42 matches
-
căpușelor sunt variabile în funcție de stadiul evolutiv, sex și starea de hrănire. Masculii sunt mai mici și măsoară 2-7 mm/1,5-5 mm, iar femelele 6-20mm/4-10 mm. Particularități morfologice ale principalelor specii: • Ixodes ricinus - căpușa cu rostrum lung, baza rostrumului reniforma dorsal și pentagonala ventral. Silonul anal este situat anterior, coxa primei perechi de picioare prezintă o prelungire sub formă de spin, picioarele sunt fine și grupate anterior. Femelă are corpul de nuanță gălbuie și sub formă de chitară. Masculul este
ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE de SOFIA COMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340678_a_342007]
-
umeri. Zona ventrală a corpului este netedă cu granulații, pe laturile corpului granulația fiind mai evidentă. Coloritul regiunii dorsale a corpului este cenușiu, cenușiu-măsliniu sau cu nuanțe de bej, rar cu nuanțe de verde deschis. Uneori pot apărea două pete reniforme la nivelul umerilor, respectiv o dungă închisă de la ochi până la vârful botului. Ventral culoarea este galben cu pete negre. Masculii prezintă, în perioada de reproducere, pe partea internă a antebrațului, calozități nupțiale sub forma câte unei pete închise
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
răspunzătoare de apariția unui răspuns anafilactic sistemic puternic sau de apariția unei vasodilatații locale și creșterea permeabilității vasculare (edemul local). 11.4. Monocitele Monocitele sunt cele mai mari leucocite (diametrul lor este de 15 - 20 μm). Ele prezintă un nucleu reniform și granulații citoplasmatice fine de culoare roz. Monocitele sunt eliberate în circulație din măduva hematogenă atunci când sunt mature și apoi migrează în țesuturi (ficat, splină, noduli limfatici, plămân) unde pot sta zile sau chiar ani, intrând în componența sistemului reticulo-endotelial
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
sau total, de bazicromatină. În celulele foarte întinse sau pe cale de strivire prin întindere, nucleolii sunt vizibili ca și la microscopul cu contrast de fază. Protoplasma foarte puțină, bazofilă, cu structură extrem de fin granulată. Celulele reticulo-endoteliale nediferențiate pot prezenta nuclei reniformi sau alungiți, elipsoizi, care rezultă prin întindere. Se mobilizează în sângele circulant. Sunt celulele care dau naștere la mitoze și “blaști” în culturile de sânge periferic. Celula reticulo endotelială nediferențiată are potențial hematopoietic mieloic. În măduva osoasă formează mici noduli
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
structurilor mezenchimatoase (splină, ganglionio limfatici). Structura ganglionilor limfatici, este adaptată pentru limfocitopoieză și plasmocitopoieză, dar și pentru funcția de filtrare a limfei și va fi formată din țesut limfatic dens și lax (lacunar). Ganglionii limfatici sunt organe ovalare turtite sau reniforme, cu dimensiuni de 230 mm. Tot țesutul limfoid, reprezintă 5% din greutatea corpului, masa cea mai mare fiind reprezentată de ganglionii limfatici. Ei, apar pentru prima dată la amfibieni sub forma unor corpusculi mici anexați vaselor; se găsesc și la
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
superioară, prezentând 5-6 ramuri perpendiculare unele pe celelalte, ultimele terminații purtând denumirea de sterigme de care se prind sporangii. Sporangioforii au dimensiuni între 300-1200 µm, iar sporangii 14 30 x 10 -18 µm. Din germinația sporangilor rezultă 5-8 zoospori biflagelați, reniformi, de 6 8 x 4,5 µm. Formarea sporangioforilor și a sporangilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10 ore), dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100 %) și temperatura este cuprinsă între 1824oC. Către toamnă în spațiile intercelulare ale frunzelor
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
subliniat anterior, sunt membri imaturi ai sistemului monocitar - macrofagic și au că precursori monoblaștii măduvei osoase, care se transformă în promonocite, monocite medulare și apoi monocite circulante. Ultimele sunt observate că celule rotund - ovale de 12-15 µm, cu nucleu excentric, reniform sau dințat. Citoplasma este moderat bazofila cu puține granulații azurofile. Membrana poate prezenta numeroase pseudopode sau filopodii, importante pentru primul contact cu endoteliul vascular (Cheville N. F., 1976Ă (Fig. 2.14Ă. Fig. 2.14. Monocite circulante cu pseudopode la primul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
caracter genetic specific soiului, se apreciază pe baza produsului dintre lungime și lățime (L x l = S). Se poate determina și prin se apreciază prin măsurătorile ampelometrice asupra frunzelor mature. Au fost stabilite următoarele tipuri de frunze: orbiculare, cuneiforme, cordiforme, reniforme sau tronconice ca principale forme care stau la baza descrierii soiurilor de viță de vie. 1.3. Sectarea (lobarea) limbului frunzei reprezintă caracterul morfologic specific soiurilor aparținând genului Vitis. Frunza matură poate fi întreagă sau împărțită în lobi delimitați de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
forme, notații și soiuri de referință: cuneiformă (nota 1 - soi de referință Riparia gloire), cordiformă (nota 2 - soi de referință Vitis cordifolia), pentagonală (nota 3 - soi de referință Chasselas blanc), orbiculară (nota 4 - soi de referință Perlă de Csaba) și reniformă (nota 5 - soi de referință Rupestris du Lot). 4.4. Numărul lobilor (cod OIV 068; UPOV 32; IBPRG 4.1.7.) definește gradul de lobare al limbului foliar și se stabilește odată cu forma limbului frunzei. În funcție de numărul de lobi frunza
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
frunza mare și care apoi s-au agregat formând un grup omogen. Poziția lor este situată la extremitatea axei 1. La capătul opus se află soiul Fetească albă a cărui contribuție a fost negativă de - 5,1940, soi cu frunza reniformă și de mărime medie. Cea mai scăzută contribuție la definirea factorului 1, a avut-o soiul Grasă de Cotnari (0,6374) el fiind situat aproape de originea axelor dar îndepărtat de axa 1 (cadranul I). Factorul 2 a fost definit cu
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
în sens pozitiv, iar în sens negativ de soiurile Berbecel (-4,5634) și Coarnă albă (-4,4306). Poziția lor este excentrică într-un sens și în altul, iar forma frunzelor este diferită: orbiculară la Coarnă albă, tronconică la Berbecel, orbicular reniformă la soiul Fetească regală și orbicular cuneiformă la Grasă de Cotnari. Cea mai mică contribuție la definirea factorului 2 a avut-o soiul Tămâioasă românească (-0,4545) el fiind situat în apropierea originii axelor în cadranul III. 2.7.2
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
În funcție de aceste granulații se diferențiază cele 3 tipuri de granulocite - neutrofil, eozinofil, bazofil. Limfocitul este un leucocit de talie variabilă, cu nucleu unic, rotund, mare și citoplasmă bazofilă, subțire. Monocitul este un leucocit de talie mare, cu nucleu de aspect reniform și citoplasmă cu granulații fine azurofile (Fig. 79, Planșa III). Câteva exemple de anomalii ale seriei albe sunt: 1. granulații de diferite tipuri, de ex. granulațiile toxice din granulocite care apar în reacțiile leucemoide și permit diferențierea de leucemia mieloidă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau total, de bazicromatină. În celulele foarte întinse sau pe cale de strivire prin întindere, nucleolii sunt vizibili ca și la microscopul cu contrast de fază. Protoplasma foarte puțină, bazofilă, cu structură extrem de fingranulată.Celulele reticulo-endoteliale nediferențiate pot prezenta nuclei reniformi sau alungiți, elipsoizi, care rezultă prin întindere. Se mobilizează în sângele circulant.Sunt celulele care dau naștere la mitoze și “blaști” în culturile de sânge periferic.Celula reticulo-endotelială nediferențiată are potențial hematopoietic mieloic. În măduva osoasă formează mici noduli sincițiali
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
nucleul conține un nucleol. Citoplasma este hialină și bazofilă. LIMFOCITUL MARE - este mai mic de volum, cu diametru mediu de 10µm, în circulație putându-se găsi celule cu diametru până la 20µm. Are o formă rotundă, cu nucleu rotund sau discret reniform, situat ușor excentric. Cromatina nucleară este densă, dispuse în mase grosolane, neregulate ce maschează nucleolii. Citoplasma este bazofilă fără granulații sau rare granulații azurofile. LIMFOCITUL MIC - este agranular, unele limfoicte mici conțin granulații azurofile sferoidale nerefringente în interiorul unor vacuole mici
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
se întâlnește în toate regiunile, de la șes până în zona fagului. Descriere. Fluturii au anvergura aripilor de 4050 mm. Aripile anterioare sunt de culoare brunăcenușie, prevăzute cu linii transervale mai închise. Caracteristic este faptul că în mijlocul aripilor se găsește o maculă reniformă, înconjurată cu dungi albe-gălbui de forma literei “W”. Aripile posterioare sunt cenușii, cu marginile mai închise (fig. 15 a). Oul este hemisferic, de 0,6 - 0,7 mm în diametru, de culoare albă- gălbuie. Pe suprafața oului se găsesc numeroase
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
noastră este prezentă în toate regiunile, în special în Muntenia și Oltenia. Descriere. Fluturii au anvergura aripilor de 40 mm. Aripile anterioare sunt de culoare castanieroșcată, cu o linie ondulată pe marginea externă. Caracteristic este prezența a două pete: una reniformă de culoare galbenă-castanie și alta inelară cenușie. Ambele pete sunt mărginite de câte o dungă albă. Aripile posterioare sunt cenușii-deschis, având pe marginea externă o bandă întunecată. Oul este hemisferic, cu diametrul de 0,18 mm, de culoare verde uniform
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
gălbui până la brun - închis. Aripile anterioare prezintă pe marginea externă o linie formată din puncte, iar în treimea terminală o bandă transversală de culoare brun - închis, cu contur ondulat spre exterior. Caracteristic este prezentă în mijlocul aripilor, a petelor orbiculare și reniforme de culoare fumurie. Pe aripile posterioare se găsește o dungă transversală de culoare brună, iar spre bază o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare (fig. 27 a). Oul este reniform, prevăzut cu numeroase striații, de 0,4 - 0
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
este prezentă în mijlocul aripilor, a petelor orbiculare și reniforme de culoare fumurie. Pe aripile posterioare se găsește o dungă transversală de culoare brună, iar spre bază o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare (fig. 27 a). Oul este reniform, prevăzut cu numeroase striații, de 0,4 - 0,5 mm lungime și de culoare alb - lăptos. Larva are 30 - 40 mm lungime, de culoare variabilă, de la verde- gălbuie sau roșcat-violet până la brun-închis. Dorsal și lateral prezintă cinci dungi longitudinale negricioase
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
nigrum L., Xestia C. nigrum Răspândire. Acest dăunător este răspândit pe toate continentele, iar în țara noastră este semnalată pretutindeni. Descriere. Adulții au anvergura aripilor de 3545 mm. Aripile anterioare sunt de culoare roșubrun, având între pata orbiculară și cea reniformă o bandă transversală neagră. Pata orbiculară este estompat triunghiulară și de culoare variabilă. Aripile posterioară sunt de culoare deschisă, mărginite de o dungă brună. Oul este sferic, de 0,60 - 0,65 mm în diametru. Larva matură măsoară 30 - 35
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
răspândită în Europa, Africa de Nord, America de Nord. În România se întâlnește în toate regiunile. Descriere. Adultul are anvergura aripilor de 4045 mm. Aripile anterioare sunt de culoare galbenroșietice. În centrul aripilor se găsește o linie argintie, în unghi drept, care înconjoară pata reniformă sub forma literei “gamma”. Aripile posterioare sunt de culoare brun-deschis, mai întunecată pe margini (fig. 38 a). Oul este eliptic, de culoare albicioasă, cu nuanță verde-gălbuie. Larva are 40 - 45 mm lungime, având corpul îngustat anterior. Capul este mic, galben-brun
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
de 1,1 - 2,1 mm lungime, femela fiind mai mare decât masculul. Culoarea corpului este cafenie-negricioasă sau neagră. Antenele sunt formate din 8 articole. Aripile sunt înguste, cele anterioare prevăzute cu câte 25-30 peri (fig. 45 a). Oul este reniform, de culoare albă. Larva este asemănătoare cu adultul, fără aripi și de dimensiuni mai mici (fig. 45 b). Biologie. Iernează în stadiul de larvă în straturile superficiale ale solului. Prezintă o generație pe an. În primăvară, în luna aprilie, larvele
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
păroase, cu nervura principală prevăzută cu peri. Antenele sunt formate din 8 articole. În repaus, aripile sunt pliate de-a lungul spatelui (fig. 54 a). Masculul este mai mic decât femela și are corpul de culoare galben- cafeniu. Oul este reniform, opac. Larva este asemănătoare cu adultul, dar este mai mică și lipsită de aripi (fig. 54 b). Biologie. Iernează în stare activă (adulți și larve) pe culturile din sere, unde poate avea 5-7 generații pe an. Se înmulțește pe cale partenogenetică
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
pombe În ciclul de viață a speciei Schizosaccharomyces pombe predomină haplofaza, stadiul diploid fiind reprezentat de zigot. Imediat după formarea zigotului are loc diviziunea reducțională, în urma căreia se formează patru ascospori haploizi. La Schizosaccharomyces pombe, sporii sunt dispuși în asce reniforme, asemănătoare cu cele de la Neurospora crassa. La Schizosaccharomyces pombe ascele liniare apar numai la anumiți hibrizi și în condiții speciale de sporulare. La Schizosaccharomyces pombe sporii pereche de la extremitățile ascelor sunt frați. Sporii eliberați după dezagregarea ascelor se mențin atâta timp cât
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
care în Europa sunt prezente 30 de specii. În fauna României au fost semnalate 9 genuri cu 24 de specii. 1 Genul Nicrophorus Fabricius (Necrophorus L.) Capul este îngustat după ochi cu tâmplele ușor rotunjite. Ochii mari și convecși, ușor reniformi, prelungiți anterior până la baza mandibulelor, fin fațetați. Fruntea prezintă între ochi o carenă fină și arcuită, orientată spre baza mandibulelor, delimitându-se astfel spre interior un câmp frontal. Între locul de inserție al antenelor există o strie transversală ce delimitează
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
-lea sternit abdominal la marginea posterioară cu o prelungire triunghiulară. 6 Genul Aclypea Reitter (Blitophaga Rtt.) Corpul negru-unicolor. Capul transvers, mai lat decât lung, nu este îngustat după ochi. Labrumul sinuat în forma unui unghi aproape până la frunte. Ochii ușor reniformi, între ochi și vertex se află proeminență transversală care uneori poate lipsi. Antenele scurte cu o măciucă alcătuită din 4 articole. Scapul ceva mai lung decât următoarele 2 articole luate împreună, al 2-lea articol antenal fiind puțin mai lung
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]