51 matches
-
care scoate, selectează și folosește conducătorii stăpâni (regi, împărați, țari, dictatori, papi, fuhreri, etc) NU MAI POATE FI UN STAT PRIZABIL ÎN VIITORUL EVOLUAT PRIN SPIRITUALIZARE CRESCUTĂ! Din perspectiva noastră, astfel de state vor fi abandonate integral și trecute în relicvariul istoriei care se scurge! Pentru viitorul salvat al umanității îmbunătățite credem cu neclintire că cel mai bun stat pentru afirmarea deplină a omului reînomenit trebuie să fie SOCIALISMUL ÎNDUMNEZEIT, STATUL SOCIAL AL MERITOCRAȚILOR, CARE, CA STAT CIVIC AL LEGILOR DREPTĂȚII
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_oblu_deoumanismul_doctrina_alexandru_oblu_1345681526.html [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
său spațios angajează calfe și servitori, are elevi cărora li se asigură întreținere și cazare. Între timp, Memling își continuă cariera artistică. Pleacă la Köln pentru a face schițe după cheiurile Rinului, de care va avea nevoie la lucrarea intitulată "Relicvariul Sfintei Ursula". Depunerea solemnă a moaștelor ei are loc în 1489. Hans Memling moare cinci ani mai târziu; este înmormântat la 11 august 1494 în cimitirul bisericii "Saint-Gilles" din Bruges. Membrii familiilor înstărite din Bruges aveau tendința de a-și
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
de creștini, este statuia ecvestră a împăratului Marcus Aurelius, ce datează din perioada 161 - 180 d.Hr. Creștinismul timpuriu respinge sculptura religioasă monumentală, distanțându-se astfel de arta păgână și îndreptându-se către sculpturile de mici dimensiuni și basorelief: urne, relicvarii etc. Creștinii au preluat de la romani doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal educarea maselor, predicarea noii religii în contextul în care cei mai mulți erau analfabeți. Sculptura rămâne strâns legată de arhitectura
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
în sacrariumul bazilicii Sfinților Apostoli, actualmente Abația Sfintei Genevieve, moaștele Sfintei Clotilde sunt arse în timpul evenimentelor generate de Revoluția Franceză pentru a fi scutite de profanările comise de extremiști, mai puțin capul acesteia și un braț care se aflau în relicvariul bisericii parohiei din Vivieres și o coastă adăpostită de biserica Notre-Dame des Andelys. Cenușa rezultată a fost împărțită între bisericile Saint-Leu-Saint-Gilles și Sfânta Clotilde din Reims.
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
prin crearea unei legături între perete și arcul ce aparține unui anumit perete. Acest lucru creează sentimentul că peretele este doar o coajă și că întreaga construcție este inundată de lumină. Întreaga biserică este apoi percepută, de asemenea, ca un relicvariu în care se află o relicvă sfântă (limba Sfântului Ioan Nepomuk). Altarul principal de pe partea de est este plasat într-o arcadă mare. Vârful altarului ajunge la balustrada galeriei de la cel de-al doilea etaj. Statuile a cinci îngeri pe
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
horticultură. L-a însărcinat pe grădinarul francez André Mollet, cu realizarea grădinilor în stil baroc la Wimbledon. Printre alte lucruri, regina a poruncit realizarea unei foarte criticate capele private, care simplă în exterior, era foarte împodobită în interior cu frumoase relicvarii de aur și argint, statui, o mică grădină un altar decorat de Pieter Paul Rubens și un chivot articulat realizat de François Deussart. La izbucnirea conflictelor interne Henrietta, s-a implicat tot mai mult în politica țării. Când războiul civil
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a infernului. Dante se uită În jur, studiind reacția mulțimii, dar se părea că nimeni din preajmă nu era indignat din pricina acelei sfruntări introduse Într-un loc sfânt. După ce așteptă ca mulțimea să capteze emoția momentului, călugărul se apropie de relicvariu, plimbându-și mâinile peste el, ca și când ar fi vrut să Încălzească bronzul rece. Mai Întâi păru să desprindă o cataramă care probabil că asigura baza bustului. Apoi, acționând peste niște Închizători invizibile, deschide o porțiune deasupra capului, făcând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trâmbița celei de a doua judecăți. Dar poate că era vorba doar de o statuie din fildeș, asemănătoare cu acelea ale zeilor din vechime. Între timp, călugărul Își deschisese larg brațele, cerând tăcere din partea mulțimii. Apoi Își duse mâna spre relicvariu, acționând asupra unui fel de mici manete care ieșea din bust. O trase spre dânsul, deschizându-l și scoțându-i la iveală conținutul complet. Apăru trunchiul unei tinere, al unei adolescente, retezat din dreptul taliei. Chipul ei cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată cu perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după culoarea estompată a carnației și după imobilitatea expresiei. - Priviți, relicva! auzi exclamând mai multe glasuri din jur. - Profetul! strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu Fecioara din Antiohia... oricine fi ea, ci acoperământul nerușinat În care e păstrată. Am mai văzut eu forma aceea, pe vremea tinereții mele. Cunosc mâna care a cizelat chipul acela. Am văzut-o cu mai bine de o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prăvălia meșterului Andrea, turnătorul de clopote, unde deprindeam arta topitului. Eu și cu dânsul. - Care dânsul? - Guido Bigarelli. Magister summus. Magister figurae mortae. - Guido Bigarelli? Arhitectul lui Frederic al II-lea? Marele Bigarelli? - Oh, mare Într-adevăr... În plănuirea răului. Relicvariul acela... Știu eu cum l-a făcut... Bătrânul clătina din cap. Dante era perplex: poate că mintea acelui om se găsea la amurg, ori coborâse deja În beznă. Dar numele acela, Guido Bigarelli, Îi răsuna În minte ca un clopot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de dincolo de zidul subteranei. - Acolo... cândva... zise el. Își mișca degetele ca și când ar fi căutat prin văzduh cuvintele pe care gândirea le lăsase În urmă. Apoi, mintea Îi reveni din panorama de ipoteze pe care o explorase. - Acolo, În biserică. Relicvariul fecioarei. Omul ăsta e Guido Bigarelli, sculptorul morților. Cecco se uită la victimă cu o privire Înmărmurită, ca și când numele acela nu Îi spunea nimic. Dante, În schimb, părea din ce În ce mai dominat de o stupoare neliniștită. Nu se putea ca Bigarelli să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nevoie de prezența mea undeva, se mărgini să Îi comunice străjerului. Când ajunse, biserica gemea deja de mulțime. Încă o dată, Își croi drum cu coatele, Încercând să revină În locul de observație de data trecută, sub pilastru. Baldachinul menit să adăpostească relicvariul lui Bigarelli fusese deja transportat În fața altarului, iar cineva trăsese perdelele pentru a-l oferi vederii credincioșilor. Dar călugărul și miraculoasa relicvă Încă nu Își făcuseră apariția. Dante profită de acest lucru ca să observe mai bine masa de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pilastrului: dacă se deranjase și Inchiziția, era un semn că miracolul depășise zidurile acelei mici mânăstiri. În acel moment, pe poarta din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat de doi bărbați Însărcinați cu transportul relicvariului. Procedura se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare a auditoriului era mai palpabilă, de-a dreptul frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că aș fi vrut să trag pe sfoară Siena mea, dar se pare că totul trebuie să se petreacă sub flore... Poetul tresări. Ce avea de-a face vechea profeție despre moartea lui Frederic al II-lea? - De unde ați luat relicvariul pe care Îl folosiți pentru truc? mai Întrebă el. - Ni l-a Încredințat Bigarelli Însuși. Dante Încuviință din cap. Așadar, ceea ce gândise el Își afla confirmarea. Exista o legătură Între sculptor și falsa cruciadă. Și Între aceasta din urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
falsa cruciadă. Și Între aceasta din urmă și crimă. Expresia Încordată a sienezului lăsa și ea să se Înțeleagă că era cât se poate de la curent cu beregata retezată a victimei din turn. Dante Își roti privirea de jur Împrejur. - Relicvariul. Unde e ascuns? Cecco avu un moment de șovăire, după care se Îndreptă spre un colț din biserică, aflat nu departe de baza schelăriei unde priorul se luptase cu călugărul. Se aplecă și acționă un obiect de pe marginea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul ei presărat cu nestemate, Îl persecutase multă vreme, Încercând să Îi comunice ceva. În vis, trăsăturile ei delicate se preschimbaseră În Înfiorătoarea Înfățișare a unui monstru, ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă, văpăii soarelui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei prin crăpătura subterană, dar se temu că apele puțului ar fi putut urca până acolo. Imaginea Fecioarei Îi reveni În minte. Într-un colț, așezat pe un vechi sarcofag roman, se afla relicvariul lui Bigarelli, care părea să Îl fixeze cu privirea sa teribilă de piatră dură. Se apropie, cuprins de dorința de a privi de aproape acel rod al nebuniei sculptorului. Apoi, Îi atrase atenția capacul sarcofagului. Piatra trebuia să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
olar și-a scris numele, „Petre“, în grecește (prima jumătate a secolului X). Pe același vas a trasat (în jurul gâtului) o cruce, pe care a înșirat unele formule monoteiste (foarte răspândite în perioada paleocreștină) „MHQ“ și „NIKA“. Pe o cruce relicvariu de bronz, descoperită tot aici, pe jumătatea frontală este reprezentat Cristos răstignit având incizate pe ambele părți, sub mâinile întinse, literele „IC.XC“, pe cap o cruce, iar pe cealaltă jumătate este reprezentată Maica Domnului în chip de rugătoare (sec
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
teologice, păstrând cu rigurozitate relațiile cu centrele majore. Prin anul 368-369, la Tomis, episcopul Bretanion (Bretannion) se opunea energic împăratului Valens (364-378), care, trecând prin cetatea tomitană, încerca să impună erezia ariană. Cinci bazilici din cele șase descoperite au cripte relicvariu sub altar. Și aici o amintim pe cea aparținând bazilicii mari, din sectorul vestic al orașului antic, care poate fi considerată cea mai vastă cruciformă specifică unui edificiu de cult paleocreștin. Este interesant că nu s-au descoperit până acum
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
grecească, în aceeași perioadă. Frescele cu Pluto și Persefona din mormântul regelui Filip al Macedoniei, 350. Basoreliefurile din mormintele romane. Catacombele creștine. Necropolele merovingiene din secolul al VI-lea, cu fibule de aur în formă de păsări. Raclele cu oseminte, relicvariile din Evul Mediu timpuriu. Gisanții de bronz din secolul al XI-lea, măștile din cupru aurit din secolul al XIII-lea, dalele funerare, statuile tombale ale lui Blanche de Champagne, papii și sfinții îngenuncheați din mormintele renascentiste. Să scurtăm litania
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
romanități idolatre. De la catacombă la bazilică, apoi la capelele medievale, acele "camere cu relicve" (Duby), vedem scheletul "ieșind" de sub pământ și crescând, înălțându-se în slavă, printr-o succesiune de încastrări. Tibia sau viscerele uscate ale sfântului local cer un relicvariu; deci un oratoriu sau un sanctuar; deci pelerinajul și tot ce urmează: ex-voto de aur, retablul, dipticul, fresca și, în fine, tabloul. Se trece astfel, pe nesimțite, de la dragostea de oase la dragostea de artă; de la rămășițe la relicvă și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la texte care să le deslușească. În fond, astăzi știm că monumentele de cult funerar - ce reconstituie expansiunea rapidă și masivă a budismului prin poarta nord-vestică a Indiei gangetice - au fost observate timp de câteva secole de călătorii europeni, dar relicvariile cu sutre rămâneau fie inaccesibile, fie mute. Curiozitatea endemică a medicului voiajor Îl transformă Însă În 1834 Într-un veritabil arheolog. Charles Masson 2 va relata această călătorie spre Kabul, trecând chiar prin Peshawar și prin Bamiyan, iar În deja
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu numai în decorul capitelurilor, dar și în liniile care fac trecerea de la un plan la altul, pe balustradele de la cor. Lucrul fildeșului, marcat și el de influențe bizantine, cel al pietrei și al metalelor prețioase folosite în ornamentarea raclelor, relicvariilor și potirelor, dar și pentru fabricarea bijuteriilor și diverselor ornamente ating o înaltă perfecțiune în epoca carolingiană, asemenei artei miniaturilor, complet înnoită de amestecul cultural care se opera în sînul "Școlii palatine", atelier al palatului din Aix-la-Chapelle, unde s-au
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]