4 matches
-
îndeajuns răgaz încă pentru joacă), mai sistematic decât înainte, biblioteca mea sporea văzând cu ochii prin aportul vigilent al tatei, însă și prin propria-mi manie născândă: numerotam, catalogam cu grijă cărțile, ca într-o bibliotecă publică, le rânduiam și reorânduiam pe rafturile mele, le îmbrăcam în hârtie albă sau albastră - ca pe cele de școală, care de altminteri nu mă incitau deloc, poate numai în zilele începerii cursurilor, socotindu-le trecătoare, ocazionale, neînstare să intre într-un patrimoniu -, le iscăleam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
încurc țările astea, dar capitalele le cunosc, Bulgaria cu Sofia- România cu Budapesta“. Am spus: „Budapesta e la unguri, România e cu Bucureștiul“. În filmul meu, felul în care răsucea carnea cu dinții furculiței arăta ca și cum un rac ar fi reorânduit peisajul. și-mi părea că încurcătura din capul lui se produsese doar pentru că întorsese alandala bucățile de carne din tigaie. A închis ușa de sticlă, spunând: „Sper să-ți placă, ai mâncat vreodată carne de miel?“ - „În România se mănâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
democrație în artă, atunci libertatea esteticii este o formă de aristocrație, înlesnind apropierea de partea esențială a lucrurilor. Răsplata orgoliului creator sunt „mângâierile produse de munca pe care o depune omul cu mintea sau cu sufletul”, fiindcă numai artistul poate „reorândui sau recompune realitatea pentru a-i dezvălui latura semnificativă.” L. Durrell, ontologic, este convins că numai arta poate da o replică unei fixații divine: „Pentru noi, artiștii, arta e compromisul fericit pe care-l facem cu tot ceea ce ne-a
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
mai întâi lecțiile! În timp ce Mihăiță își făcea temele, Ina rămase cu gândurile ei. Nu-și găsea starea. Merse la bucătărie, spălă câteva cratițe, deja rostuite în dulap din ajun, deschise rând pe rând ușile bufetului unde se aflau condimentele, le reorândui și tresări speriată când atinse din întâmplare o farfurie din serviciu care, culmea, căzuse pe piciorul ei și, amortizată, nu se sparse. Luă farfuria în mână, o roti pe toate părțile, era întreagă. Ce noroc! În cele din urmă, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]