402 matches
-
Farmacia inimii, idealuri nefictive Pentru unii pătimitori cu sănătatea corporală și a sufletului ajunse nu o dată a se-nfrupta din ultima speranță, „Catena” - farmacia inimii își aniversează vârsta nevenerabilă prin ani ci prin acte de bine, odată cu ziua când speranța renăscută le-a bătut la ușă, aducându-le hrana inimii. Din ziua aceea și până azi, „farmacia inimii” preamărește idealul de alinare și salvare a vieții umane ajunse într-un punct de dificultate a stării de sănătate, dar nu încetează să
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1468925332.html [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
și visează Prea albe fecioare, Troia s-a dus în adânc Din prea multă trufie, trădare, Cucuta în doze mai mici nemurire aduce, Râde bufonul, el este om, știe-l Domnul. Voi visa fără grabă, te ridic cu brațe mereu renăscute, O nouă lumină din ochii ce nu mai sunt orbi, Iar vocea pe care nicicând n-o auzi, Va fi lângă inima ta, cu ea se-mpreună. Boris Marian Referință Bibliografică: Ai toată viața înainte / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN
AI TOATĂ VIAŢA ÎNAINTE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1410671066.html [Corola-blog/BlogPost/349965_a_351294]
-
cuvântului. SOMN TAINIC Poporul meu își doarme greul somn, De mii de ani păstrând un tainic semn, Lăsat pentru noi și voi, pentru cei născuți, Îndemnuri prin care de veți fi ajuns căzuți, Prin rugă, din propria cenușă la viață renăscuți. Lumină din lumină, prin propria lumină, Croiește-ți drum spre o viață mai senină! O, tu pământ al Daciei! Ce ai cunoscut? Acea glorie, a unui înger renăscut! Te-ai ridicat ca vulturul în slavă, Și n-ai lăsat durerea
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
de veți fi ajuns căzuți, Prin rugă, din propria cenușă la viață renăscuți. Lumină din lumină, prin propria lumină, Croiește-ți drum spre o viață mai senină! O, tu pământ al Daciei! Ce ai cunoscut? Acea glorie, a unui înger renăscut! Te-ai ridicat ca vulturul în slavă, Și n-ai lăsat durerea să te piardă. Chiar dacă viața îți era tristă și amară, Deși pe toți i-ai primit cu pâine și cu sare, În paradisul tău preasfânt fără de ocară. Chiar dacă
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
care privim cu ochi uimiți de atâta goliciune? Alegem fuga între aripi de vultur când ciocul și-l izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile noi, continuând mișcarea între cornul lunii și strigătul fiarei când caută luna plină printre halouri fără culoare, fără strălucire. Ne mai rămâne să ne privim de pe piatra de argint cu floarea vieții în pumnii pieptului așteptând reînflorirea
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Muscatura_vorbei_nerostite_anne_marie_bejliu_1343854792.html [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
claxonând căruțe de țărani, Mihai Viteazul e doar vis de român născut la câmpie într-un sat de Floci, în niciun oraș nu a cerut statuie, fiul lui, Nicolae dorea și el să se jertfească pentru o Romanie și un renăscut popor, în micuțe gări cu geamuri sparte, tinere fete zâmbind ce-și sărută iubiți pe biciclete, plecând la oraș să-si caute ocazionale joburi de menajere, îsi aranjează părul, o lacrimă spală geamul mâzgălit cu iluzia cetății, orice intrare în
MIRIAPODELE DECADENŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Miriapodele_decadentei_radu_liviu_dan_1379066031.html [Corola-blog/BlogPost/365025_a_366354]
-
ziua). Gânditoare (noaptea). Profunde (de sărbători). Veninoase (arareori). Pline de compasiune. Cu simțul umorului. Cinice (niciodată prea mult). Sarcastice (după nuntă). Grijulii (după botez). Resemnate (după al doilea divorț). Împlinite (după primul său al doilea copil). Distruse (după primul avort). Renăscute (după prima zi de școală a copilului). Mature (la datorie). Luminate (după primul nepot). Sfârșite (după o despărțire). Mâncăcioase (de la un ruj). Copilăroase (de la un zâmbet). Timide (de la o privire). Roșii în obrăjori (de la un gând ascuns). Perverse (de la te
MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Marin_mihai_marius_tuca_se_mihai_marin_1381593948.html [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
-
Pentru prima dată, cântec de bucurie mi-ai adus! Pleiada de culori ce ochii mi-i încântă E vie și-mi trezește simțuri astrale, neștiute, Dragă-mi ești acum, mi-ai arătat pe nevăzute Cum să-ți simt dragostea rubinie, renăscuta. Te rog, așează-mă pe frunză ta de fag Vreau să dansez cu tine acest cântec drag, De viață și moarte deopotrivă, azi știu a te iubi Căci mă iubesc pe mine mai presus de-a fi! Referință Bibliografica: Nu
NU TE IUBEAM, TOAMNĂ ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1471107131.html [Corola-blog/BlogPost/373967_a_375296]
-
de smoală. Rătăcită într-o noapte sinistră Imaginația mea inventează coșmaruri ce-mi torturează sufletul secat de imagini suave. Strigătul meu sună ca o șoaptă neputincioasă. E sufocat de întunericul etern în care nicio tortă nu luminează drumul spre visul renăscut. Singură, pe căi de coșmaruri într-o adolescență furibundă Plâng cu lacrimi secate. Îmi arde trupul în crematoriu Sunt doar un fum ... rătăcit într-o ceață adâncă. S-au năruit iluzii vechi imaginate în clipe diafane reflectate de un timp
ADIO ILUZII ŞI VISE de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 by http://confluente.ro/adriana_mihaela_macsut_1411911436.html [Corola-blog/BlogPost/353112_a_354441]
-
muri și de m-oi pierde în iarba verde ți-oi fi covor călcâi ușor să mă alinte printre morminte sub linu-ți umblet recele suflet chiar după moarte te-o lua deoparte înger să-i fii să-l reînvii dor renăscut chiar de sub lut *** din lut, în lut ... O rană-n lut e pasul meu un drum tăcut spre Dumnezeu. Pășesc tăcut pe drumul meu mă-ntorc în lut la Dumnezeu. *** Ciclul "Doine" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: NE LUT / Ovidiu Oana
NE LUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1425539387.html [Corola-blog/BlogPost/369605_a_370934]
-
n-a mai fost nimeni care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, mai bine să mori de o mie de ori decât să-ți renegi credința strămoșească pentru a trăi câțiva ani mai mulți pe pământ.”. Copilul, ca renăscut, își puse liniștit gâtul pe tăietor și-i zise călăului : „Vreau să mor creștin: lovește”, iar acesta îi tăie capul. La capătul acestor imagini cutremurătoare pentru sufletul oricărui tată, capul lui Constantin Brâncoveanu nu s-a putut dezlipi de trup
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Jertfa_sfintilor_martiri_bra_stelian_gombos_1390219080.html [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
a ultimului trubadur al fascismului, cel puțin în această clipă americană solemnă, pe un pat de spital șlefuit de bunăstare, departe de istorie, departe de necropola comună a unei lumi sfârtecate, a unei lumi exterminate, dar și a unei lumi renăscute, trezite la viață din propria cenușă, persistentă și fermecător-regenerată.” Mesajul autoarei este cutremurător. Maor Gruber își asumă fapta reprobabilă și-i spune Elsei că: „Așa a fost scris”, „Maktub” și că trebuie să ne urmăm destinul. Și ca drama să
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
cruce, Împarte-ncet câte-un sărut și-n pat mezina-și duce. Cu nasu-i cârn, lipit de geam, Alin mai vrea să spere Că-n noaptea magică din an, chiar și tristețea piere. Luminile clipesc pe rând și-n taină renăscută, În ochișori nevinovați, nedumerirea-i mută; Revarsă bradul din vecini durere șipotindă, Să fie darul de Crăciun doar viscolul din tindă? Privește spre conac, tăcut, și-o lacrimă-i îngheață, Căldura sfântă de Ajun i-o sparge-n flori de
E LACRIMĂ ȘI ZÂMBET de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1450693404.html [Corola-blog/BlogPost/377770_a_379099]
-
nebunește cu pana și călimara de cerneală, ca întotdeauna... ca într-un final să se întrebe retoric, ce-a găsit în tot acest mers în cerc circumscris, având ca martor, Anotimpul renașterii... » Coordonator Alex Enache SEGMENT DE AUTOR-Maria Filipoiu IUBIREA RENĂSCUTĂ Din ochii mei ai adunat seninul Și l-ai sorbit în roua dimineții. Dar stropi risipiți au udat pelinul, De amar să-mi umple paharul vieții. L-am golit de amarul amintirii În ochii mei, să-mi umple pocal de
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1460152063.html [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
voi spune norilor să mature cărarea dinspre ține să mă lege la ochi să mă dezlege de deochi și din plete de cărări să ne privim să ne adormim să prindem rădăcini din frunze moarte de jăratec apoi să fim renăscute păseri noi...noi doi .. Referință Bibliografica: BALADE-N ACOLADE 5 / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
BALADE-N ACOLADE 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1477969279.html [Corola-blog/BlogPost/376149_a_377478]
-
inimă bocetele pomilor noștri loiali și rănile rămâneau deschise îngreunându-ne trăirea. Eu nu voiam să plâng căci crestăturile lacrimilor mele pe diminețile pure, înduioșau tot anotimpul printemps dar era așa o împingere de nu știu unde și palmele mele de copil renăscut nu puteau șterge nimic. Pe maluri de risipituri ne bălăngăneam picioarele mici și prăfuite, obosite și înspinate, aranjând printre exercițiile acestea de gimnastică următoarele acțiuni. În ținuturile îmbrățișate de oameni străini de ostilități, șovăieli și neîndurări, puteam pribegi eternități ca și cum
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1426749294.html [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
mai știi, Închis în marile dureri, matroane nasc urgii să fii, Cu barbă lungă în anotimpuri îți fluturi lesne a ta coamă, Îți lepezi cursul de păcate în strigăte de lună-n iarnă, O, umbră vreme albă-n ani, eternă renăscută viață, Cu tulburări limpezi în graiuri, cu nostalgii albe de ceață, Ești cumpănă de stea-n arcuș ce raze-n clipe se aprind, Un scăpătat cu reci fiori, năframe-n flori albe colind. Tu, timpule încet te duci, curtat cu
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_auras_1451496163.html [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
primind solii reechilibrării timpului și sufletului; căci, spunea James Matthew Barrie, și “dragostea neîmpărtășită își are propriul ei curcubeu.” Imaginea ființei dominate “de spaimă și-ndoială” coexistă cu vestea ecloziunii : “iarba sfioasă/ abia înverzită/ mirosind a primăvară/ și-a viață renăscută...” Este sugestiv moto-ul volumului, din Scrisori imaginare de Octavian Paler. În deșertul obsesiv ce-i inundă poetei teritoriile lirice, întâlnim contururi - “piramide” - care duc la reflecția “că trebuie să facem totul în favoarea speranței.” De aceea, poemele-eseu din Obsesia deșertului
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_vol_obsesia_deser_valentina_becart_1343764143.html [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
OMNIPREZENT! OMENIREA care vine cu civilizația sa încă dinaintea erei noastre a avut o evoluție malformată din start pentru că a fost condusă cu intenții ascunse, prin TOATE FORMELE FRICII, prin orori, prin nedreptate, prin siluiri și abuzuri multiple. MOTORUL UMANITĂȚII RENĂSCUTE TREBUIE SĂ FIE IUBIREA DE SEMENI IAR FASCINAȚIA LUMII NOI VA FI MODERAȚIA! NUMAI AȘA VOM PUTEA CONSTRUI OMUL DIMENSIUNII SPORITE DE SPIRITUALITATE, APT PENTRU O CIVILIZAȚIE A PĂCII ÎNTR-O LUME FERICITĂ: „SI VIS PACE, PARA PACEM”! Iată acum
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_oblu_deoumanismul_doctrina_alexandru_oblu_1345681526.html [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
în flăcări, născute din doruri nespuse. Văzduhul mă plutește prin cenușa-mi încinsă, Mocnit încă ard, iar umbra vie îmi arde și ea, Spre dus, sub umblet, voi curge lacrimi și-nvinsă Lăsa-mă-voi găsită în poezii, după trecerea mea. Renăscută de-oi fi în veacuri de vremuri apuse, Căta-voi durerea dorurilor rămasă încă în zbucium, Iar tristețea vieții și moartea lăsa-le-voi duse, Sub adâncul nopților, pe-ndoliata jale de bucium. Referință Bibliografică: SEARA ULTIMEI NOPȚI / Angela Mihai
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1482756422.html [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
Ești de cer Mai presus, Eu eter Descompus, Tu, bărbat Absolut, Eu, femeie De lut, Tu, rodiri De iubire, Eu, din hău Pâlpâire, Vino, dar De mă vrei, Din atâtea Femei, Să mă-mbraci În argint, Culegând, Mărgărint, Din sărut, Renăscut, Să pui viață În lut, Pruncii fie -ne-averi! Tu și eu, Primăveri! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: TU ȘI EU, DE VIOLETA CÎMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TU ŞI EU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1425963620.html [Corola-blog/BlogPost/382705_a_384034]
-
decor. Afară e viscol tăios, Sunt sleit de puteri Și condamnat într-o letargie solară... E iarnă de foc în jur Și eu renasc prin voința de la mâna stângă- O Pasăre Pheonixreînviată din propria-i suferință, Iar slova de sânge renăscută devine altar de jertfa nesângeroasă. Introspecții Plouă în mine cu amurg și răsărit, Sărut cerul și pământul cu foc - Lac al sferelor albastre spre care tind, Iar gțndurile de aramă pendulează între noapte și zi... Mă așez cu roțile pe
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
buze Faguri și miere Nu mai sărută Luna-n tăcere. Îi roade pe toți - Un doctor mi-a spus: “Diabetul pervers, Macină ascuns. “ Să-nvăț limba de vers Să mă duc la cules Rime cu rouă, Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destrămă tăcut; Vreau alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Un_alt_inceput.html [Corola-blog/BlogPost/367146_a_368475]
-
și visează Prea albe fecioare, Troia s-a dus în adânc Din prea multă trufie, trădare, Cucuta în doze mai mici nemurire aduce, Râde bufonul, el este om, știe-l Domnul. Voi visa fără grabă, te ridic cu brațe mereu renăscute, O nouă lumină din ochii ce nu mai sunt orbi, Iar vocea pe care nicicând n-o auzi, Va fi lângă inima ta, cu ea se-mpreună. Boris Marian Referință Bibliografică: Compendiu two / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1414892686.html [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
Deasupra cuvintelor rămâne ... doar gândul: În primăvara sufletului meu Ai intrat fără să-mi ceri părerea, Mi se părea că o să vii mereu, Că o să-ți simt tot timpul mângâierea. Revino, acum, în primăvara mea, Să simt iar gustul verii renăscut, Și-n toamna vieții mele și a ta ... Să nu gândim la iarnă, la trecut. Referință Bibliografică: Vară târzie... / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626, Anul II, 17 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Vara_tarzie_floarea_carbune_1347888896.html [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]