63 matches
-
pe mai sus pomeniții oameni ai muncii. Și se mulțumesc să se amuze, chit că nu-i totdeauna rîsul lor. Peste toate lumile astea, strînse în boccele înnodate gazetărește, s-a întins comod un non combat de vacanță, tulburat de repejunea cîte-unei pase profesorale: ,din fericire, America depinde în mai mică măsură de imbecilii ei decît depindem noi, deocamdată, de imbecilii noștri. E însă un fapt că există o internațională a imbecilității, în care riscăm să intrăm mai repede decît în
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
comparăm eu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea precum o lege eternă, mișcă universul deasupra capet elor noastre, precum puterea gravitațiunii le face pe toate să plutească cu repejune în chaos, toți astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiași necesități, de la care nu este nici abatere, nici excepție, guvernează oamenii și societățile. Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neînsemnat în univers,a
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheșeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă. Elemente economice nesănătoase, jucători la bursă și întreprinzători șarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societății omenești... Dar Justiția ce păzește? Justiția, subordonată politicii, a devenit o ficțiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunță. Acest om este menținut în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
și o compensație oarecare în bine. Daca principii ar fi fost siguri despre țară, nesiguri numai despre străinătate, ar fi căutat prea cu ușurință un razim continuu într-un singur vecin în contra celorlalți; interesul dinastic i-ar fi atras cu repejune și pe de-a pururea în sfera unei singure puteri. Electivitatea însă [î]i despărțea pe candidații de domnie, întru cât s-atinge de reazimul de din afară, în partizanii unei influențe sau a celeilalte, încît, precum nu se putea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se poate mai curând și care nu se ține la un loc decât prin atracțiunea diurnei și a intereselor de partid. În alte țări se cântăresc termenii legii, la noi nici dispozițiile ei. Articol după articol se votează cu aceeași repejune cu care trec pe dinaintea ochilor stâlpii telegrafului când călătorești în vagon. Ceea ce caracterizează generațiunea actuală și o distinge, în defavorul ei, de altele e lipsa de iubire de muncă și de conștiință a datoriei; nici iubesc lucrul pe care-l
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
presupunerilor sale e fără îndoială bine că spune care e ținta statornică a politicei sale esterioare. Deși nu vom fi susțiitorii unei politici bazate pe înclinarea esclusivă către una din puterile vecine, înțelegem ca clina austro-germană pe care lunecă cu repejune presa și partidul guvernamental să trezească numaidecât o contragreutate, o reacțiune într-o înclinare, asemenea pronunțată, pentru o altă putere. Noi, din parte-ne, știm că alianțe între slab și puternic nu sânt niciodată acătării, și dacă se justifică uneori
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
expozeul nostru în trei mici subteme: 1. Cecitatea sacră. Raportul ochiului cu lumea la Eminescu este unul ontologic: lumea există dacă este oglindită. Sau pentru a fi oglindită: "Și se privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare / Se întorc cu repejune ca gândirile ce zboară / Și icoanele-s în luptă eu privesc și tot privesc..." (Memento mori). Nu numai că este dată privirii, dar lumea pare adesea închisă în ochi ca într-un labirint ce este nevăzut rămâne neînțeles: "ei văd
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
2291 Pin visele-mi obscure cu-ntunecări de soare Carpatul își ridică a lui frunte-n ninsoare, Cu umere stârpite de viscole rebele, Înmormântat de codri și-ncununat de stele. {EminescuOpVIII 265} 2254 Din mijloc astor roiuri ce-argentei ne-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare de stânci bucium răsună În luna-nvinețită s-ascunde-n voal [de] nor; Pe creierii de munte voinicii se adună Ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cum cu-a ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i.... În manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mării-l trag, Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cum că este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lin la dânsa ș-o trag încet, cântând. {EminescuOpVIII 306} Bătrânul e... în manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe placa mării-l trag, Pe fruntea-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cumcă este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră lăsîndu-se în jos... În ape
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar pornit cu patimă, știu să deprindă armata cu ascultare punctuală și c-o disciplină exemplară, încît ea lua seama și se mișca la orice semn, la orice gândire a lui. Întreprinderile sale contra inamicului se și executară cu acea repejune și vehemență proprie temperamentului lui și, unde nematuritatea tinereții sale nu nimerea calea dreaptă, acolo mai îndrepta și împlinea esperiența matură a generalilor de sub mâna lui, ce i se dăduseră spre înlesnire. Astfel se făcu că românii se temeau mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu tot dreptul să pună afară de orice îndoială aserțiunea, adeverită de istoriografii bizantini, că Valachia s-a fost întinzînd din Carpați și pân-la Marea-Neagră. Alianță cu sârbii împrotiva turcilor. Chiar pe la-nceputul domniei luii Mircea turcii pătrunseră c-o răpitoare repejune înainte spre nord, amenințară țările mai mici ce se desfăcuseră de împărăția bizantină și în zilele regelui Sigisimund I se iviră pentru întîiași dată pe pământ unguresc. Avizate una la alta pentru a se conserva, țările cele mici se aliară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întăreau rezistența acestui oraș, care are existența și numirea de la Traian împăratul în amintirea unei biruințe asupra dacilor. Baiazid din parte-și crezu cu cale să întrerupă împresurarea Constantinopolei, strânse toate puterile disponibile la Adrianopol și înaintă c-o uimitoare repejune să dispresure Nicopolul. În tabăra aliaților creștini însă, în care se concentrase ca într-un focariu atâta curaj, putere și încredere în sine, se simțea foarte lipsa unei aspre discipline, a unei orânduieli generale, a unei conduceri unitare, în locul cărora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei conduceri unitare, în locul cărora predomneau în mod fatal o neastâmpărată ambiție și o deșertăciune nemăsurată, mai cu samă în partea francejilor, cari prin rang și merit se credeau în drept de-a da tonul. Bătălia de la Nicopoli. Surprinși prin repejunea și tăinicia sosirii armiei de căpetenie a osmanilor, căpitanii franceji cerură pentru sine în plin consiliu de război onoarea primului atac, nu voiră să steie în urma nimărui în luptă și respinseră sfatul cuminte al pățiților generali ungurești, cari dădeau cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și a accentului cuvântului, să sune la urechea noastră, și prin suirea și coborârea sa să fie în stare de-a pune și simțirea în aceeași modulațiune (mișcare). Acesta e elementul muzical a formărei tonului: înălțimea și profunditatea, trăgănarea și repejunea, tăria și slăbirea. După espresiunea lui Cicero: "sunetele sânt ca niște coarde întinse cari răsună după gradul atingerei eventuale, când înalt, când profund, când repede, când trăgănat, când tare, când încet. Însă în toate speciile de tonuri e totdeuna și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât mai repede se face asimilarea nutrimentului cu atât mai sănătoasă e activitatea întregului și cu atât mai mare tendința spre regularitatea și durabilitatea mașinii însăși. Tot așa e cu societatea. Tendința ei de durabilitate stă în raport direct cu repejunea mișcării între diferitele ei părți și cu viociunea comunicației. ANTROPOCRAȚIE [ȘI] FIZIOCRAȚIE 2257 ANTROPOCRAȚIE Pentru o seamă de spirite guvernământul e un act în toată strictețea practic, din care nasc unic numai chestiuni de scop și de mijloace. Formele de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puterii de cădere, v, stă în proporție directă cu mărimea masei m și cu mărimea ridicării ei d, adică v == md, punând diametrul pământului == oo. Daca ridicarea (d==1) a masei (m) se schimbă în mișcarea acestei mase c-o repejune finală de c == 1 atunci mărimea puterii de cădere v = mc. Din relațiunile cunoscute cari au loc între d (mărimea ridicării) și c (repejunea finală) rezultă însă, pentru alte valori a lui d sau a lui c, mc ca măsură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oo. Daca ridicarea (d==1) a masei (m) se schimbă în mișcarea acestei mase c-o repejune finală de c == 1 atunci mărimea puterii de cădere v = mc. Din relațiunile cunoscute cari au loc între d (mărimea ridicării) și c (repejunea finală) rezultă însă, pentru alte valori a lui d sau a lui c, mc ca măsură a puterii v (adecă masa multiplicată cu repejunea finală ridicată la pătrat e egală cu mărimea puterii de cădere); {EminescuOpXIV 954} deci v (puterea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cădere v = mc. Din relațiunile cunoscute cari au loc între d (mărimea ridicării) și c (repejunea finală) rezultă însă, pentru alte valori a lui d sau a lui c, mc ca măsură a puterii v (adecă masa multiplicată cu repejunea finală ridicată la pătrat e egală cu mărimea puterii de cădere); {EminescuOpXIV 954} deci v (puterea de cădere) = md (masa multiplicată cu ridicarea) sau = mc (masa multiplicată cu repejunea finală ridicată la patrat). Legea conservării puterilor vii o găsim întemeiată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
c, mc ca măsură a puterii v (adecă masa multiplicată cu repejunea finală ridicată la pătrat e egală cu mărimea puterii de cădere); {EminescuOpXIV 954} deci v (puterea de cădere) = md (masa multiplicată cu ridicarea) sau = mc (masa multiplicată cu repejunea finală ridicată la patrat). Legea conservării puterilor vii o găsim întemeiată în legea generală a indestructibilității cauzelor. Vedem în cazuri nenumărate că o mișcare încetează fără a fi produs o altă mișcare sau o ridicare de sarcină. Dar o putere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Principiu care este foarte folositor în cercetarea legilor naturii. Iată în adevăr ce zice Laplace în privirea legii atracțiunii în rațiune inversă a pătratului distanței: "Una din proprietățile ei remarcabile, că, dacă dimensiunile tuturor corpilor universului, distanțele lor mutuale și repejunile lor ar crește sau ar descrește proporțional, ar descrie curbe cu totul asemănătoare celora pe cari le descriu acum, în așa chip încît universul ar oferi totdeuna aceeași aparență observatorilor. Aceste aparențe sânt prin urmare independente de dimensiunile Universului, precum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l furniza nefericitului popor care-a ajuns a fi redus numai și numai la munca câmpului. Precum vedem România devenită un teren de imigrațiune pentru prisoasele de populație ale statelor învecinate, precum aci oameni de ieri alaltăieri se urcă cu repejune pe scara socială, fără scrupul de mijloacele ce le 'ntrebuințează pentru a se urca, tot astfel ni se descrie că s-au petrecut lucrurile în Egipet. Din cîteși patru unghiurile lumii curgeau baroni și conți ruinați, roind ca fluturii în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
această direcție a chiar poporului nostru n-a avut nicicând loc și, cu toate că țărmii amândoi ai Dunării sunt ocupați de populațiuni de limbă și rasă română, român corăbier abia se va găsi. Numai oamenii de munte coboară pe plute cu repejunea săgeții apele Bistriței ș-a altor râuri, pentru ca, ajunși la port, să se 'ntoarcă acasă pedeștri. E dar cam bizară forma în care foaia guvernamentală gândește a se realiza dezvoltarea navigațiunii române, căci o societate bulgaro - franco - engleză, în parentez
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a promulgat deci fără să se fi sancționat; d. ministru prezident pare a fi anticipat sancțiunea precum se scontează o poliță înainte de termen. Când vedem că o lege care modifică din temelie întreg regimul electoral al țării se votează cu repejunea vaporului și se promulgă fără să se fi sancționat poate, putem constata din partea guvernului și a legiuitorilor o mare ușurință, din partea opiniei publice o nepăsare tot atât de mare. Acesta și este caracterul dezvoltării noastre întregi de la Unire încoace: ușurința advocaților legiuitori
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o comparăm cu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea, precum o lege eternă mișcă universul deasupra capetelor noastre, precum puterea gravitațiunii le face pe toate să plutească cu repejune în caos, tot astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiași necesități, de la care nu este nici abatere, nici excepție, guvernează oamenii și societățile. Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neînsemnat în univers, a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]