85 matches
-
Z. publică și câteva povestiri, precum și romanul istoric Vulturii Pindului (2002), în care zugrăvește un episod al conflictelor uneori sângeroase dintre aromânii și grecii din Macedonia la începutul secolului trecut, reconstituire a atmosferei de epocă din Balcani, într-o proză relevabilă prin tăietura frazei, a istorisirii și prin câteva caractere puternice. SCRIERI: Căntitsi tră armănami - Cântece pentru aromâni, îngr. și pref. Tiberius Cunia, Syracuse (SUA), 1992; Golgota românească, București, 1995; Florilegiu, București, 2000; Arăzgănseri, îngr. și pref. Dina Cuvata, Skopje, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
un spirit de observație deosebit. Autorul percepe realitatea prin intermediul lor, după cum Oedip vede totul prin ochii Antigonei. Am fi tentați să spunem că autorul construiește în inconștient o Antigonă hiperbolizată. însă apropierea cea mai tulburătoare de complexul lui Oedip e relevabilă prin juxtapunerea cu anumite episoade din Ultima noapte... În unanimitate, critica literară a consacrat ideea că moștenirea unchiului Tache este motivul originar al sciziunii cuplului Ela-Ștefan. Ceea ce au scăpat din vedere comentatorii romanului este amănuntul că moștenirea devine obiect al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
A murit subit în drum spre mănăstirea Văratec. La Galați, A. ar fi redactat gazeta unionistă „Libertatea Dunării”, iar la Botoșani, ziarul democrat „Independentul” (1862), despre care s-au păstrat vagi informații, și „Terra de sus” (1866). Versurile, cu nimic relevabile, i-au apărut în „Steaua Dunării”, „Ateneul român” în „Lumina” lui B. P. Hasdeu și în volumul Din versurile lui I. V. Adrian (1871). În paginile „Bondarului”, A. combate vehement „reacțiunea”, adică pe cei ce în țară sau în afara granițelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
se împletesc, se rup, se identifică și se anulează într-un ritm inegal și la o tensiune diferită” (Cartea lui Mircea Eliade). Accente critice dure au intervențiile lui Stelian Mateescu ( E. Lovinescu și poezia pură) și G. Ciprian (Lelița argheziană). Relevabile sunt eseurile, însemnările de călătorie și notele de jurnal ale lui Lucian Blaga, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Emil Isac, Mihail Sebastian, Ion Vinea, Mircea Vulcănescu, Ion Călugăru, dar și alte contribuții ale lui Petru Manoliu, Al. Busuioceanu, C. Nestor, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
și nu numai, purtau o marcă religios-morală. Dar niciodată n-o să ne putem exprima cu certitudine, din lipsa documentelor doveditoare; iar istoricilor nu le-au stat în atenție asemenea aspecte speciale și subtile. S-au lăsat atrași de evenimente spectaculoase, relevabile și consemnabile fără dificultate. La egipteni, piramida era marcă unică și supremă a faraonului, o imagine a cosmosului, un punct de întîlnire între lumea de „aici” cu lumea de „dincolo”. La daci, la fel de reprezentative erau cetatea dublată de incinta sacră
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unei lumi paralele celei contemplate, o lume a trăirilor nemărturisite, învăluite în duioșie și tandrețe (Ceremonial pentru întoarcere în veac). Placheta Din refugiu, ultima apariție editorială a lui F., abordează o tematică mai apropiată de crispările realității și ale istoriei, relevabilă fiind emoția participativă, prezentă în fiecare vers. SCRIERI: Rodnicie, Cernăuți, 1939; Interior, Cernăuți, 1939; Din refugiu, București, 1940. Repere bibliografice: Mircea Streinul, Note la poezia bucovineană de azi, RFR, 1938, 5; D. Petrescu, [„Rodnicie”], „Bugeacul”, 1938, 3-4; Al. Plăieșu, [„Interior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
generației sale, este reluată de nenumărate ori. „Frumoasă” și „folositoare” sunt, invariabil, termenii de caracterizare a unei opere literare. Contrast caracteristic pentru primele arte poetice românești, regulile clasiciste sunt exemplificate cu versuri din lirica preromantică europeană, la care adaugă, fapt relevabil, numeroase pasaje din poezia autohtonă, cu predominarea numelui lui Heliade, însoțit de epitete superlative. M. s-a întors de la studii familiarizat cu literaturile italiană și franceză și hotărât să le răspândească prin traduceri. A ales, în genere, opere aparținând preromantismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
a discursului politic și a aplicațiilor ideologice ale comunismului din România - a sindicatelor libere, precum SLOMR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România) și sindicatul liber „Libertatea”8. Toate aceste forme și tipologii asamblează și Întrețin o cultură a rezistenței relevabilă printr-o manifestare proteiformă declanșată și reprodusă la nivelul mentalului colectiv subzistent, neideologizat. Altfel spus, o rezistență informală care s-a localizat la nivelul comunicării, psihologiei și mentalităților colective s-a manifestat prin folclorul anticomunist, paraliteratură, prin umorul și deriziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
din zona tradiționalismului (cum ar fi acelea ținând de filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
sfera estetică a tragediei, și de epos, muzică, sau chiar de comedie de unde și concluzia unanim acceptată mai târziu că, indiferent de gen, arta are prin sine un efect "purificator". Stagiritul condiționa, în fapt, producerea catharsis-ului de niște reguli relevabile mai curând într-o formă artistică standard (Ur-Form, ar fi spus Goethe), într-o dramă-tip, ale cărei caracteristici se pot combina diferit într-o varietate de moduri artistice (și nu doar în tragedie!), în funcție de context (cu simțul său istoric
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și reproșul imoralității operei sale, într-o epocă a triumfului imaginației melodramatice). Or, estetica melodramei definită și ca formă pur experimentală, creative theatre 82, anticipând happening-ul și celelalte experiențe similare de mai târziu reclamă tocmai participarea emoțională a publicului, relevabilă, în terminologia lui Hans Robert Jauss, fie printr-o "identificare simpatetică" (experiență psihică nemijlocită, de tipul solidarizării cu eroul aflat în suferință), fie prin "identificarea cathartică" stricto sensu (ce presupune "desprinderea de treapta identificării nemijlocite, pentru a accede la reflecția
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și dezimplicată, tragică și melodramatică deopotrivă). Prin urmare, deși rămâne ancorată în realitate prin focalizarea asupra pasiunilor și a vieții afective, melodrama depășește principiul mimetic și sugerează posibilitatea existenței unui model abstract, dincolo de realitate, și a unei structuri de semnificație relevabile exclusiv pe calea analizei (de unde și perceperea tragediei ca reflecție fără soluție, "în marginea" vieții). Apoi, dacă melodrama e o piesă cu sens etic ("the play of ethical mind"), în forma agreată de public a unui omagiu al virtuții pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
legături cu cosmicul și cu inefabilul metafizic. Pornind de la asemenea considerații, Lukács va stabili o distincție tipologică semnificativă, de natură dialectică, potrivit căreia polaritatea esență-existență configurează raportul dramă-epopee, drama desemnând "totalitatea intensivă a esențialității", pe când epopeea, "totalitatea extensivă a vieții". Relevabile numai la analiza în retortă, ca tipuri ideale, drama și epopeea s-au contaminat, de fapt, în realitatea artistică propriu-zisă, adică au împrumutat una de la cealaltă, marcând evoluția istorică a genurilor. Ca atare, nu ne rămâne decât să constatăm că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de stima noastră; voim să ne știm generoși măcar pentru o clipă. Melodrama ne dă această dulce iluzie"100. Voi avea prilejul să mai revin la observațiile acestea, atunci când voi analiza efectiv procedeele și structurile melodramaticului, în oglinda multiplelor nuanțe relevabile în literatura criticului. Întorcându-mă la ipoteza cealaltă, susținută de tânărul Lovinescu și confirmată cu asupra de măsură în toată literatura sa, e necesar să aduc acum câteva precizări care m-ar putea ajuta să deslușesc mai bine conexiunile subterane
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adevăratul mobil, în lumina observațiilor ce mă îndreptățesc să afirm că melodrama îi va fi apărut chiar din tinerețe, fără ca el să-și dea pe deplin seama, mai degrabă intuitiv, drept o "formă simplă"107, model originar de elementară simplitate, relevabil în varii ipostaze în toate genurile artei. Drept urmare, mi se pare imposibil de ignorat prezența melodramei în literatura lovinesciană literatură care, măcar din punctul acesta de vedere, nu e cu nimic neobișnuită. 2.2. "Teatrul" e în altă parte. Un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de călătorie, schițe, nuvele sau povestiri la roman, ultimul fiind conceput ca o compoziție polifonică, serială, sinteză sui generis a experiențelor anterioare în materie de proză. Referindu-se la transformarea în cauză, Negoițescu 174 identifica, pripit, semnul unui regres estetic, relevabil în "degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat, recursul la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Tot în 1970 îi apare și primul volum de poezii, Șodron, apreciat de prefațatorul său, Eugen Schileru, pentru luciditatea cu care poetul descoperă „imperfecțiunile vieții”, dar și pentru „prospețimea” și „cuceritoarea puritate” a versurilor. Relevabile sunt, încă de la acest volum, umorul și autoironia care caracterizează întreaga operă a lui A., capacitatea de a se distanța de sine însuși, „niciodată concesiv”. Reprezentative pentru spiritul protestatar al poetului sunt Poemele retorice, datând dintr-o etapă anterioară (1958-1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Munteanu, D. G. Ionescu, N. Săvulescu. Semnând cu pseudonimul Narcis, C. Săteanu publică, sub titlul Poeme eterne, câteva poeme în proză. Traian Demetrescu este evocat într-un articol și i se reia poezia Natură moartă. Mai multe schițe, fără nimic relevabil, sunt scrise de G. T. Faur și de Nicolae Țimiraș, iar o cronică echilibrată, bine informată, cu judecăți de valoare corecte - Un ibsenian, Bernard Shaw - îi aparține lui C. Săteanu. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290752_a_292081]
-
prezentată numai ca atare, fără a fi coordonata unei anumite opere, interesează cel mult anecdotic. Stăruința devine viciu. De altfel legenda tuturor oamenilor pitorești este fărâmicioasă, dacă arta nu vine s-o fixeze.”2 În opinia lui Vladimir Streinu rămân relevabile din perspectivă critică doar opiniile lui Iorga și Ibrăileanu, studiul temeinic, serios și prob al lui Jean Boutière (La vie et l’oeuvre de Ion Creangă, Paris, 1930Ă și contribuția călinesciană din 1938 (Viața lui Ion Creangăă, în pofida unor răsturnări
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Preda și D. R. Popescu, înțelegem că opțiunile criticului poartă mereu o evidentă motivație axiologică. Vladimir Streinu refuză în chip programatic bagatelele literare, oprindu-se la acei autori și la acele opere care prin cel puțin un element esențial sunt relevabile. Criticul construia atent, adânc și cu sentimentul duratei. Iată de ce nu i se pot 1 Eminescu. Arghezi, p. 93 2 idem, p. 211 126 imputa erori de percepție estetică sau mari nedreptăți. Scriind despre contemporanii săi critici și istorici literari
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
XVI-lea sub imperiul unor impulsuri lăuntrice de europenizare) de gravitare către acea arie culturală latină și europeană căreia poporul român îi aparținea prin rădăcini etnice și așezare geografică. U. românesc, care la vârsta lui barocă impune printr-un civism relevabil (u. civic cu conceptele lui predilecte, „politiia”, „fapta bună”, „folosul de obște” - transformate în criterii de validare - a fost definit de Mihai Berza și apoi remarcabil descris de Virgil Cândea și de Alexandru Duțu), scoate în evidență aplecarea celor care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând mai bine, putem spune că Poveste, Imitațiune, Lungul nasului și Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult’’ tipic caragialian, adică specia ,,basmului’’ circumscris genului comico-satiric, ale cărei prime tentative relevabile au putut fi semnalate mai ales în câteva din ,,scrisorile’’ lui C. Negruzzi. Atât locul, cât și funcția elementului fantastic, din recuzita miraculosului popular sunt lesne de sesizat. Din punct de vedere cantitativ, miraculosul fantastic deține o poziție minimă și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
1875, O. l. a adus puncte de vedere politice și culturale noi. E vorba, mai întâi, de curajoasa afirmare a ideii naționale într-o perioadă în care efectele dualismului se răsfrângeau negativ asupra vieții sociale și naționale românești din Transilvania. Relevabilă este și încercarea de încadrare a poporului român în contextul mai larg al vieții politice din Balcani și din Europa Centrală, prilej de afirmare a unității naționale și culturale a românilor. În continuarea ideologiei culturale pașoptiste, redactorii încearcă să pună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
între C. și Petrarca, pornindu-se de la nefericirile petrecute în viața sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust să-mi creadă) sau, cu accente de relevabilă vibrație a imaginilor, comentează caracterul efemer al vieții (Pe năsălie). Iluminist în fond, dar alăturând trăsăturilor clasice semne ale romantismului care se definea în poezia occidentală, C. rămâne prezența cea mai interesantă pentru începuturile poeziei moderne românești. Originalitatea lui Conachi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
basme (seria acestor transpuneri o începuse în „Pressa”). Celelalte încercări în proză îi aparțin lui Pantazi Ghica: schițe, nuvele, mici eseuri despre literatură și artă, precum și un fragment de roman social, cu subiectul luat din viața societății românești (Cugetări literare), relevabil și pentru că unul dintre personaje este N. Bălcescu. O. c. a sprijinit „noua direcție” inițiată de Titu Maiorescu și de „Convorbiri literare” prin articole în care se încearcă realizarea unui acord între ideile politice și culturale junimiste și cele ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288548_a_289877]