331 matches
-
o naveta spațială cu verzișori), ci ea vine de pe pământ (așa cum afirmi apoi), dar numai în sensul armaghedonic (ca să fiu mai precis). Mai pe șleau, o să ne-o cam producem și asta o știm sigur de 2000 de ani. O relectura a apocalipsei lipsită de stereotipuri (și mai ales de cele ale unor “popi de țară”) poate ajuta. Apocalipsa, dacă luăm sensul grecesc - adica revelare, vine sigur din “ceruri”, dar că salvare. Fii verde! (nici monetar, nici legionar, ci mental) http
Linia verde – Delta Dunarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82953_a_84278]
-
C. Rogozanu Sigur, e foarte greu să scrii despre o carte care evocă pe cineva, un mare profesor, un mare om de cultură, plecat recent dintre noi. Este însă singurul mod de a propune o relectură, o reamintire a vocilor "grele" din cultura românească. Acesta este rolul tipăririi cărților comemorative, același e rolul recenzării lor. Aurel Sasu și Mircea Petean au alcătuit un volum de "aducere aminte" a Profesorului Mircea Zaciu. încă de la primele pagini șochează
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
a întretăierii de improbabilități - de care mă temeam. Ce mai scrieți? Ce va mai apărea în România? Nu-mi place să vorbesc despre proiectele mele, am superstiția că nu se realizează. Pot totuși menționa aici două probabile apariții: cartea despre relectură, cu titlul A citi, a reciti: Către o poetică a (re)lecturii, pe care o traduce profesorul Virgil Stanciu de la Cluj pentru editura Fundației Culturale Române; și o nouă ediție "definitivă" a microromanului-eseu Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, generos
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
pare, înainte de orice, în selectarea autorilor, iar miza criticii de înaltă clasă - în descoperirea acelui moment în care textul apare ca un întreg organic, viu, funcțional la toate nivelurile sale. Din această perspectivă însă, orice lectură inteligentă devine, inevitabil, o relectură. Paradigmatică pentru acest mod de "a citi", mi se pare odiseea unui text de Nerval (e vorba de Sylvie), căruia Eco îi consacră și aici un sclipitor studiu intitulat La brume de Valois. Pentru cei familiarizați cu opera autorului, nu
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
înaintea noastră a fost ori un deșert, ori un pre-postmodernism etc." Critica lui Daniel Cristea Enache pune mereu față-n față valorile verificate cu acelea recente încercând să despartă "ce e rău de ce e bine". Amendând excesele, propune lectura și relectura. Clasicismul, olimpianismul lui Tudor Vianu, dar mai ales romantismul criticii lui G. Călinescu. Că este așa o poate proba chiar și un fragment desprins parcă din Cronica mizantropului : "- Hopa, să știi că omul acesta are principii, țin minte că mi-
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
și cele opt volume ale Anei Selejan (de la Trădarea intelectualilor la Literatura în totalitarism, 1959-1960, cu, totuși, rezerva că materialul pe care-l conțin este oarecum inform). Culegerile de articole care-și propune să "reviziteze" trecutul reprezintă, în majoritatea lor, relecturi ale operelor, nu contribuții documentare. Contextul istoric, așadar, nu e cu mult mai bine lămurit astăzi decît era acum un deceniu și jumătate cînd dispărea cenzura. Puține revelații: Anatomia unei mistificări de Stelian Tănase, Timpul rugului aprins de André Scrima
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
avant la lettre. În ansamblu, Ispitiri, trecute vremi e o carte bună, chiar foarte reușită sub aspectul cantitatății de informație nouă adusă, și mai ales sub aspectul unei mai subtile intenții de pastișă a textelor analizate, de înduioșată și amuzată relectură a lor, cu ochelarii criticului avizat, și în special pentru privirea complice aruncate când în buduarul aristocratelor, când în spatele scenei. Mihaela Mudure Ispitiri, trecute vremi - eseuri de istoria literaturii engleze Ed. Paralela 45 194 pag., 75.000 lei.
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
volum, după moartea autorului), dar oarecum capricios. Abia în studiile de istorie literară este cu adevărat excepțional, deși meritele i s-au recunoscut destul de greu (În Istorie, G. Călinescu nici nu-l bagă în seamă decît ca poet). Cîteva dintre relecturile lui din clasici sînt uimitoare. De exemplu, aceea despre Coșbuc, care pune capăt clișeului gherist al "poetului țărănimii", sugerînd în autorul Baladelor și idilelor un poet care merge la țară în week-end. (Interesant este că, dincolo de folosirea expresiei englezești, deloc
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
asemenea separare între spirit și carne este de neacceptat. În mod similar, Miriam are de reconciliat modelul feminin ascetic-frigid, fixat în schema sacrificiu-victimizare impus de mamă, cu nevoia lui Paul de a avea o parteneră independentă. Romanul oferă, inclusiv la relectură, surpriza unei înțelegeri puțin obișnuite a "problemelor de suflet", iar extraordinarele dialoguri ale lui Lawrence păstrează, în traducere, savoarea întreagă. D.H. Lawrence - Fii și îndrăgostiți, Traducere de Antoaneta Ralian, Editura Polirom, Iași, 2002
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
Fondane, autor al câtorva culegeri ca Ulysse (1933), Titanic (1936) și - iarăși postum - Exodul (1965). “Actualitatea reînnoită” a operei lui Fondane, despre care vorbește Monique Jutrin în Cuvântul înainte, se încearcă a fi probată, într-un prim timp, la nivelul relecturii reflecției sale filosofice. Mai întâi, Michael Finkenthal (de la Universitatea din Ierusalim), analizează traseul discipolului lui Lev Șestov, care începuse prin a-l urma pe filosoful rus “în lupta sa contra balaurului gândirii raționale, al determinismului științific”, opunându-i “gândirea participativă
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
el ne așteaptă în fântână / clopotul avea vocea ei” (I. Tănase, poate chiar 29 sept. 2001). O poezie bună este aceea care te îndeamnă să revii, iar acest volum, care se lasă doar aparent descifrat acceptabil, oferă destule motive pentru relectură. Multe poeme „se lasă greu”, dacă nu le ești fidel și nu revii (cu atât mai mult dacă nu l-ai citit atent pe Naum și nu prea știi cum e cu suprarealismul). Efect și al faptului că, în comparație cu celelalte
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
fi o carte (sau mai multe) care-i poartă numele în posteritate făcându-i carieră, iar alta(altele) va zăbovi, adunând fire de praf, pe raftul celor necitite. Destinul nu este însă implacabil și poate fi deturnat, spre exemplu, de relecturile ample, exhaustive pe care le presupune un studiu monografic. Dacă judecățile critice ajung, cât de cât, la un consens al inegalităților valorice și impun câteve scrieri ca fiind reprezentative, aceeași monografie poate oferi prilejul unei plăcute imersiuni în universul complet
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
Critica e ignorată din start. Ei anunță că nu vor decât să-și amuze cititorii, ceea ce, la drept vorbind, nu reușesc, fiindcă literatura contemporană numai amuzantă nu e, în ciuda recursului disperat la ironie. E o literatură întortocheată, care cere multe relecturi, care ascunde sub aparenta simplitate a stilului un orgoliu nemăsurat, acela de a crea opera perfectă, alcătuită din toate procedeele ce au fost folosite vreodată în istoria literară. Fluxul conștiinței era în primul rând un refuz a ce fusese literatura
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
am spus mai înainte. Citesc cu mare plăcere pe clasici. Îmi place din ce în ce mai mult secolul XIX și prima parte a secolului XX. Am scris în ultimii ani despre Eminescu, Creangă, Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Goga... Ce desfătare. Ce bucurie a relecturii și, prin contagiune, ce bucurie (regăsită) a scriiturii! L.V. Ce tip de texte încurajați în cronicile săptămânale? Care va fi drumul lui Eugen Simion, criticul clar, sistematic și formator de opinie? E.S. Nici despre literatură, nici despre criticul Eugen Simion
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
și de anvergură. Cum la noi cărțile, mai ales cele apărute la edituri mici din provincie, sunt ca și inexistente, Dan Lungu s-a gândit bine să reediteze acel volum. Adăugând câteva proze noi și schimbându-i titlul. Și la relectură, impresiile bune se păstrează intacte. De la aspectul stilistic (frazare fără cusur), până la conținutul în sine, povestirile au forța de a motiva lectura. S-au pronunțat multe, foarte multe, nume ale literaturii universale, și nu numai, cu care scrisul lui Dan
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
doua zi urmează o inspecție (mai exact, inpecția), că, în fine, inspectorul sosește?”. Metoda critică sintetizată aici de către Ion Vartic - aceeași ca în excelentul său eseu din 2000, Cioran naiv și sentimental - are afinități cu teza lui Matei Călinescu privind relectura hermeneutică de tip cvasidetectivist, menită să descopere secretele semantice pe care textul le ascunde abil în el însuși, uneori chiar împotriva intenției auctoriale de a face sens. Așa, de pildă, un “cifru”, ori, altfel spus, un criptonim, ar conține, în
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
mai bune opere a lui îi lipsește varietatea”11). Fiind cel mai universal dintre toți scriitorii latino-americani, cu o poziție canonică sigură și cu o „putere de contaminare” mai mare decât a oricărui alt scriitor, Borges, deocamdată, nu oferă o relectură prea creatoare așa cum el însuși susținuse importanța timpului indefinit al lecturii și al memoriei. Un paradox născut din sacrificiu. Borges nu pretinde niciodată că are un răspuns. Doar dubii, „perplexități metafizice verificate în timp”12), literatura nefiind altceva decât „iminența
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
mai interesa pe cineva o reinterpretare a acestei feerii prăfuite, ostenită de clișee, de diluări narative și parantetice. M-am mirat cînd am auzit opțiunea lui Dabija. Mărturisesc, însă, că m-am gîndit la o nebunie, a lui, la o relectură, la o propunere cu o miză pe care numai el o vedea, la o spargere de șabloane, la o repunere în pagină a textului. E ca și cum ceva zace în pulberea drumului, neinteresant pentru nimeni și, la un moment dat, cineva
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
Goldoni, tot în regia lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
o interpretare clară și argumentată a textelor, ea schițează un portret nou al omului Ionesco, reușind, mai ales, să prezinte opera lui Ionesco într-o lumină inedită. Dincolo de polemică, acest portret, care cuprinde multe documente inedite, are semnificația unei prețioase relecturi a întregii opere a lui Ionesco". Aceeași dublă interpretare a demersului lui Marie-France Ionesco: de răspuns polemic în particular la cărțile menționate, la opiniile privind atitudinea lui Cioran, Eliade sau Ionesco față de opțiunile lor politice de tinerețe, în general, și
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
arată altfel, dar care rămîne de o eleganță simplă, clasică. Și, ca orice obiect, se dezvăluie privirii în calitate de întreg. În calitate de întreg se dezvăluie acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej pe deplin favorabil jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe care o manifestă oricare cititor în fața unui text știut cu care se reîntîlnește în alt context. Și probabil primele semne ale relecturii
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe care o manifestă oricare cititor în fața unui text știut cu care se reîntîlnește în alt context. Și probabil primele semne ale relecturii critice a poeziei lui Mircea Cărtărescu le găsim în postfața lui Paul Cernat, subtilă analiză a poeziei cărtăresciene. Paul Cernat e convins că tot ceea ce părea, la cea dintîi citire, "subversiune", "demitizare" sau "frondă polemică" la adresa tradiției se vede astăzi
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
cel care afirmă că o operă nu poate deveni modernă decît dacă este mai întîi postmodernă. În cazul lui Mircea Cărtărescu, reciproca începe să devină, simultan și într-un sens deloc restrictiv al cuvîntului, la fel de valabilă. Surprinzător jocul acesta al relecturii! Subscriu pe deplin la cea de-a doua constatare de relectură a lui Paul Cernat: intensitatea experienței recitirii poeziei cărtăresciene depășește în intensitate experiența recitirii oricărui alt poet din generația optzecistă. La nivelul limbajului, al imaginii, al ingeniozității parodice, al
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
dacă este mai întîi postmodernă. În cazul lui Mircea Cărtărescu, reciproca începe să devină, simultan și într-un sens deloc restrictiv al cuvîntului, la fel de valabilă. Surprinzător jocul acesta al relecturii! Subscriu pe deplin la cea de-a doua constatare de relectură a lui Paul Cernat: intensitatea experienței recitirii poeziei cărtăresciene depășește în intensitate experiența recitirii oricărui alt poet din generația optzecistă. La nivelul limbajului, al imaginii, al ingeniozității parodice, al inteligenței intertextuale, Cărtărescu rămîne fără rival. Singure, volumele își fac concurență
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
mai mult, hazardul a știut iarăși unde să-mi deschidă cartea. Mai mult ca oriunde, poezia cărtăresciană e aici, totul mă încîntă, concretețea ei seacă, lumea fantastică a Bucureștiului pe care o instituie avid și real în imagini stranii, mute. Relectura îmi descoperă familiarul unui oraș pe care-l cunosc abia acum. L-am învățat de la Mircea Cărtărescu, îl știu, e un oraș poetic. Dar ca să descopăr că-l știu a fost nevoie de Plurivers. Încă unul dintre efectele secundare ale
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]