30 matches
-
pe când varianta -ben transformă doar unele verbe în substantive. În graiurile ‘carpatice’ din Gurghiu - Mureș (domnești = răjikane rroma), din Mera - Cluj (2), Dumbrăveni - Sibiu (rrom-vlahi ardeleni) (3), dar și în graiul bumbăcarilor, în graiul căldărarilor din Sibiu (4), -ben este relict, neproductiv; se întâlnește numai la substantivele abstracte formate de la verbe, cu sensuri specializate. xal (xalǎ) a mânca > xa- + -ben = xaben, ~a s.m. mâncare Sufixul abstractizant caracteristic, cvasigeneralizat, este la domnești N. sg. -(V)bò pl. -(V)bè
SUFIXUL -B`EN de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1476639065.html [Corola-blog/BlogPost/372638_a_373967]
-
Cușma și reprezintă un masiv stâncos acoperit parțial cu pădure de molid ("Picea abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă; printre care: cupa-vacii ("Linnaea borealis"), un relict glaciar cu o deosebită importanță științifică, vulturică ("Hieracium rotundatum"), unghia păsării ("Viola dacica"), urechea iepurelui ("Bupleurum longifolium"), cărbuni ("Phyteuma vagneri"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), morcoveancă ("Pleurospermum austriacum"), gălbenușă ("Potentilla tabernaemontani"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), ghințură punctată ("Gentiana
Piatra Cușmei () [Corola-website/Science/325337_a_326666]
-
la uscăciune, variații de temperatură sau furtuni. Dintre ierburile xerofile, caracteristică Podișului Sotturilor este iarbă alfa ("Stipa tenacissima"). În stepa marocana, tufișurile sunt mai obișnuite. În [[Maroc|Marocul de Sud-Vest]] se întâlnește frecvent arganierul ("Argania sideroxylon"), specia tropicală, reprezentând un relict al florei răspândite aici în Terțiar Înălțimea munților determina o etajare a vegetației. Aici, în urma creșterii umidității, apar păduri cu specii de copaci mediteraneeni, mai ales quercinee și conifere: stejarul de pluta ("Quercus suber") până la 1300 m altitudine și stejarul
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
zapewne) ""tovarășele lui Perun"". Ovsec, pe de altă parte, avanseaza ipoteza că ar putea fi explicate prin latinul "papilio", italianul "parpaglione", "fluture cap-de-mort". Georgieva, deși nu respinge ferm explicația prin teonimul "Perun", admite că forma bulgară ar putea fi un relict preslav, tracic, dintr-o rădăcină per-. În limbile slave Sorin Paliga întărește ipoteza relictului tracic, considerând că ""acesta pare a fi drumul unei explicații plauzibile"" și comparând formele menționate anterior cu numele personal trac "Paparion", considerat înrudit (prin reduplicare) cu
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
fi explicate prin latinul "papilio", italianul "parpaglione", "fluture cap-de-mort". Georgieva, deși nu respinge ferm explicația prin teonimul "Perun", admite că forma bulgară ar putea fi un relict preslav, tracic, dintr-o rădăcină per-. În limbile slave Sorin Paliga întărește ipoteza relictului tracic, considerând că ""acesta pare a fi drumul unei explicații plauzibile"" și comparând formele menționate anterior cu numele personal trac "Paparion", considerat înrudit (prin reduplicare) cu teonimul trac "Papas", teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus și
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
străvechi al cuvântului nu poate fi reconstituit. Cu toate acestea, Paliga este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument în favoarea ipotezei originii tracice este și raspândirea formelor doar la slavii de sud și în română, respectiv în areale cu o importantă influență
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
sau pietrele mari sau mijlocii din mijlocul râurilor acolo unde curentul e puternic. Răspândirea speciei în Argeș corespundea perfect cu zona piscicolă a lipanului și moioagei, iar în Vâlsan cu porțiunea superioară a zonei moioagei. Aspretele a supraviețuit ca un relict preglaciar numai în Râul Vâlsan într-un areal restrâns cu o lungime de aproximativ 1 km. Râul Vâlsan este un curs tipic de apă montan cu debit mediu, cu o lățime medie a albiei între 4 și 12 m. În
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Gaura și muntele Grohotișu, toate aceste zone fiind cuprinse în cadrul rezervației. Dar cel mai de seamă reprezentant al florei lemnoase din acest etaj este cimbrul ("Pinus cembra"), singura specie arborescentă care se ridică în zona alpină și care reprezintă un relict cu răspândire limitată la noi. În cadrul rezervației principale, Pinus cembra se află în două zone importante și anume: prima pe versantul nordic al Jepilor Mici, sub Brâna Mare a Jepilor, la 1750 m, în punctul Creasta cu Zimbri, și a
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
dintr-o perioadă xerotermă (d. ex. rogozul pitic), precum și câteva endemisme. De asemenea, Rezervația naturală Tâmpa protejează și o serie de specii de animale și insecte. Ocrotite mai sunt și bălțile de lângă Rotbav, în care se găsesc plante formate din relictul terțiar Stratiotes aloides. Țara Bârsei, împreună cu Șercaia numără, potrivit recensământului din 2002, 446.000 locuitori, din care Brașovul are 283.901. Acest număr reprezintă 74,81% din populația județului Brașov. Densitatea locuitorilor este de 155,30 loc./m², o medie
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
limbii române: Numele de "ort" a rămas în română în sintagma "a(-și) da ortul popii" (echivalent pentru „a muri”), o aluzie la banul ce se pune(a) în mâna mortului ca să-și plătească vămile văzduhului. Această cutumă este un relict al vechiului obicei păgân de punere a unui obol sub limba proaspeților decedați, întâlnit și în Grecia Antică.
Ort () [Corola-website/Science/308665_a_309994]
-
mov ("Aconitum moldavicum"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum" și "Hieracium rotundatum"), cădelnița ("Campanula carpatica"), clopoțel ("Campanula serrata"), splina ("Chrysosplenium alpinum"), piciorul cocosului ("Ranunculus carpaticus"). În parc vegetează și două specii (vulnerabile) de plante carnivore (insectofage): roua cerului ("Drosera rotundifolia" - relict glaciar) și foaie-grasă ("Pinguicula alpina"). Alte specii de ierburi și flori semnalate în arealul parcului: narcisa ("Narcissus radiiflorus"), ghințura ("Gențiana clusii"), țăpoșica ("Nardus strictă"), degetăruț ("Soldanella hungarica"), unghia-păsării ("Violă declinata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
floarea este închisă. Pedunculul floral este mai scurt și mai gros comparativ cu pețiolul frunzei. În România se găsește "Nymphaea lotus" var. "thermalis" - drețele, care crește în apele termale ale pârâului Pețea și Băile 1 Mai (Oradea). Este considerat un relict terțiar în flora României, înrudit cu lotusul egiptean și a rezistat în România datorită izvoarelor termale din regiune. 2. "Nymphaea alba" — nufărul alb. Este o plantă acvatică întâlnită în România mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare, bălți până la
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
constitui biotopul optim pentru cocosul de munte, aici găsindu-se cea mai mare populație din țară. Rezervatia Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele din Munții Maramureșului are statutul de rezervație, geologică și botanica, mixtă. Ea a fost creată pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica, relict glaciar și specie foarte rară pentru țara noastră, legată de existență condițiilor de mlaștină eutrofa. De un interes științific deosebit se bucură și stâncăriile calcaroase din acest perimetru. Rezervatia mixtă „Peșteră și Izbucul Izvorul Albastru al Izei” are scopul de
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
longiflora, Soldanella carpatica, Rhododendrom kotschyi, Pinus mugo, Pinus cembra și Taxus baccata. Din fauna ocrotita fac parte: Rupicapra rupicapra, Marmota marmota, Lynx lynx, Tetrao urogallus, Lyrurus tetrix, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina. Pentru ocrotirea lostriței (Hucho hucho) - specie endemica bazinului dunărean, relict al apelor glaciare - sunt puse sub protecție cursurile de apă în care ea este cantonata (râul Vaser pe o lungime de 18 km, de la cantonul silvic Cozia până la confluenta cu Vișeul). Studiile privind zonele naturale protejate care fundamentează Planul de
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
totalul de circa 1.650 de oameni, doar 5 sunt sași. Pe langă cetatea și biserica în sine, turiștii mai pot vizita un muzeu sătesc cu profil arheologic și baltă Tânărogul, unde se găsesc câteva pâlcuri de plante formate din relictul terțiar, foarfecă băltii ("Stratiotes aloides") și alte specii de plante rare. Pe luciul apei pot fi văzute o sumedenie de păsări, în funcție de anotimp, precum lișițe, rate mari, sarsele de vară, lăcari, iar în timpul migrațiilor de toamnă și de primăvară chiar
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
a rămâne în memoria Clujului, János Fadrusz a dat chipul său uneia dintre personalitățile din bronz care-l străjuiesc pe regele Matia, anume generalului Ștefan Báthory. În anul 1919 au existat demersuri pentru înlăturarea sau mutarea monumentului, considerat ca un relict al naționalismului maghiar. Istoricul Nicolae Iorga a găsit soluția salvării monumentului, prin evidențierea originii române a regelui Matia pe o plăcuță trilingvă amplasată pe latura nordică a postamentului. În anul 1940 inscripția respectivă a fost îndepărtată. În anul 1992 primarul
Ansamblul monumental Matia Corvin din Cluj () [Corola-website/Science/302441_a_303770]
-
carosabil. La vest pădurea se termină pe panta de nord-est a Dealului Melcilor, în apropiere de Pădurea Mujai care se întinde spre vest. La sud de capătul de sud al pădurii curge valea Bongar, în care se află un pâlc relict de stejar pufos specific stepei sudice. Partea de nord-est a pădurii este mărginită de Valea Lungă, ce trece prin calcare eocene și formează Cheile Baciului, o vale cu versanți asimetrici (partea nordică este stâncoasa și abruptă, cu roci fosilifere, drept care a
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
Chrysanthemum rotundifolium), omagul [Aconitum moldavicum - Aconitum lasianthum (o. galben) - Aconitum toxicum (o. vânăt)], zada (Larix decidua subsp. carpatica). Specii mai rar întâlnite sunt: bulbucii de munte (Trollius europaeus), sângele voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata). Se regăsește și o specie - relict terțiar: vornicerul pitic (Evonymus nanus), pe valea Tarcăului. Demne de menționat mai sunt plantele medicinale cum ar fi afinul (Vaccinium myrtillus), arnica (Arnica montana), coada șoricelului (Achillea millefolium), mușețelul (Matricaria chamomilla), pojarnița (Hypericum perforatum), sau dintre ciuperci gălbiorul (Cantharellus cibarius
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Aceasta biserică este ridicată în tehnica paiantei, adică are o structură de lemn și pereți izolați cu pământ bătut și chirpici. Structura este susținută de stâlpi de lemn înfipți în pământ cu pereți din împletitură de nuiele între ei, un relict din epocile cele mai vechi ale acestor locuri. Biserica din Izvoarele, împreună cu cele similare din satele vecine Satu Nou (1863) și Strunga, formează un grup restrâns, cu totul aparte în arhitectura sacrală de lemn din România și din Europa. Biserica
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
este un pește teleostean marin eurihalin (dulcicol sau salmastricol) pelagic , asemănător cu scrumbia de Dunăre din familia clupeidelor ("Clupeidae"), răspândit în Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Azov, de unde migrează periodic în fluvii (Dunăre, Nistru etc) și lacurile litorale. Este un relict ponto-caspic. Lungimea corpului este de 8-13 cm, rar 20 cm; greutatea de 6 g, rar 15 g. Are corpul scurt, puternic comprimat lateral, spinarea dreaptă, abdomenul curbat cu o carenă zimțată acoperită cu 24-29 spini ventrali. Este acoperit cu solzi
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
în orașul Băile Olănești, la cca 0,5km. sud de satul Moșoroasa, la altitudinea de 700 m. Rezervație naturală botanică situată în Subcarpații Getici (Subcarpații Vâlcii) conservă un habitat de depresiune pe substraturi turboase (mlastină mezooligotrofă- mușchiul de turbă și relictul glaciar Drosera rotundifolia). "Rezervația Naturală Piramidele de pământ de la Slătioara" cu o suprafață de 10,5 ha. Este situată în comuna Slătioara, fiind prezente o varietate de forme sculpturale, conglomerate, nisipuri, pietrișuri slab cimentate create prin acțiunea a numeroase organisme
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
efortul de a o vizita. Ceea ce surprinde vizitatorii și specialiștii este tehnica de construcție, cu stâlpi prinși în tălpi și grinzi de stejar și cu fundătură din scânduri de brad bătută pe interior. Această mică biserică de țară este un relict în arhitectura de lemn sacrală, unica de acest fel cunoscută până în prezent în țară. O biserică asemănătoare a existat în satul vecin Toplița până în 1932 și alta în satul Hășdat până în 1938, amândouă înlocuite de biserici de zid. Biserica de
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
perechi de foliole păroase. Inflorescența, la început compactă, mai apoi alungită, este formată din flori de tip papilonaceu de culoare gălbuie, ce vor da naștere unor păstăi de 2-3 cm, drepte, acoperite cu o rețea de peri negri și albi. Relict postglaciar, "Astragalus péterfii" s-a conservat doar în acest colț al lumii, devenind astăzi un obiectiv științific și o piesă de preț a patrimoniului floristic românesc.
Astragalus peterfii () [Corola-website/Science/311701_a_313030]
-
siberiană au început prin a fi tăiate masiv pentru gudron, apoi pentru celuloză sau chiar au fost arse, în vederea pregătirii terenurilor pentru culturi. În legătură cu valoarea complexă, uneori excepțională, a asociațiilor arborescente în geosistem, descoperirea recentă, în China, a unei Metasequoia relict, extrem de asemănător cu specia caracteristică în zăcămintele de cărbuni terțiari din Europa, evidențiază odată în plus necesitatea păstrării biodiversității. Practicarea pe scară largă a turismului, atracția pe care continuă să o exercite ecosistemele naturale pentru populație, mai ales pentru cea
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
reprezintă cca. 20% din suprafața uscatului, iar distribuția acestuia nu se limitează numai la zona de tundră ci se extinde uneori, în cadrul emisferei nordice, mult la sud de paralele de 60ș latitudine N. În aceste situații vorbim de un permafrost relict, format în perioadele când clima regiunilor respective era mult mai aspră. Permafrostul este bine reprezentat în Siberia, Alaska (peste 80%), Canada (peste 50%), Groenlanda. Din totalul permafrostului din emisfera nordică 37% este prezent în America de Nord, însă cea mai mare parte
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]