108 matches
-
acuzatorul său public nici nu-l bănuie capabil de așa ceva (textual: „Chiar îl cred de bună credință”). Citesc și recitesc, însă nu pot accede la rădăcinile adâncii aserțiuni. Împart frazele în propoziții, le analizez gramatical și stilistic, le compar, le reordonez grafic. Nimic. Sensul continuă să-mi scape. Ardeleanul bănățenizat din mine mai primește o palmă de la ardeleanul bucureștenizat: știam eu că munca intelectuală e grea, trebuia să rămân, asemeni strămoșilor, la coarnele plugului, să lupt oblu pe arătură, și nu
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
Panait Istrati de la Teatrul Maria Filotti din Brăila? Cătălina Buzoianu are un simț în plus: acela care-i semnalizează dacă o construcție literară nedramatică are substanță dramatică. Cătălina Buzoianu are o voluptate în a construi scenarii, cu decupaje cinematografice, care reordonează lumea autorului (ne-dramaturg) după o idee-mănusă pentru un demers regizoral propriu. Metodă ei este post-modernă. Deconstruind, prețuind valoarea cuvîntului și încărcătură lui, defrișînd într-un hătiș de sensuri, ea își deschide un drum nou, respectînd reguli dramatice, revelat prin
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
idilic și ideal făcute de Hegel - tind la Eminescu spre zona idealului, deoarece conduc la plenitudinea trăirii[27]. Cu alte cuvinte, idilicul cu decor medieval se transformă la Mihai Eminescu în formă cu fond, în mod de a percepe și reordona lumea. 3. Evul Mediu românesc - chipuri princiare Predomină, de departe, în creația lui Eminescu, Evul Mediu românesc, idealizat adesea și reconstituit în cheie romantică. Cea mai amplă și mai cunoscută frescă medievală românească este cuprinsă - cum se știe - în „Scrisoarea
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
potrivească. Lirismul era deficiența majoră a prozei ei. Din cauza lui, romanciera căuta să modifice prezentul romanului. Dat fiind, însă, că Virginia Woolf a crescut cu trecutul (clasic) în sânge, romanele ei par, numai, elogii ale inovației: de fapt ele se reordonează în urma lecturii exact după tiparul clasic pe care îl consideră teoria ei deficient. Ceea ce imaginează Virginia Woolf ca inovație e de fapt o ultimă afirmare a tradiției. Clarissa Dalloway are o poveste bine rânduită dinspre copilărie spre finalul vieții, și
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
recuperare a multor handicapuri, istorice sau structurale. Faptul că, după '90, s-a vorbit mult și pe tonalități diverse despre compromisurile intelectualilor n-a însemnat și micșorarea valorii estetice a operelor lor. E firesc totuși ca fiecare etapă să-și reordoneze valorile, să se revendice de la ceva și să refuze direcții pentru care nu are afinități. A trecut însă destul de cînd revizuirile ocupau primele pagini ale revistelor literare. Vociferările și excesele s-au stins de la sine, subteran , lucrurile s-au mai
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
chiar în momentul când le redactez. Simt cum stiloul alunecă pe invizibile canale săpate în hârtie și caligrafiază cuvinte preexistente, propoziții preexistente, fraze preexistente. Uneori intervin brutal pentru a rupe această cursivitate și scriu "milună", "loarfe", "mătpân", dar literele se reordonează singure: "lumină", "floare", "pământ". Îmi este impusă în actul scrisului, de către actul scrisului, o nedorită productivitate, care mă transformă într-un simplu instrument. Așa cum stă stiloul în mâna mea, așa stau eu între degetele abstracte ale unui mecanism lingvistic autoritar
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
se adapteze dominațiilor temporare sau durabile care s-au exercitat în spațiul său"? Pentru a-i răspunde, istoricul schimbă radical perspectiva și pornește de la datele geopolitice, cele rezultate din încrucișarea geografiei cu raporturile de forță. în funcție de acestea sînt ordonate sau reordonate evenimentele și evoluțiile istoriei românești. Schimbare coperniciană, în virtutea căreia istoria României apare mai mult ca fiind făcută de puterile cu interese în această zonă mereu de margine, nicidecum în interior. Interese mai degrabă difuze și care nu sînt însă niciodată
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
femeie, deschisă împlinirii organice a iubirii cu bărbatul care se întâmplă să fie tocmai el! El! Adică un oarecare „profesor navetist”, aflat la sfârșit de carieră, absorbit de fel de fel de treburi „bărbătești”, pe care, iată, i le-a „reordonat” Teodora, i le-a pus „la locul lor”, într-un calendar cu sărbători ocupate de numele și ființa ei de carne și sânge, de doruri și vise ce i se aprind în ochi la fiecare revedere. Întâlnirile lor sunt ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în centrul acestui eveniment unic: sosirea pe lume a copilului lor. Îi place să respire aerul și agitația din jurul ființei mici care are puterea să dea un impuls înnoitor tuturor lucrurilor și acțiunilor din jurul ei. Se redistribuie spațiul casei, se reordonează mobilierul, se reprogramează treburile fiecărui membru al familiei. Totul capătă alt sens, altă finalitate. „Este pur și simplu uimitor cîte schimbări, cît suflu proaspăt și cîte energii poate să inducă într-o familie un ghemotoc de om!” - își spune Domnul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a cumpărat lotul, publică actele de cumpărare, actele de la Primărie ce permit lucrul, publică schițele, planul desfășurat, fotografii superbe cu înfățișarea de astăzi a exteriorului, a interiorului, pune studiul în contextul timpului de atunci și de astăzi, alcătuiește tabele care reordonează materia specificînd adresa casei, numele proprietarilor, care este funcția actuală a casei, anul cumpărării, anul eliberării autorizației de construcție, arhitectul, stilul. Este o carte care impresionează prin meticulozitate, prin adînca documentare, prin ideea însăși care stă la baza ei și
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
studentul la jurnalism și antropologul de vocație și-l împrumută reciproc. Și atunci, dacă până la urmă criticii au dreptate și literatura autorului e una preponderent auditivă, înseamnă că Dumnezeu este Cel care îi răvășește viața și hârtiile, pentru a le reordona. Ego-proza nu mai e acum o probă de înregistrare și transcriere, ci una de memorie. Lăsat în tăcerea lui, izolat, imun la sunete, neconcurat în vreun fel de mediul sonor, Sorin Stoica umple spațiul alb cu întreaga imaginație de care
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
a bunei-cuviinți: Povățuiri pentru buna-cuviință. Buna-cuviință înseamnă, aici, și les usages du monde, și un soi de bunăstare sufletească, o așezare în timpul și în locul care ți se potrivește. Toate ale vieții se găsesc, printre rânduri, în Povățuiri i cuvinte adevărate, reordonate după alfabetul românesc. E prima parte a culegerii, și cea mai întinsă, urmată, într-un fel de addenda, de Asemănări, apoi Pilde i tîlcuirea lor și, în fine, Pilde spre povățuire i tâlcuirea lor. Fiindu-mi imposibil să fac o
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
bariere mundane și se concentrează asupra visului în loc să devină o victimă a birocrației. Acțiunea este reluată în fiecare capitol succesiv din puncte de vedere diferite, dar totuși în același cadru de referință al personajului principal. Repetiția detaliilor produce surpriză cititorului, reordonând ceea ce este observat și anticiparea asigură implicarea în text. Efectul evidențiază imprecizia limbajului și imposibilitatea acestuia de a descrie realitatea atunci când este prezentat de mai multe ori în formă variată. În ultimă instanță }epeneag dezvăluie modul în care suprarealul oferă
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
trecând de la o gravitate prea marcată, riscantă sub raport artistic, la oralități bine înscenate. Apar frecvent pauze de respirație în construcțiile fantasmatice, fragmente de realism într-o mare energetică și, invers, deschideri ale existenței obișnuite către Altceva. Biograficul va fi reordonat și reinterpretat pe această scală neliniștitoare a paranormalului. Din seria de întâmplări trăite, nu puține devin experiențe cântărite și înțelese retrospectiv. Retras în pustiul sufletului său", personajul construit și urmărit îndeaproape de autor (el însuși) descoperă peisaje halucinante, devastate și
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
cu schivnicul Meftodie de la Mînăstirea Cernica. "Pe dedesubt", adică "arheologic", implicînd reconstituirea unui plan ocult, ascuns sub stratul, incitant și el, al "potrivirii" cuvintelor. Defel fortuită ar fi, sub acest unghi, stilistica unor titluri precum Arheologie, Oseminte pierdute, Testament. Răsturnînd, reordonînd cuvintele "tribului", Arghezi se arată insuflat de o demonie gnoseologică, de "tentația metacunoașterii" ca de un "hybris enorm", id est un eșec în direcție metafizică, însă un factor modelator în direcție estetică. Amestec singular de modern și arhaic, poetul caută
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
râs din cauza neglijenței altora. Ne înnebunesc de tot. Am controlat volumele de Calvino unul câte unul. Câteva exemplare corecte există, din fericire, și putem înlocui Călătorul defect cu unul în perfectă stare, abia ieșit de sub tipar. Un moment. Concentrează-te. Reordonează-ți în minte ansamblul de informații cu care ai fost inundat dintr-o dată. Un roman polonez. Deci cartea pe care începuseși s-o citești ieri cu atâta interes nu era ce credeai, ci un roman polonez. Asta e cartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Știi, leoaica asiro-caldeeană cu șira spinării străpunsă de săgeți, cu capul ridicat, mai târându-se încă... Ca și basoreliefurile în cărămidă, seninătatea presupune o stăpânire a durerii,... o sculptură lăuntrică și o contemplare dinamică... - Vrei să spui că inteligența contemplând, reordonează o experiență informă, încă neajunsă la conștiința de sine? Care sunt forțele tinerei poezii?... - Cred că sunt mai mult niște afinități, decât forțe. Dar să le zicem acestor afinități, forțe, cum zici. Cred că unele opere de artă pot lega
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]
-
structurii barochiste a gândirii din spatele textului. Spuneam că demersul editorial îngrijit de Simona Popescu pune sub semnul întrebării eticheta de „suprarealist”, pe care critica se simte obligată să o afișeze ori de câte ori vorbește despre Gellu Naum. Aceasta, deoarece ediția de față, reordonând cronologic etapele operei, evidențiază funcția unei dialectici poetice, în care spontaneității de sorginte suprarealistă i se opune, mereu, o arhitectură interioară lucid construită. Opera, în întregul ei, are o structură în spirală, în care volumele de început - Drumețul incendiar (1936
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
de investigare secundară a ritmului/ dinamicii prestabilit(e), prezentul volum selectează figură Alexandrinei Cantacuzino și se centrează pe profilul/personalitatea acesteia, preluând și oferind, spre consultare, însemnările și documentele inedite din Fondul Familial Cantacuzino (deținut de Arhivele Naționale ale României), reordonate și grupate în funcție de obiectivele stabilite sau/și de exigențele cercetării: documente care se referă la întreaga familie și la fiecare membru în parte, fotografii personale individuale/de grup și acte privind bunurile și proprietățile familiei. Acestea au fost completate cu
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
cred că felul cum își realizează un autor propriile materiale este mai întâi o problemă de etică personală. Dacă autorul semnalează explicit felul cum a conceput textul, cum a adunat/mixat/rescris materialele, faptul că le preia și că le reordonează, inclusiv la nivel de paragrafe, atunci nu i se poate reproșa ceva decât la nivelul metodei alese”. De remarcat grija dovedită de cei interogați în formularea punctelor de vedere. Grijă pe care nu o dovedește și autorul anchetei, care conchide
AUTOPLAGIATUL. CÂND ŞI CUM SUNT ÎNCĂLCATE LEGEA ORI ETICA ACADEMICĂ 3/ Reglementareajuridică a autoplagiatului restricţionează expres domeniile în care se aplică [Corola-blog/BlogPost/92402_a_93694]
-
știre se-ntrerup. Culori, trăiri , petale, zbor, Amestec de trecut curat, Frământă coca unui dor, Ce nu se lasă alungat ! FLOARE DE COLȚ Floare de colț, floare de rai, Te regăsesc doar prin ierbare, Și-n amintirile, ce le-ai Reordonat, pentru păstrare. Tu ești de- acum o taină mare, Toți te doresc dar nu exiști, Ești permanenta căutare A unor vajnici botaniști. Dacă apari din când în când, Pe vârf de stânci, pe undeva, Aud pământul fremătând, Și eu, ca
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
grația partidului comunist sau opere ale scriitorilor ruși.[4] Unele poezii "realiste" ale lui A. Toma, porneau de la o știre publicată în ziarul Scânteia, din care închega iute, indiferent la inadvertente, un scurt poem în care faptele sunt conduse și reordonate după nevoia artistică a poetului, într-o flagrantă ignorare a veridicului. În poezia La inaugurarea librăriei Cartea Rusă, publicată în revista „Veac nou“ din 10 ianuarie 1945, A. Toma celebra înființarea Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
țel — Cu acelaș avânt stalinist neînfrânt! Toma, ca poet de cabinet, va porni, ca atâția alții în epoca, de la o știre publicată în Scânteia pentru a închega iute, indiferent la inadvertente, un scurt poem în care faptele sunt conduse și reordonate după nevoia artistică a poetului într-o flagrantă ignorare a veridicului. Alexandru Toma este autorul poemului "Silvester Andrei salvează abatajul". Alături de "Lazăr de la Rusca" a lui Dan Desliu, este una din cele mai reprezentative poezii "de tip nou", așa cum era
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
omului, în general) și din unghi natural-energetic și astfel sub raport cauzal, nu doar după legea finalității; iar fenomenele materiale trebuie gândite și din unghiul unității universului și astfel într-o ordine de finalitate, nu doar după legea cauzalității. Finalitatea "reordonează" lumea odată cu apariția omului, căci personalitatea (omul) este sinteza evoluției realității și, prin urmare, ea se află în identitate structurală cu universul însuși; ea este "scopul final" al evoluției energiei. În contextul analizei relației dintre persoană și natură din Personalismul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
strict cauzale și nespirituale; dar cultura are legătură cu natura prin chiar elementele ei temeinice: condițiile sufletești. Ordinea culturii este una de finalitate, desigur. Prin tipul individual de personalitate, finalitatea este extinsă și asupra naturii. Dar nu pentru a o reordona finalist în ea însăși, ci pentru a-i preciza ordinea imanentă care, paradoxal, o scoate din sine și face posibil negativul ei. Tipul individual aparține culturii prin relativa libertate cu care poate folosi energiile, prin funcțiunea lui ca sistem de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]