124 matches
-
scalawags corupți. Un istoric nota că „Reconstrucția a fost o luptă între două extreme: democrații, ca grup care includea marea majoritate a albilor, care luptau pentru o guvernare decentă și pentru supremație rasială, respectiv republicanii, negrii, carpetbaggers străini, și scalawags renegați, luptând pentru idealuri străine și pentru o guvernare necinstită. Acești istorici scriau literalmente în termeni de alb și negru.” În anii 1930, „revizionismul” a devenit popular printre istorici. Ca discipoli ai lui Charles A. Beard, revizioniștii s-au concentrat pe
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
nu lasă nici o urmă. În versiunea japoneză, gazul verde nu înseamnă că Outriderii se teleportează, ci de fapt înseamnă că au murit. O ființă imensă, cu un chip întunecat, acoperit de o mască. Nemesis este geniul râului responsabil de Outriderii renegați. El a creat Drumul vaporilor care permite Outriderilor să treacă de la dimensiunea lor în dimensiunea umană și el este creierul din spatele sistemelor lor insidioase. În ultimele episoade din seria aceasta este dezvăluit faptul că Nemesis este un cyborg, și conștiința
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
Iahve/ rupte-n mine/ de versul uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e numai drumu-n delir/ spre templul de fulminații/ cu care lutul meu izbucnește" ( Tot ce-a fost). Avem a face cu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
și un corp coprins de spiritul străin e asemenea unei pietre desprinse din zid. Ea aparține zidului prin destinațiunea ei, însă spiritul străin al atracțiunei pământului o face să cadă. Căzând la pământ ea încă nu e pământ, cum românul renegat nu e încă ungur, cumcă evreul botezat nu e încă creștin. Abia dizolvîndu-se în pulbere devine pământ, cum ovreiul abia în nepoții lui devine creștin, cum renegatul abia în nepoții lui devine ungur. Factorul infectat de străinism e o mortăciune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
gura, nasul, și pătrunde până-n creieri, rozând până și oasele craniului. În curând capul națiunei ungurești nu va fi decât un monstru urâcios și plin de bube - un cap incurabil. În fine românii naționaliști vor lucra spre binele nostru, românii renegați, fără să vrea chiar, spre răul inamicilor noștri. Să vină numai primăvara libertății noastre, și-apoi veți vedea. O repetăm cumcă nu înțeleg neci ungurii măcar cât bine ne-au făcut și ni fac prin apăsarea lor. Ei ne deschid
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
priză în rândurile populației evreiești, datorită funcției sale de agent de bursă. În ianuarie 1946, când a părăsit partidul condus de Iuliu Maniu, i s-a încredințat funcția de vicepreședinte în formațiunea creată de doctorul Nicolae Lupu138. În realitate, desprinderea „renegatului“ - cum îl numește istoricul american Paul D. Quinlan - din partidul lui Iuliu Maniu a slăbit într-o oarecare măsură capacitatea de acțiune a național-țărăniștilor, ca efect al plecării unor personalități cu influență în viața politică a României, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-ar întâmpla la noi, care • Opinia lui Teleki despre Vázsonyi era aceea că cel urmă „este egal urât și de aristocrați, fiindcă este ovrei, și de socialiști, care nu-l cred sincer, și chiar de ovrei, care îl consideră renegat“ (N. P. Comnen, op. cit., p. 73). • Al. Vaida Voevod, op. cit., vol. IV, p. 232. • N. P. Comnen, op. cit., p. 74. • Ibidem, p. 76-77. nu avem nici instituțiile, nici tradițiile seculare, nici aparatul de stat pe care-l avea Austria. Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
această persoană anume. 0 conștiință doar personală accentuează, cu o anumită timorare, dreptul de proprietate și paternitatea asupra conținuturilor proprii, încercând astfel crearea unui ansamblu. Însă, toate aceste conținuturi inadecvate acestui întreg, sunt fie ignorate și uitate, fie refulate și renegate. Și acest fenomen reprezintă un anumit gen de autoeducare; însă unul arbitrar și violent. Imaginea ideală, spre care tinde automodelarea, pretinde sacrificarea unui material general omenesc mult prea mare. De aceea, astfel de oameni "personali" sunt întotdeauna sensibili, căci poate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cele care formau noii ideologi. Legea lui numerus clausus a acționat implacabil, în anii de început, ca o tactică de selecționare a celor devotați și de “lichidare” a celor ce se puteau eventual opune. Reprezentanții vechii elite erau etichetați “reacționari”, “renegați”, “dușmani ai poporului”, și - în numele unui discurs politic voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între “cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică și
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
text, prin referirile la existența amară a țărănimii sărace, a dezmoșteniților în general, publicistica prefigurează proza narativă a lui S. Un articol din „Lumea românească” se intitulează Desculții. Trecând peste romanele Taifunul (1937)și Oameni cu joben (1941), narațiuni comerciale, renegate mai târziu de autor, întreaga proză explicit literară e de caracter autobiografic asumat: „Biografia mea - dezvăluie scriitorul - este uriașa ladă din care am scos pe rând și voi scoate și mai departe materialul de viață pe care l-am transformat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Estetica, primele fiind asimilate celor din urmă, care le traduc în alți termeni, mai preciși, mai adecvați, dându-le acum altă motivație. O asemenea autoreconsiderare capătă, în interpretarea lui T., valoarea unei paradigme, întrucât revenind asupra propriilor vederi, depășite și renegate, Lukács autorizează, chiar dacă nu explicit, aplicarea unui tratament analog și unor teze emise de alți teoreticieni. În problema naturii artei, ca de altfel și în alte chestiuni, estetica lui Lukács validează surprinzător poziția unui tertium datur. Pentru el arta este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
e aici, este prea bun ca să știe să ia în râs. Glumește, zâmbește, râde, dar este absolut incapabil să ia în râs. Dacă o face, o face în mod organizat, colectiv. Este un fiu bun și-și iubește mult părinții renegați, este supus și leal (într-adevăr, deseori își amintește cu o afecțiune prost mascată de familia sa adevărată). Poate datorită bunătății și simplității sale (înspăimântătoarea sa vulgaritate de limbaj este de natură socială, nu personală) și-a câștigat stima și
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de a-și admite propria homosexualitate refulată. Jean-Paul Sartre și-a exprimat hotărât părerea cu privire la aceasta: În ceea ce-i privește pe cei care-l condamnă cel mai sever pe Genêt, sunt convins că homosexualitatea este ispita lor constantă și constant renegată, obiectul urii lor celei mai profunde: sunt bucuroși s-o deteste la altul, pentru că în felul acesta au posibilitatea de a-și distrage privirea de la ei înșiși».” 11. „«Acoperirea homosexualității sau a drogurilor șa se observa apropierea semnificativă de termeniț
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de forțe dinafara uzinelor și nu din interiorul lor. Izolat de elita muncitorească, de intelectuali și de clasele mijlocii, KPD-ul a dezvoltat el însuși un aparat birocratic puternic și s-a descotorosit la intervenția IC, de numeroși oponenți, considerați renegați, care iau cu ei de fiecare dată cîte puțin din inteligența politică a partidului. Înțelegem astfel că masa noilor săi aderenți (în 1932, 400 din 970 de delegați la congres au mai puțin de un an de la aderare) urmează cu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pian, în particular, cu Emilia Saegiu (1923-1925), iar în 1925 și 1926 frecventează cursurile Conservatorului din București, avându-i profesori pe D.G. Kiriac și pe Alfonso Castaldi. Debutează cu un volum de versuri lipsite de originalitate, Cântările răsăritului (1925), ulterior renegat, în pofida unei prefețe încurajatoare, semnată de Demostene Botez. Între 1926 și 1929 participă la mișcarea de avangardă, contribuind la editarea revistelor de orientare suprarealistă „Prospect” și „XX. Literatură contimporană”. În paralel cu activitatea literară își continuă studiile muzicale la Viena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
că „scriitoare franceză cu mama grecoaica”, iar în discursul de recepție de la Bruxelles a elogiat „nobilă limba franceză”, „edificatoare de națiuni și oameni”, căreia îi datora „toate șansele vieții”. Abia în amurg, cateva gesturi remarcabile dovedesc o recuperare interioară a „renegatei” apartenente românești: vă omagia filoanele latine rămase credincioase în ființă ei de fiica a Orientului, în 1931 va prefață cu empatie un volum de Contes roumains d’écrivains contemporains, tipărit la Paris de Sărina Cassvan, si va parcurge, în poemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
ciclurilor Mlaștina cu nuferi, Antares, Paznicul florilor, Alcool și Edgar Allan Poe își mărturisește aderența la o poetică a cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde „Toți bețivanii sunt murdari, soioși / Toți poeții au păduchi și sunt pletoși”. Mesajul tânărului scriitor e limpede: poeziile nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
în Statele Unite - antropologii au făcut eforturi să introducă în disciplina lor puțină prudență, seriozitate și rigoare. Cum să nu fie mîhniți văzîndu-și cîmpul de studiu invadat, ba chiar ocupat în întregime (mai ales dincolo de Atlantic, unde vechii maeștri sînt repede renegați, deja în Marea Britanie și în scurt timp, ne putem teme, în toată Europa), de aceste robin sonade genitale ? Aceste revoluții despre care se discută ca și cum s-ar fi petrecut ieri, presupunînd că au avut într-adevăr loc, datează de sute
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Șeful oficiului a fost numit căpitanul Otto von Eberhardt, care și-a creat, în scurt timp, o rețea formată din cetățeni unguri, majoritatea femei din lumea bună și cu titluri nobiliare, la care s-au adăugat o serie de polonezi renegați. Pentru atingerea obiectivelor sale, Berlinul a inițiat legături atât cu emigrația rusă, condusă de generalul Vranghel, cât și cu guvernul sovietic. Conducătorii fracțiunilor emigrației ruse din Europa au acceptat planul de acțiune propus de grupul din Germania, având în vedere
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
proveniența banilor”, după cum s-a afirmat într-un raport ulterior evenimentelor. Acțiunea de spionaj a fost pusă la cale de maiorul Lyssai, șeful Biroului de Spionaj din Seghedin, „persoană binecunoscută la Sibiu”, de unde era originar, descendent dintr-un tată român renegat și o mamă unguroaică. O întâlnire între Lyssai și Taflan trebuia să aibă loc, în iulie 1926, pe un vapor care naviga pe Dunăre, dar subofițerul n-a avut pașaport și nu s-a putut urca pe vas în portul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
aparține totuși”, De „cazurile” vieții literare se ocupă în paginile revistei și St. Georgescu Olenin. Sosirea în Franța, după extraordinara carieră literară românească, a lui Petru Dumitriu (Păstârnacul reperist, 186/1960) sau apariția cărților lui Constantin Virgil Gheorghiu (Un român renegat, arivist feroce, 183/ 1960) sunt tot atâtea prilejuri de amendare a atitudinii morale a scriitorului român. Sporadic, este prezent și Virgil Ierunca, de cele mai multe ori însă cu texte reproduse după alte publicații ale exilului. M.P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
București, 1982, Un secol de zădărnicie, I-II, București, 1993; Bernard Dorival, Pictori francezi ai secolului XX, I-II, pref. Octavian Barbosa, București, 1983; Henri Rochefort, Întâmplări din viața mea, I-II, București, 1983; Honoré de Balzac, Jean Louis. Copilul renegat, București, 1984, Mireasa furată, București, 1997; Frédéric Soulié, Castelul din Ronquerolles, I-II, București, 1985; Eugène Sue, Paiața, I-II, București, 1987; Maurice Leblanc, Misterul eșarfei purpurii (Confidențele lui Arsène Lupin), București, 1991, Contesa de Cagliostro, București, 1992, O crimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
greviștii mineri din Valea Jiului? Domnule președinte, vă rog să țineți cont de o situație nou-creată în toate țările comuniste, de fenomenul disidență, fenomen necunoscut până acum câțiva ani. Acest fenomen este ireversibil. Acești disidenți nu sunt trădători de patrie, nici renegați. O parte din ei înfruntă persecuțiile cele mai atroce, își ruinează familiile și pe ei înșiși pentru adevăr, pentru dreptate, nu mai pot suporta minciuna și poliția. Acești oameni sunt adevărații reprezentanți ai popoarelor, cele spuse de ei corespund aspirațiilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
așa încît, preocupat de meschinele sale calcule, își pierdu influența asupra popoarelor; iar persoanele, a căror grijă o abandonase în favoarea celei materiale, abandonau la rîndul lor episcopatul și își reluau lucrurile care le-au fost întotdeauna adecvate persoanelor. Episcopatul refuzat, renegat, anulat dintr-odată, ca la un semn invizibil, în sute de dioceze, Episcopatul care pogorîse din proprie dorință de pe tronul său căci se urîse singur (iar Episcopii din Germania, din Franța și din Anglia și-au smuls singuri vălul de pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
arme; se știe, azi, din mărturiile formidabile ale unor deținuți politici, care au suferit infinit mai mult, mai brutal decât mine, aflăm din cărțile pilduitoare, dramatice și profund „inițiatice” ale unui Ion Ioanid, episcopul unit Ion Ploscariu sau Steinhard, „Evreul renegat” și „Românul, ortodoxul patetic”, că aceștia și alți câțiva au făcut din pușcăriile mizerabile, de un primitivism sălbatec medieval, ale comunismului autohton, tocmai „cheia și unealta” mântuirii, o mântuire care În fiecare din cazurile de mai sus lua o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]