41 matches
-
căpușelor sunt variabile în funcție de stadiul evolutiv, sex și starea de hrănire. Masculii sunt mai mici și măsoară 2-7 mm/1,5-5 mm, iar femelele 6-20mm/4-10 mm. Particularități morfologice ale principalelor specii: • Ixodes ricinus - căpușa cu rostrum lung, baza rostrumului reniforma dorsal și pentagonala ventral. Silonul anal este situat anterior, coxa primei perechi de picioare prezintă o prelungire sub formă de spin, picioarele sunt fine și grupate anterior. Femelă are corpul de nuanță gălbuie și sub formă de chitară. Masculul este
ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE de SOFIA COMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 by http://confluente.ro/Sofia_coman_ectoparazitismul_temporar_sofia_coman_1337742444.html [Corola-blog/BlogPost/340678_a_342007]
-
corolă albă cu cinci petale, zece stamine și un pistil. Ele sunt grupate sub formă de inflorescențe axilare (ciorchini) și se deschid treptat de la bază spre vârful plantei. - Fasolea gigant-elefant este o plantă cu polenizare încrucișată. - Fructul este o păstaie reniformă de culoare albă. Este o legumă uscată de dimensiune mare, care se consumă preparată în cuptor sau înăbușit cu adaos de produse vegetale (ulei, ceapă, roșii, țelină, morcovi), care completează "caracterul mediteranean" al mâncării. - Valoarea nutritivă a fasolei este foarte
jrc6143as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91315_a_92102]
-
formă generală: - globulos - ovat - piriform - îngustat - neregulat - oblong 3. Fragaria x. ananassa Duch. Inflorescența: poziția relativă față de foliaj: - mai jos - la același nivel - mai sus Fructul: mărimea: - foarte mic - mic - mediu - mare - foarte mare Fructul: formă predominantă: (cea mai frecventă) - reniform - aplatizat - globulos - conic - bi-conic - aproape cilindric - cuneiform - ovoid - cordiform Fructul: culoarea: - galben deschis - oranj deschis - oranj - oranj-roșu - roșu - purpuriu - purpuriu închis Dată maturării (50 % din plante au fructe mature - coapte) - foarte timpurie - timpurie - medie - târzie - foarte târzie Tipul de fructificare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175124_a_176453]
-
pur Ramură mixtă: pigmentația antocianica: - absența - prezenta Data începerii înfloritului: - foarte timpuriu - timpuriu - mediu - târziu - foarte târziu Floarea: formă: - rozacee - campanulata Petalele: mărimea: - foarte mici - mici - medii - mari - foarte mari Pedunculul: glandele nectarifere - absențe - prezente Pedunculul: formă glandelor nectarifere: - rotunde - reniforme Fructul: pubescenta: - absența - prezenta Fructul: culoarea de fond a pulpei: - albă - galbenă până la galben oranj - roșie Sâmburele: aderenta la pulpa: - absența - prezenta Dată maturării: - foarte timpurie - timpurie - medie - târzie - foarte târzie 11. Pyrus communis L. Dată înfloritului în masă: - foarte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175124_a_176453]
-
căruia se află capul. Capul este rotunjit, hipognat (întors ventral, sub torace), turtit anteroposterior, formând un unghi ascuțit cu axa longitudinală a corpului. Văzut dorsal, capul este în mare parte acoperit de pronot. Pe laturile capului se află ochii compuși, reniformi, alungiți, mari și 2 oceli. Antenele sunt setiforme, multiarticulate, lungi, depășind vârful abdomenului. Aparatul bucal este de tip ortopteroid, masticator. Segmentele toracice sunt neuniforme. Protoracele prezintă un pronot foarte mare, discoidal. Pronotul la mascul este oval-lățit (de 6—7 mm
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
scoarță negricioasă, fin crăpată. Lujerii sunt brun-roșcați, geniculați, cu numeroase lenticele. Au muguri alterni, pubescenți, ovoconici, de culoare brun-verzuie, dispuși solitar sau câte 2-3 suprapuși și alipiți de ax. Frunzele de circa 7-12 cm lungime sunt alterne, simple, întregi, lat-ovate, reniforme, glabre, palmat-nervate, lung-pețiolate (4-6 cm). Florile de circa 2 cm, grupate câte 3-6 în fascicule sesile, de tip papilionaceu, roz-purpurii sau roz-violacei, apar direct pe ramuri, chiar și pe tulpină. Înfloresc prin aprilie-mai, înainte de înfrunzire. Fructele sunt păstăi dehiscente turtite
Arborele Iudei () [Corola-website/Science/334435_a_335764]
-
identici între ei. Sporangii apar în timpul verii pe dosul frunzelor în grupuri, numite sori. Toți sporangii se prind de porțiunea mai dilatată a unui picioruș (placentă) care se prelungește în sus și formează induzia, care este o excrescență sau membrană reniformă epidermică care acoperă și protejează sorii. Protale sunt verzi, în formă de inimă, care ajung cel mult la un cm lățime, cu o știrbitură, în partea mai lată și se formează pe pământ din spori. Protalul este turtit, având un
Feriga comună () [Corola-website/Science/310892_a_312221]
-
Înotătoarea anală lipsește. Pielea este moale, netedă, complet golașă, lipsită de solzi și de spini. Suprafața dorsală este uniform închisă, sau cu tot felul de ornamente deschise și închise; suprafața ventrală este albă. Pe spate se află două organe electrice reniforme (în formă de rinichi), bine dezvoltate, care mărginesc capul pe toată lungimea. Organele electrice pot să producă descărcări electrice (de la 8 volți până la 220 volți), care doboară animale mai mari decât acești pești. Descărcarea electrică la speciile mai mari poate
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
celule modificate în peri absorbanți. Nu prezintă cuticula la exterior. Învelește organele plantei. Are celule modificate în peri și stomate. Prezintă cuticula la exterior (o pătură formată dintr-o substanță impermeabila numită cutina ce împiedică trecerea apei). Stomatele sunt celule reniforme ce au citoplasma, cloroplaste, nucleu și perete celular. Între 2 stomate se află o deschizătura numită ostiola. Se află sub rizoderma. Este formată din unul sau mai mult straturi de celule cu pereți îngroșați. Printre celulele cu pereți îngroșați se
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]
-
frunzoasă are utilizări medicinale (pentru scăderea presiunii sîngelui). "Asarum europaeum" L. (pochivnic). Frecvent în pădurile de foioase din zona de cîmpie și colinară, cu o tulpină foarte scurtă, ascendentă, la vârf cu 2 (4) frunze aproape opuse, lung pețiolate, rotund reniforme. Florile sunt situate terminal, solitare, cu miros de piper. Este plantă toxică, cu acțiune iritantă asupra mucoaselor. Cuprinde plante acvatice, la care tulpina are structură atactostelică (cu fascicule închise, ca la monocotilidonate). Florile sunt actinomorfe, hemiciclice, cu numeroase stamine și
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
total deasupra bazei înotătoarelor pelviene. Pe laturile cozii câte o expansiune tegumentară lată. Înotătoarea caudală mare, aproape triunghiulară. Înotătoarea anală lipsește. Pielea foarte moale, netedă, complet golașă, lipsită de solzi și de spini. Pe spate se află două organe electrice reniforme, bine dezvoltate și puternice, care mărginesc capul pe toată lungimea sa și proeminează la suprafața corpului, fiind vizibile la exterior. Organele electrice pot să producă descărcări electrice puternice, care doboară animale mai mari decât acești pești. Descărcarea electrică la speciile
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
florii la unele specii prelungită într-un ginofor disciform. Ovule numeroase, campilotrope, cu 2 integumente. Placentație de obicei parietală sau mai rar central bazală. Fruct capsulă uniloculară multispermă, aproape totdeauna deschisă prin crăpături la vârf, uneori foliculă sau bacă. Semințe reniforme sau ovale, de obicei exalbuminate (fără endosperm), cu embrionul curbat în formă de arc. Unele specii de resedacee sunt de interes horticol, altele medicinal, iar altele industrial. Flora României conține 6 specii, două cultivate și patru spontane ce aparțin genului
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
rădăcina pivotantă. Ea este de tip dicoteladonat, face parte din încrengătura Magnoliophyta, clasa Magnoliopsida, ordinul Caryophyllales, familia Caryophyllaceae, genul Agrostemma. Planta are flori roșii-purpurii, monocazii, caliciu campanulat-tubulos, cu lacinii lungi, păroase, petale purpurii, rar albe, capsulă cu 5 valve, semințe reniforme. Sămânța ei este măruntă, de culoare neagră, Planta este răspândită în toată lumea, în culturile de cereale, mai ales în cele de grâu. Sămânța neghinei măcinată, dă făinii de grâu un gust neplăcut cu caracter toxic, toxicitatea neghinei fiind dată de
Neghină () [Corola-website/Science/329578_a_330907]
-
precum și asupra celulelor endoteliale care intervin în producerea vasodilatației și creșterea permeabilității capilare contribuind la amplificarea mecanismelor de apărare (reacția anafilactică). 1.3.6.2.3.Monocitele sunt cele mai mari celule sanguine ajungând până la 20-30 µm. Au un nucleu reniform iar în citoplasmă există granulații fine de tip lizozomic. Se formează din celula tulpină omnipotentă având origine comună cu polimorfonuclearele. Proporția lor în sângele periferic este de 6-8%, majoritatea lor migrând în țesuturi unde sub influența unor factori cum ar
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
caracter genetic specific soiului, se apreciază pe baza produsului dintre lungime și lățime (L x l = S). Se poate determina și prin se apreciază prin măsurătorile ampelometrice asupra frunzelor mature. Au fost stabilite următoarele tipuri de frunze: orbiculare, cuneiforme, cordiforme, reniforme sau tronconice ca principale forme care stau la baza descrierii soiurilor de viță de vie. 1.3. Sectarea (lobarea) limbului frunzei reprezintă caracterul morfologic specific soiurilor aparținând genului Vitis. Frunza matură poate fi întreagă sau împărțită în lobi delimitați de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
forme, notații și soiuri de referință: cuneiformă (nota 1 - soi de referință Riparia gloire), cordiformă (nota 2 - soi de referință Vitis cordifolia), pentagonală (nota 3 - soi de referință Chasselas blanc), orbiculară (nota 4 - soi de referință Perlă de Csaba) și reniformă (nota 5 - soi de referință Rupestris du Lot). 4.4. Numărul lobilor (cod OIV 068; UPOV 32; IBPRG 4.1.7.) definește gradul de lobare al limbului foliar și se stabilește odată cu forma limbului frunzei. În funcție de numărul de lobi frunza
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
frunza mare și care apoi s-au agregat formând un grup omogen. Poziția lor este situată la extremitatea axei 1. La capătul opus se află soiul Fetească albă a cărui contribuție a fost negativă de - 5,1940, soi cu frunza reniformă și de mărime medie. Cea mai scăzută contribuție la definirea factorului 1, a avut-o soiul Grasă de Cotnari (0,6374) el fiind situat aproape de originea axelor dar îndepărtat de axa 1 (cadranul I). Factorul 2 a fost definit cu
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
în sens pozitiv, iar în sens negativ de soiurile Berbecel (-4,5634) și Coarnă albă (-4,4306). Poziția lor este excentrică într-un sens și în altul, iar forma frunzelor este diferită: orbiculară la Coarnă albă, tronconică la Berbecel, orbicular reniformă la soiul Fetească regală și orbicular cuneiformă la Grasă de Cotnari. Cea mai mică contribuție la definirea factorului 2 a avut-o soiul Tămâioasă românească (-0,4545) el fiind situat în apropierea originii axelor în cadranul III. 2.7.2
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
se întâlnește în toate regiunile, de la șes până în zona fagului. Descriere. Fluturii au anvergura aripilor de 4050 mm. Aripile anterioare sunt de culoare brunăcenușie, prevăzute cu linii transervale mai închise. Caracteristic este faptul că în mijlocul aripilor se găsește o maculă reniformă, înconjurată cu dungi albe-gălbui de forma literei “W”. Aripile posterioare sunt cenușii, cu marginile mai închise (fig. 15 a). Oul este hemisferic, de 0,6 - 0,7 mm în diametru, de culoare albă- gălbuie. Pe suprafața oului se găsesc numeroase
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
noastră este prezentă în toate regiunile, în special în Muntenia și Oltenia. Descriere. Fluturii au anvergura aripilor de 40 mm. Aripile anterioare sunt de culoare castanieroșcată, cu o linie ondulată pe marginea externă. Caracteristic este prezența a două pete: una reniformă de culoare galbenă-castanie și alta inelară cenușie. Ambele pete sunt mărginite de câte o dungă albă. Aripile posterioare sunt cenușii-deschis, având pe marginea externă o bandă întunecată. Oul este hemisferic, cu diametrul de 0,18 mm, de culoare verde uniform
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
gălbui până la brun - închis. Aripile anterioare prezintă pe marginea externă o linie formată din puncte, iar în treimea terminală o bandă transversală de culoare brun - închis, cu contur ondulat spre exterior. Caracteristic este prezentă în mijlocul aripilor, a petelor orbiculare și reniforme de culoare fumurie. Pe aripile posterioare se găsește o dungă transversală de culoare brună, iar spre bază o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare (fig. 27 a). Oul este reniform, prevăzut cu numeroase striații, de 0,4 - 0
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
este prezentă în mijlocul aripilor, a petelor orbiculare și reniforme de culoare fumurie. Pe aripile posterioare se găsește o dungă transversală de culoare brună, iar spre bază o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare (fig. 27 a). Oul este reniform, prevăzut cu numeroase striații, de 0,4 - 0,5 mm lungime și de culoare alb - lăptos. Larva are 30 - 40 mm lungime, de culoare variabilă, de la verde- gălbuie sau roșcat-violet până la brun-închis. Dorsal și lateral prezintă cinci dungi longitudinale negricioase
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
nigrum L., Xestia C. nigrum Răspândire. Acest dăunător este răspândit pe toate continentele, iar în țara noastră este semnalată pretutindeni. Descriere. Adulții au anvergura aripilor de 3545 mm. Aripile anterioare sunt de culoare roșubrun, având între pata orbiculară și cea reniformă o bandă transversală neagră. Pata orbiculară este estompat triunghiulară și de culoare variabilă. Aripile posterioară sunt de culoare deschisă, mărginite de o dungă brună. Oul este sferic, de 0,60 - 0,65 mm în diametru. Larva matură măsoară 30 - 35
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
răspândită în Europa, Africa de Nord, America de Nord. În România se întâlnește în toate regiunile. Descriere. Adultul are anvergura aripilor de 4045 mm. Aripile anterioare sunt de culoare galbenroșietice. În centrul aripilor se găsește o linie argintie, în unghi drept, care înconjoară pata reniformă sub forma literei “gamma”. Aripile posterioare sunt de culoare brun-deschis, mai întunecată pe margini (fig. 38 a). Oul este eliptic, de culoare albicioasă, cu nuanță verde-gălbuie. Larva are 40 - 45 mm lungime, având corpul îngustat anterior. Capul este mic, galben-brun
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
de 1,1 - 2,1 mm lungime, femela fiind mai mare decât masculul. Culoarea corpului este cafenie-negricioasă sau neagră. Antenele sunt formate din 8 articole. Aripile sunt înguste, cele anterioare prevăzute cu câte 25-30 peri (fig. 45 a). Oul este reniform, de culoare albă. Larva este asemănătoare cu adultul, fără aripi și de dimensiuni mai mici (fig. 45 b). Biologie. Iernează în stadiul de larvă în straturile superficiale ale solului. Prezintă o generație pe an. În primăvară, în luna aprilie, larvele
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]