85 matches
-
istoria nu i-a abandonat inteligența la picioare". Aflat între reflexivitate și vizionarism, între imaginar și concret, Gheorghe Izbășescu creează o lume numai a lui pe un spațiu liric al vieții cu plus afectiv, cu sens mai mult implicativ decât relativizant. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Gheorghe Izbășescu-Cântece de mântuire / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 401, Anul II, 05 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantui_al_florin_tene_1328504673.html [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
țări ale lumii, pe care a publicato mult mai târziu, în anul 1726. -Asta e o operă parabolică, explica el când a apărut cartea, cu acțiune situată în ținuturi fantastice, dar vizând realitățile de la noi. Această povestire impune o viziune relativizantă asupra universului, prin asocierea motivului lumii răsturnată, prin distrugerea proporțiilor firești dintre lucruri, am amestecat regnurilor, am caracterizat existența umană redusă la absurd. Am construit o lume utopică negativă, realizată cu mijloace satirice, ale grotescului, umorului negru și sarcasmul violent
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Reverberatii_povestire_de_al_al_florin_tene_1379659296.html [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
istoria nu i-a abandonat inteligența la picioare". Aflat între reflexivitate și vizionarism, între imaginar și concret, Gheorghe Izbășescu creează o lume numai a lui pe un spațiu liric al vieții cu plus afectiv, cu sens mai mult implicativ decât relativizant. Referință Bibliografică: Gheorghe Izbășescu-Cântece de mântuire / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336, Anul I, 02 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantuire.html [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
istoria nu i-a abandonat inteligența la picioare". Aflat între reflexivitate și vizionarism, între imaginar și concret, Gheorghe Izbășescu creează o lume numai a lui pe un spațiu liric al vieții cu plus afectiv, cu sens mai mult implicativ decât relativizant. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Cântece de mântuiire / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_de_mantuiire.html [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
de la explorarea comicului de situație și de nume (Grămescu, Pelinel, Calapod, Brusturoasa, Băicoi), la utilizarea clișeelor „panseatice” paradoxale ale lui Dimitrie, care cristalizează o filozofie „populară” de viață în gloriosul vid românesc. Pentru personaj, derizoriul nu este doar o atitudine relativizantă, ci devine chiar un mod - caricatural - de a fi. Pe de o parte, naratorul transpune haosul vieții cotidiene prin fragmentarea textului într-o multitudine de micro-narațiuni, care-l accelerează și-i pulverizează nu doar sensul global al experiențelor colective reale
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
teme. Cu aerul unei divagații, al unei vioaie alambicări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizanta, joviala... Dar interesul major al poetului îl constituie viața societății în care se află implantat. Aceasta e prizata în fondul sau, căruia imaginația îi acutizează liniile, dezvăluindu-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultiva protestul vehement, revoltă pe față
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
Niculae cu nări exersate parcă în lumea lui Panait Istrati. O lume și-o istorie privite când prin ochii Penei Corcodușa ori prin holbările grobiene ale lui Gorică Pirgu, când cu un soi de îngăduință complice și moralizatoare, când cinic, relativizant, făcând echilibrul extremelor (v. de pildă relatările din timpul rebeliunii legionare, cu preotul ortodox care adăpostește evrei ș.a.m.d.). Personaje memorabile nu prea se decupează din peisaj (cu excepția, zic eu, a lui Deftu: „dacă nu bei și nu mănânci
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
alătura grupului „de referință”), acțiunea colectivă prin intermediul unei diferențieri pozitive (de tipul „black is beautiful”) și competiția În vederea obținerii unei recunoașteri și a unei reprezentări până atunci refuzate. În cazul proceselor pozitive ( În mod necesar complexe), distingem fenomenele de reflexivitate relativizantă („conștientizare distanțată”), de sinteză („articularea coerentă a unor trăsături provenind din culturi diferite”) și de integrare („dobândirea unui sentiment legat de o apartenență nouă fără pierderea apartenențelor prealabile”). Este important să subliniem că, Întrucât apartenențele sunt În mod normal multiple
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de român „generic” mi se par cele mai generoase sub raportul corelării realității românești cu comprehensiunea schimbării În Europa acelui moment, față de ideologiile radicale, naționaliste, de mare putere. Cele două variante ale românului „generic”, aș spune cea mitică și cea relativizantă, se acordă În fond cu un eclectism cultural al modelului autohton, modul sintezei fiind pus pe seama spațiului la Blaga, iar cel al negocierii și al adaptării, pe seama „firii” sceptice și negociatoare a românului. Ele par a fi, dacă mi-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să nu recurgi la el dacă dorești date despre ceea ce azi am numi imaginarul românesc. Nu e singurul text. Ruxandra Cesereanu: Mai este o Întrebare la care nu mi-ai răspuns. Vorbind despre perspectiva mitizantă a lui Blaga și cea relativizantă a lui Ralea În ce privește românul, le caracterizai ca modele ale rezistenței În istorie și probai prin ideea de adaptabilitate instinctul de a supraviețui În orice condiții, spiritul de autoconservare ș.a.m.d. În ce măsură consideri că se poate vorbi și actualmente
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a modernității poate fi numită "era modernității întunecate", așa cum la o scară mai largă Evul Mediu a reprezentat o eră "întunecată" între Antichitate și Modernism. Ceea ce construim în contemporaneitate reprezintă, cred, o a treia fază a epocii moderne, survenind postmodernității relativizante, ambigue, tumultoase. Iar această fază, împreună cu o multitudine de caracteristici structurale și funcționale proprii, îmbracă și forma unor recuperări izvorâte din marile revoluții ale cunoașterii și societale ale modernității incipiente. La nivel metateoretic, nu este de ignorat că însăși sociologia
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
procesului cooperant Gutenberg") este în epoca actuală recuperat, mai ales prin fenomenele internet. Toate acestea conduc la sublimarea postmodernității dar, mai ales, a modernității timpurii, în izomodernitate, care sintetizează redempțiunea modernității în izomodernitate, ambele epoci prin contrast formal cu postmodernitatea relativizantă. Noua paradigmă a modernismului, potrivit grilei metodologice a complexității, este reliefată în tabelul următor: Modernitate inițiatoare versus izomodernitate redempțională Periodizarea modernității Caracte ristici ale etapelor epocii moderne; restructurări morfogenetice izomoderne Modernitatea inițiatoare. Iluminismul contractualist (sec. XVIII-XIX) Postmodernitate. Relativism axiologic. Paradigme
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
concepte la nivel social, cu corespondentele lor interindividuale independență vs interdependență, iar examinarea și valorificarea multiplelor interrelații între aceste perechi conceptuale și diversele registre ale personalității vor constitui o provocare pentru psihologia secolului XXI, sprijinind activarea unui demers comparativ și relativizant care ar putea lărgi considerabil cîmpul cunoașterii psihosociologice.
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a căpătat contururi clare încă în epoca lui Kant și Goethe, caracteriza astfel conflictul ei cu raționalismul universalist al filosofiei luminării: „O gândire relativizantă, cu toate primejdiile ei, a pășit în locul credinței în adevăruri absolute, atemporale ale rațiunii și în uniformitatea naturii umane în toate timpurile”4. Voi aminti pe scurt câteva teme ale gândirii lui Johann Gottfried Herder și Wilhelm von Humboldt, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
diversitate a însăși viziunilor asupra lumii”8. Deși von Humboldt oscilează între un transcendentalism universalist de tip kantian și istorism s-a remarcat că insistența lui asupra deosebirilor profunde dintre limbajele comunităților istorice înclină balanța în favoarea celui din urmă9. Accentul relativizant apare deosebit de clar în reflecția că dacă limbajele conțin viziuni diferite ale lumii rezultă că lumea în sine nu ne este în nici un fel accesibilă. Aceste viziuni nu pot fi comparate prin raportare la criterii care ar fi situate deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fără postura emfatic-oratorică" (în Ligia Tudurachi, op. cit., p. 132). 193 După cum observa Nietzsche, Euripide e dramaturgul care a "psihologizat" tragedia veche. Teatrul său ilustrează etapa "socratică" a tragediei grecești. A introdus nu doar corul alcătuit din femei, ci și spiritul relativizant al sofiștilor, raționalitatea aceea sceptică, individualistă, care dizolvă credința în zei și în mituri. Vezi Friedrich Nietzsche, Nașterea tragediei, traducere și note de Mircea Ivănescu, studiu introductiv de Vasile Muscă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998. 194 În opinia Ligiei Tudurachi, motivul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
biografică este contextualizată în versiuni autobiografice are două consecințe de principiu. Prima privește nucleul anecdotic care asigură comunicarea mai mult sau mai puțin secretă între cărțile autorului. Cea de-a doua califică mecanismul narativ prin care este înscenată anecdotica: unul relativizant, care favorizează incertitudinea și scepticismul, care transmite și date neesențiale, de umplutură, care plusează în dreptul „versiunilor”, subminând „povestea unică”. „Întâmplările mele sunt ca acele cutii care ascund alte cutii mai mici”, scrie într-un loc O., oferind în trecăt formula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
în pericol funcționarea viitoare a instituțiilor moderne, democratice ale sistemului. 5. Corupția românească...tc "5. Corupția românească..." Se pare că o atitudine tolerantă față de mica corupție este tradițională în învățământul românesc, la fel cum este adânc înrădăcinată o atitudine general relativizantă față de normă. Studiul documentar al Elisabetei Stănciulescu (1999) privind formarea morală în trecut aduce serioase dovezi pentru teza că, în afara claselor superioare, mai ales a celor educate în străinătate, românii aveau încă din secolul al XIX-lea o raportare situațională
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mod consecvent de la început pînă la sfîrșit. Astfel, intermedierea narațiunii, așa cum a fost aceasta exemplificată prin personalitatea naratorului, arată într-un mod foarte viu cum trebuie înțeleasă unitatea dialectică a conținutului (povestea) și a formei (intermedierea reprezentată): "Forma [este] exteriorizarea relativizantă a conținutului"62. Astfel m-am întors în punctul de la care am pornit în redarea observațiilor mele despre intermedierea înțeleasă ca o trăsătură generică a narațiunii, și anume la afirmația lui K. Friedemann în legătură cu naratorul văzut ca simbol al faptului
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de ficțiune", dacă este vorba despre "miezul lucrurilor" unei povestiri, după cum este de părere și Anderegg 72; semnificația unui roman poate fi determinată întotdeauna numai prin examinarea interacțiunii conținutului și a procesului narativ în sensul de "formă văzută ca exteriorizare relativizantă a conținutului"73. Totuși, în numeroase cazuri, măsura în care forma narativă afectează conținutul poate fi cel mai bine revelată printr-o reducție radicală, printr-o reprezentare rezumativă a poveștii. Deosebit de semnificative în această privință sînt acele fragmente dintr-un
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
doamnei Chatterley ar fi putut deveni un roman modern important dacă ar fi fost scris într-o perspectivă accentuat personală, probabil folosind prezentarea consistentă a punctului de vedere al lui Connie Chatterlay. În acel caz, forma romanului, înțeleasă ca "exteriorizare relativizantă a conținutului", i-ar fi servit autorului drept compensare pentru unilateralitatea de tip misionar a propriei ideologii sexuale. În romanul Femei îndrăgostite, Lawrence a reușit mult mai bine să canalizeze energia formală latentă în medierea narațiunii pentru a produce un
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
i-ar fi servit autorului drept compensare pentru unilateralitatea de tip misionar a propriei ideologii sexuale. În romanul Femei îndrăgostite, Lawrence a reușit mult mai bine să canalizeze energia formală latentă în medierea narațiunii pentru a produce un asemenea efect relativizant. Spre deosebire de Lawrence, Flaubert a găsit o nouă cale de raportare la o temă veche. Această nouă tehnică implica perspectivizarea prin intermediul unei situații narative personale. În termenii lui Jauss, "romanul a reușit să radicalizeze sau să pună probleme noi legate de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cultural acumulat, alteori, ea trebuie să-l pună În chestiune. Depinde de circumstanțe, de interese prioritare, de etape psihogenetice ale publicului școlar. Oricum, școala trebuie să formeze imagini congruente despre realitate (chiar dacă sunt deschise), și nu păreri fulgurante, schimbătoare, excesiv de relativizante. Anumite certitudini trebuie transmise. Altfel, apare disiparea, instalarea nonsensului, abisului. „Postmodernizarea” școlii nu este de aceeași factură cu cea produsă În literatură, să zicem. Cu imaginarul te poți juca, cu realitatea (copilului, societății etc.) nu! Se vorbește deseori de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
construite de oameni, În modul cel mai subiectiv, și nu sunt ordonate În funcție de repere naturale, chiar dacă discursul justificativ pe care Îl enunță pretinde mereu acest lucru. De aceea, orice tentativă de abordare a lor trebuie să includă un discurs critic, relativizant, de factură antropologică, menit să conducă la deconstruirea acestor obiecte intelectuale, adică la Înțelegerea și explicarea modului În care au fost confecționate și utilizate Într-un anumit mediu social. În final, țin să subliniez Încă o dată principalul obiectiv pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tipuri de reacții principale, care pot fi ordonate În cupluri antagonice de o simetrie perfectă: a) sentimentul propriei superiorități, specific culturii occidentale; b) resentimentele și frustrările provocate de această atitudine arogantă În rândurile celor din afară; c) perspectiva autocritică și relativizantă a occidentalilor, În raport cu suficiența și egocentrismul presupuse de poziția lor favorizată; d) interiorizarea de către ne-occidentali a perspectivei triumfaliste a Occidentului, ceea ce presupune autovictimizare, acceptarea unui stigmat social, adoptarea entuziastă și, uneori, superficială a modelelor apusene. Desigur, trebuie spus că
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]