
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Eliade nu este nici mit, nici anti-mit. Trebuie depășite aceste etichetări restrictive, reductive. Contează ce spui, cum spui, se discută pe text.ș...ț Lumea spre care ne îndreptăm este, prin firea ei, potrivnică mitizărilor. Este o lume mai înțelegătoare, relativistă, nu în sensul rău al cuvîntului. Există la noi un soi de prejudecată împotriva relativismului. Dar relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
modelului abstract, geometric. Actualmente, geometria apare ca studiul categoriei varietăților diferențiabile finit și infinit dimensionale, obiectele acestei categorii fiind asociate cu anumite structuri geometrice supuse acțiunii unor morfisme naturale. Aplicațiile, extrem de importante în Teoria relativității, mecanica cuantică, mecanica analitică, optica relativistă, control optimal, biologie, economie etc., se realizează prin intermediul modelelor geometrice. „Descoperirea epocală a geometriei neeuclidiene hiberbolice a impus regândirea în mod radical a concepției kantiene a naturii apriorice a spațiului euclidian ca formă de existență a lumii reale. S-a
Agenda2003-2-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280575_a_281904]
-
și anume că viteza luminii poate fi depășită, iar spațiul și timpul sunt absolute. În felul acesta am eliminat unele anomalii (le numesc eu) din Teoria Specială a Relativității (TSR), cum ar fi: dilatarea timpului, contractarea spațiului, precum și a paradoxurilor relativiste - chestiuni care mi s-au părut ficțiuni științifice, nu realitate... Am mers mai profund, și am considerat parametrizarea TSR, care generează mai multe Relativități.
TEORIA ABSOLUTĂ A RELATIVITĂŢII. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Jianu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_122]
-
să cumpere gaz. Într-un comentariu din 1985, regretatul Laurențiu Ulici observa că paticularitatea prozei Gabrielei Adameșteanu stă în raporturile, mereu schimbătoare la nivelul textului, dintre memorie și imaginație. Când memoria și imaginația se subminează reciproc, rezultatul este perspectiva distanțată, relativistă, când ele se substituie una alteia, efectul este intimitatea auctorială, fie în biografism, fie în ficțiune, după cazul substituirii" - scrie criticul, care conchide că operatorii narativi ai romanului Gabrielei Adameș-teanu sunt "memoria contra imaginației și invers și memoria ca imaginație
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
literar a fost ca abia după aproape 20 de ani să-i fie publicată integrala operei la o editură prestigioasă, precum este astăzi Poliromul. O altă greșeală este suprapunerea gândirii monahului cu aceea a lui Petre Țuțea, care numai tolerantă, relativistă sau ecumenică nu a fost. Altminteri, pentru un demolator al mitului generației ’27 (căreia Steinhardt îi aparține atât direct, cât și indirect), cât și pentru un intelectual deloc pasionat de „utopia” creștinismului 6, așa cum se prezintă pe sine Adrian Marino
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
după apariția unor astfel de caractere putem judeca fără greș importanța unei culturi. Cultura în care astfel de oameni apare e una majoră. Cultura creștină a fost o astfel de cultură. ș...ț Și acum întrebați-vă: oare cultura noastră relativistă, hedonistă și postmodernă mai poate înlesni apariția unor asemenea caractere?" Ca cititorul să poată răspunde trebuie mai întîi să știe în ce anume a constat demnitatea celor doi Pascali, amănunt pe care, din lipsă de spațiu, îl rugăm politicos să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
consacră nouă pagini, pe când lui Nichita Stănescu abia șase. E adevărat că în finalul din 2006 îl consideră pe Nichita Stănescu "cel mai însemnat poet al epocii noastre" (p. 768), dar în varianta din 1987 Ion Rotaru avea o ezitare relativistă, considerându-l "aproape cel mai însemnat poet al epocii noastre" (p. 298, în volumul III, din 1987). Ioan Alexandru este situat valoric alături de Nichita Stănescu și de Ion Gheorghe (luați împreună), avantajat de faptul că se plasează (sau, mai bine
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
câteva, decisive, privințe. Teoria formelor fără fond o combate prin cea a parcursului de la simulare la stimulare și, deci, de la un fond chestionabil la unul palpabil. Stabilitatea axiologică o înlocuiește prin revizuiri și autorevizuiri pe axa temporală, în conformitate cu viziunea sa relativistă. În fine, în planul activității și conduitei critice, distanța aulică maioresciană, "răceala" (fie și cu ghilimele) a lui Maiorescu își găsesc, la urmașul său, o perfectă contrapondere. Lovinescu deschide ușa tuturor, chemați și nechemați, face din propria casă un loc
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
bine la scară mare și înregistra eșecuri la scară mică. Cu alte cuvinte, germanul era sclipitor cînd era vorba de probleme ce țineau de domeniul macrocosmosului și întîmpina dificultăți cînd era vorba de microcosmos. Așa se explică de ce teoria lui relativistă e valabilă pentru ordine de mărime mari și este inaplicabilă la nivelul mecanicii cuantice. Explicația acestei particularități ia în seamă tipul de gîndire în care excela Einstein: imaginația bogată și flerul intuitiv. Punctul lui forte nu era calculul matematic și
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
mistico-eclezială a lui Horia Bernea, dar, în același timp, sancționează drastic insuficiența idealului și blocajul moral pe care lumea în care trăim le manifestă cu o dezinvoltură sinucigașă. La capătul acestui traseu, adică de la creația gravă la privirea ludică și relativistă, de la conștiința înaltă a creatorului la rediscutarea statutului și a orizonturilor culturii, de la construcția simbolică la absorbția în cotidian, cum ar putea fi judecată pictura actuala a lui Mircea Bochiș, ca o ruptură, ca o redefinire majoră sau ca o
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
numesc, cu care nu-mi permit nici o "familiaritate", ba chiar îl privesc cu o sfială vecină cu teama... Nu pretind că mă așez fluierând la masa de scris atunci când traduc sau scriu eseuri, dar am o atitudine mai destinsă, mai relativistă. În schimb, nu aș putea fi în largul meu cu poezia. Ea nu-mi cere nici un efort special, de militar trecut prin istovitoare instrucții. Ea mi se dăruie sau nu. - Ce loc credeți că ocupă creația dumneavoastră poetică în contextul
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
anii ‘90. „Nu o singură dată s-a spus că Soljenițîn a urît în egală măsură atît comunismul, cît și democrația apuseană. Ideea pe care o argumentez în paginile care urmează este aceea că o critică a tendințelor subiectiviste și relativiste ale lumii occidentale (afirmată cu vehemență în controversatul discurs ținut la Harvard în 1978) nu înseamnă învinovățirea democrației occidentale.“ (p. 9) Un volum plăcut la lectură pentru cei care vor să vadă cum un urs slav e preschimbat într-o
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
urmate de poeme rămase „în periodice” și de o bogată secțiune de note și comentarii adiacente. Din cuvîntul-înainte al lui Mircea Martin se desprinde o pledoarie vibrantă, convingătoare, privind actualitatea lui Fundoianu-Fondane ca model moral și intelectual pentru timpurile noastre relativiste. Un creator și un gînditor în cazul căruia există o autentică „unitate între viață și operă”; un „erou” care „prin sacrificiul său salvează demnitatea vieții înseși”, asumarea liberă a propriului destin făcînd ca „problematica libertății să se deschidă înspre aceea
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Mă interesează oamenii care sunt mai puțin vinovați decât cred. Nu pot glorifica sfințenia, așa cum nu pot înfiera diabolicul. Pentru niciuna dintre ipostaze nu sunt suficient de moral”. O confesiune, s-o recunoaștem, plină de noțiuni grandilocvente, chiar în versiunea relativistă a autorului: moralitate, vinovați, tabere, scrisul ca „radar” al adevărului ș.a.m.d. Și, într-adevăr, subiectul din Superhero ar fi avut toate atuurile să devină o poveste cât se poate de serioasă, din moment ce surprinde ratarea în toate ipostazele ei
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
e că adepții lor nu-și pot argumenta logic opțiunea, preferința pentru una din poziții fiind dictată de o afinitate căreia Blackburn îi spune „temperament”. De la natură unii oameni sunt înclinați să aibă vederi absolutiste, cum alții au naturaliter imbolduri relativiste. Să recunoaștem, detaliul e uimitor, căci îți dai seama că nici măcar într-o temă de curată analiză lucidă, cum s-ar presupune că e problema adevărului, nici măcar aici argumentele nu pot scăpa de acea dîră de umoare irațională care impregnează
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
că opinia unui ins nu poate fi extinsă asupra altora, iar între opinii nu poate fi stabilită o ierarhie: fiecare opinie e adevărată dacă e raportată la unghiul din care a fost formulată. Punînd semn de egalitate între opinii, poziția relativistă îndeamnă la scepticism: dacă toate părerile sînt egale, atunci toate sunt la fel de importante, caz în care nici una nu mai are întîietate, și atunci singura atitudine acceptabilă e resemnarea: e inutil a avea convingeri, ele sunt oțioase și strîmte, rod al
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
de vedere. Toate coagulându-se într-un „continuum de cuvinte”, după propria sa mărturisire. Convins că literatura modernă poate împrumuta forme de desfășurare structurală din știință, în narațiunea amintită, L. Durrell apelează, „ca pe o analogie de principiu, la perspectiva relativistă”. Cu alte cuvinte, spațiul și timpul sunt percepute diferit, în sensul că măsurătorile privind lungimea și intervalele de timp depind de starea de mișcare a observatorului. Prozatorul a intervenit de mai multe ori sugerând chei definitorii pentru concepția sa artistică
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
culturale”), cronici la cald (așa numite „fotograme”), studii ample (despre Nedelciu, Crăciun, Petculescu, Ghiu și alții), panoramări de o excepțională fidelitate (Flashback 1985... rămâne, până astăzi, cea mai serioasă carte despre „noul val”) și chiar o serie de addenda relaxate, relativiste și afectuoase (cel mai surprinzător capitol de acolo fiind cel în care Lefter, poet el însuși, „parodiază” amical poemele-etalon ale colegilor săi de la Cenaclul de Luni). Ceva mai subiectivă (dar făcând parte din întregul schițat mai sus) este recenta Prietenii
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]