1,289 matches
-
diferite, pe întreg parcursul cărții. Iar efectul reluării e tocmai aducerea către prim plan a analizei de detaliu pe care Anca Manolescu o face și care dă savoare studiului, în ciuda unui discurs ce, mizînd pe sensuri profunde, impune o lectură reluată, deloc ușoară. Interesantă e, de exemplu, distincția, urmărită de autoare cu ochi extrem de atent, dintre locul consacrat și cel însemnat, ultimul o expresie a globaltății spațiului, adică a unui aparent paradox, tot așa cum aparent este și paradoxul traseului contemplativ, o
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
susțin un spațiu propriu cunoașterii contemplative sînt "descoperite" în carte. Chôra tou achôrêtou, cuprindere a necuprinsului, și locul călătorului . Textul, imaginea iconografică, sanctuarul sînt apoi privite de autoare ca exerciții de topologie contemplativă. Cunoaștere dincolo de cunoaștere, spațiu dincolo de spațiu. Trebuie reluată o precizare: cartea aceasta nu se lasă rezumată. Titlul ei preia o formulare a lui Nicolaus Cusanus, o formidabilă trecere în cuvinte a realizării paradoxului topologic: "Călătorul în mers, acela ce se mișcă pe o cale infinită, dacă e întrebat
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
Halima: "Veneam de departe, albastru derviș/ și ostenit după șirul de ani,/ purtăm pe vesmânt și pe frunte înscriși/ versete din Pali și psalmi din Coran." Persistă obsesia "Odei" eminesciene, din care apar în diverse poeme frînturi rescrise sau idei reluate. Așa se întîmplă în "Oda crepusculara" din volumul Diotima din 1975. Obsesia reapare într-un poem inedit, "Oda" și într-un fel cu totul ciudat în "Portretul unui vânator", tot din 1975. Aici tema e marcată de reluarea într-o
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
decembrie 1925. Articolul dlui Gheran este prilejuit de apariția la Bistrița a unui lunar (bănuim) cu numele săptămînalului lui Rebreanu. Articolul e, de altfel, publicat în deschiderea noii reviste, după un editorial al celor care de azi și un editorial (reluat) al celor de ieri. Primul număr se bucură de semnături cunoscute, Gh. Grigurcu, M. Sin, Ruxandra Cesereanu, Olimpiu Nușfelean (care e și director), Ioan Pintea (redactorul șef), Gh. Crăciun, Aurel Rău ș.a. Urăm revistei bistrițene o viață mai lungă decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
dăruie din ce a găsit: mărturii sui generis, înțelesuri din lumea prin care i-a fost dat să treacă. În 1963, Val Gheorghiu lua parte la o expoziție cu tema Iașul din trecut și de astăzi oglindit în artă, temă reluată și în 1974, la expoziția Iașii în arta plastică, o temă inepuizabilă, desigur, la care pictorul avea să se întoarcă mereu, fiindcă nu era o simplă secvență de parcurs, ci o materie susceptibilă de noi și noi investigații, dincolo de retorica
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Turcismele nu amenință deci stilul înalt, filosofic, eseistic, limbajul culturii și al științei, limbajul religios; sînt legate doar de viața cotidiană - cea mai puțin importantă pentru cultivatorii limbii naționale. Trăsăturile acestea au fost expuse cu claritate de Lazăr Șăineanu și reluate apoi de mulți, în forme mai mult sau mai puțin simplificate: "noțiunile rele sau neplăcute covîrșesc... pe cele bune"; "cele bune sînt de ordine mai mult materiale"; "mai toate aceste noțiuni posed între accepțiunile lor și cîte o nuanță ironică
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
orientală asupra limbei și culturei române, 1900). Turcismele pot fi așadar ușor "ținute sub control". Elemente populare care trec neobservate sau elemente stilistice supramarcate, cuvintele de origine turcă au fost acceptate ușor în literatură. în Vieața lui Daniil Scavinschi - prefață reluată parțial în ciclul Negru pe alb - C. Negruzzi laudă limba foarte curată a poetului pe care îl evocă: "Este de luat seama că în toată prescrierea aceasta abia două ziceri străine limbei i-au scăpat: huzur și hal, și aceste
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
este puternic influențată de cultură". Evident, nu lipsește apologia valorilor orientale, care optează - în ciuda transformărilor tehnologice și informatice inevitabile globalizării - pentru rolul tradițional al femeii, nu lipsește o incursiune în genealogia moralei, în misterele genealogiei umane și ordinii sociale, fiind reluate teorii despre tehnologie, rețele și capital social, nu lipsește o conturare a direcțiilor date de marile civilizații religioase (islamică, iudaică, creștină, indiană și confucianistă) ale căror granițe mai reprezintă și zonele fierbinți ale politicii mondiale. Fukuyama e optimist: oamenii își
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
vechi și nu pot caracteriza decît vorbitori care, sub influența pronunțării franțuzești, rostesc neologismele de origine franceză cu sinereză: colegial, gardian, imediat, social, special" (p. 51). Comparația cu celelalte limbi romanice e de altfel semnificativă - și subiectul cred că merită reluat.
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
vorba de întîlnirea de la Choisel, din ziua de 29 iunie 2000, consemnată de prozatorul francez în jurnalul său în portofoliul lunii iulie. De altfel, Ruba a realizat atunci un incitant interviu cu Tournier, publicat în premieră în România literară și reluat ulterior în volumul Dialoguri și eseuri (Ed. Muzeul Literaturii Române, Buc. 2001). Reproducem, în continuare, consemnarea lui Michel Tournier tipărită în Jurnal extime la pagina 135: "Vizita traducătorului meu român, Sergiu Ruba. Sînt surprins descoperindu-l nevăzător. E condus de
Jurnal extim by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/14209_a_15534]
-
cu multă acuitate, imediat după 1989, cînd unii intelectuali umaniști au intrat în politică. De la o vreme, prin începutul de profesionalizare a clasei politice, rolul intelectualului în organizațiile civice sau politice a fost dat uitării. Discuția merită să fie totuși reluată, fiind una aproape permanentă în istoria noastră, poate și pentru că perioadele de tranziție au abundat, iar rolul politic nemijlocit al scriitorilor și artiștilor mai ales în asemenea perioade a fost evident. În principiu, nimic nu silește pe protagonistul umanioarelor să
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
științei, e păgubitoare ca orice parti-pris și nu ne poate trezi cu adevărat interesul. De altfel, întregul capitol introductiv, Aspects d'un mythe (Aspecte ale unui mit), care parafrazează titlul unui cunoscut studiu al lui Eliade, urmărește să acrediteze ideea, reluată con brio în capitolul X și în acela, final, care trage Concluzia, că Eliade, Cioran și Ionesco și-au făurit, fiecare în felul lui, dar toți trei de conivență, un trecut mitic în stare să-l facă uitat pe acela
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
dezvăluind aspecte inedite ale unor personalități pe care am fi fost tentați să le credem pe deplin cunoscute sau, cel puțin, lipsite de surprize. Coșbuc, artist livresc Ideea care străbate micul studiu monografic al lui Andrei Bodiu este una singură, reluată, iar și iar, în formulări diferite sau repetitive: Coșbuc nu este, așa cum îl eticheta Gherea, un poet al țărănimii, ci, dimpotrivă, un artist livresc ale cărui scrieri se subordonează idealului de estetizare a lumii. Așa cum se va strădui autorul să
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
acesta ar fi defectul ei principal, ci acela că, formulată în prefață, ea rămîne, pînă la sfîrșit, o afirmație lipsită de demonstrație critică. Cea de-a doua teză a cărții, care vede în Dionysos arhetipul eroilor lui Eliade e constant reluată, în fiecare dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă parte analizele în salturi ale Sabinei
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
magazinul, autobuzul sau autoturismul, pentru că celelalte cîmpul de luptă ( defunct azi), natura, castelul, alcovul, chiar piața au devenit toate niște scene. Mă alătur, atunci cînd folosesc cuvîntul experiență, lui Olivier Mongin din cartea sa Face aux scepticismes publicată în 1994, reluată și adăugită în 1998. Numai această carte ar merita o discuția aparte. Este însă suficient dacă-i rezum unele teze, spunînd că Franța culturală a anilor ’70-’90 se caracterizează prin delegitimarea reprezentărilor istorice și existențiale ca efect al valorizării
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
omului cu sinele, cu timpul, cu sublimul și oroarea vieții, cu vise și coșmaruri. În spectacol ceva este inversat. Ce se vede este prea prețios, prea elaborat, iar pe alocuri, nu profund, ci superficial și ușor demonstrativ. Sînt gag-uri reluate de prea multe ori, consumate și nu doar sugerate (de pildă, apelul la citatele folclorice. Odată, de două ori, ar fi dat o culoare specială; de atîtea ori prezente, conduc cumva spre derizoriu, spre ieftinătatea situațiilor). Spectatorul nu este lăsat
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
blestem. Poate acela indicat de Fefeleaga, cea mai valoroasă dintre povestirile sale de tinerețe, în care realismul minuțios și viguros este întregit de o metafizică a rostului omului în lume care ne amintește de Gogol și de Cehov. Ar trebui reluate, în această perspectivă, întinsele nuvele tîrzii, prin care criticii ardeleni (numai ei!) de după al doilea război (M. Zaciu, C. Regman, I. Negoițescu) au încercat să-l reimpună pe Agârbiceanu contra discreditului relativ pe care i-l arătaseră Călinescu și ceilalți
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
atunci cel puțin o importantă direcție a acesteia, unde impulsul nu îl reprezintă continuitatea, ci, tendința opusă, de ruptură și reînnoire perpetuă. Îndemnurile sale converg în acel "make it new", așezat de Ezra Pound la temelia programului său modernist și reluat, periodic, în manifeste pe aceeași temă. Un motiv de a vedea în Orfeu, sau mai degrabă în întruparea sa americană, nu numai pe Poetul capabil să transfigureze, prin cuvînt, geografia Americii și oamenii, de o mare diversitate, ai acelui loc.
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
Proust, iar eu am citit cu atenție pe Ibrăileanu, pe cei de la "Viața Românească", și am văzut că o serie de opinii din Creație și analiză, care este o capodoperă în miniatură, au fost, prin referirile la personajul lui Proust, reluate, dacă vreți, fară să știe nimeni despre ceea ce a scris Ibrăileanu, de critica franceză de la mijlocul secolului al XX-lea, Picon, Genet. Aproape merg cu aceleași cuvinte despre personajul la Proust, aceleași cuvinte folosite de Ibrăileanu. - Iată, ne apropiem de
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
ansamblul componenților acesteia, care se impune să funcționeze perfect, ca un ceas elvețian Schaffausen - dacă nu cumva până dincolo de perfecțiunea terestră îndeobște acceptată. Văzând în automatisme, în repetitivitate chintesența teatrului ionescian, autorul montării scenice selectează o avalanșă de replici scurte, reluate - în spectacol - parcă la infinit, speculând astfel însăși o practică a lui Eugen Ionescu, cultivata în Rinocerii prin repetiții de genul: “Ca să vezi! (...) Ca să vezi! (...) Ca să vezi!” (de șapte ori), “Un rinocer! Un rinocer și gata. Un rinocer alergând singur
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
30 de cuvinte), “Biată pisicuța!” (de patru ori), “Numai propagandă (...) Care propagandă? (...) Nicio propagandă (...) Auzi dumneata: propagandă! Propagandă pentru ce?”, “După dumneata” (repetat tot de nouă ori, în scenă evacuării din finalul primului tablou al actului al doilea), “Morală” (cuvânt reluat, în piesa, de șase ori). Acest comportament papagalicesc constituie anticiparea celui al roboților, al globaliyarii de acum. Numai că Robert Wilson nu se rezumă la acestea. El selectează alte și alte replici succinte, cu finețea chirurgului care operează nu cu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Șora ne întreabă cât e ora în betonul tuturor(a). păi să vedeți Domnu’ Șora (încerc eu) în țara asta betonată n-am scris la urma urmei decât poezii dar ce poezii - un poem. - continuu răsărit (stins) de soare prenatal reluat, în cap, în sute și mii de variante. răsărit. (stins). de soare. prenatal... dar ce soare prenatal: marea de fapt. marea sadea cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge: se întinde spre fruntea ce rămâne ascunsă? De ce măslinul de la intrare e desfrunzit? De ce nimeni nu-și scoate fierea pentru sacrificiu? Făptura aici se întoarce, cu o voce totdeauna reluată: într-una este, într-alta se visează, și-n cea din urmă se-ngaimă de buzele defuncte. 9. Mâna ce scrie nu mai e: cealaltă a urzit slovele cu spaimă și s-a retras în umbra acesteia; pe cea de-
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
ea și consolarea horațiană a artiștilor, a tuturor celor care lasă urme: "nu voi muri de tot". Cât timp nu ne gândim la această ultimă posibilitate de a ne pierde vârsta de tot, ne putem plasa liniștiți în roata mereu reluată a anilor: " Faptul că totul curge - fără întoarcere pentru individ, dar ciclic pentru univers - faptul că același soare naște mereu alte dimineți și același cer nemișcat este cutreierat de stele mereu mișcătoare ș...ț a constituit nu numai o dovadă
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
În câri Eminescu a fost ucis de un dement, datorită firește numai unei regretabile lipse de supraveghere din partea administrației ospiciului unde și criminalul și victima se găseau la un loc. Text apărut În Universul, București, 28 iunie 1926,p.3. Reluat În Cuvântul Ardealului, Cluj, 1 iulie 1926, și În Primăvară, Sânnicolau Mare, 4 iulie 1926. Note 1. Face parte dintre „textele infern” privitoare la Eminescu. Nu a fost reluat de nici unul dintre biografii cunoscuți ai poetului (G. Călinescu, George Munteanu
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]