63 matches
-
este considerată "repaosul inteligenței", spre deosebire de știință, care plasează individul în spațiul de manifestare a cauzei și a efectului; poezia trebuie "să dea astfel o satisfacțiune spiritului omenesc". Calitățile ideale ale poeziei sunt cele trei caracteristici ale afectelor: 1. "o mare repejune a mișcării ideilor"; 2. "o exagerare sau cel puțin o mărire și o nouă privire a obiectelor sub impresiunea simțământului și a pasiunii"; 3. "o dezvoltare grabnică și crescândă spre catastrofă, dacă luăm acest cuvânt și în sens bun, nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stricate. Patru cai mici, numai oasele și pelea" etc. Acest echipaj aleargă însă cu repeziciune, fără a ține seama de drum, care nu exista, și la o coborâre, un cal "se poticnește, roata de dinainte se izbi de el în repejune și se sfărâmă pe loc; iar căruța... fugi înainte la vale, cu trii cai, cu trii roți și cu postașul aninat ca un scai" etc. E puțin probabil ca Alecsandri aflat la studii la Paris între 1834 și 1839 să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
expozeul nostru în trei mici subteme: 1. Cecitatea sacră. Raportul ochiului cu lumea la Eminescu este unul ontologic: lumea există dacă este oglindită. Sau pentru a fi oglindită: "Și se privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare / Se întorc cu repejune ca gândirile ce zboară / Și icoanele-s în luptă eu privesc și tot privesc..." (Memento mori). Nu numai că este dată privirii, dar lumea pare adesea închisă în ochi ca într-un labirint ce este nevăzut rămâne neînțeles: "ei văd
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vedeai șezând cete întregi de oameni, lăncile culcate pe umere străluceau în aer... lănci de coase cari-n urmă erau să devie spaima inamicilor. Din creștetele munților românii slobozeau roți înfășurate-n paie și aprinse, cari se rostogoleau cu o repejune demoncă până se pierdeau hăulind în prăpastiile adânci, în inima pământului. Buciumele sunau din vârfuri astfel încît ți se părea că sufletele de aramă a munților se trezise și suna a moartea lumei. Culme cu culme ardea, atâția uriași ochi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încongiurată de honvezi și pe unii trântind cu paturile puștei în ușa casei, pentru a-i sforța intrarea. Dar în momentul acela văzui fulgerând pin ferestrele casei împinse pușcături și [auzii] vaietele celor ce-o încongiurase, ușa se sparse cu repejune și {EminescuOpVII 205} dinăuntru ieși [un june] cu capul gol, cu sabia-n dinți și mînele-narmate de pistoale-ntinse, pe care le slobozi drept în capetele celor ce stăteau în ușă. In urma lui o ceată de oameni înarmați cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a bătrânului. Patul ei alb și curat era lângă păretele stâng. Pusei lampa pe masă - și privirea dădu de-o epistolă sigilată cu ceară neagră. O luai. Era adresată mie și scrisă cu mâna cea fină. Am deschis - o cu repejune ți-am citit-o. Era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. O reproduc tot așa cum era scrisă: Amantul meu, dulcele meu amant! M-ai crezut trădătoare, desfrânată, și-ai luat lumea-n cap. Da
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i criteriul mișcărei lui? Iar simțirile noastre... iar acest senzoriu vizionar, încît mișcarea lui nu-i de cugetat, fără să punem totodată ființa noastră. E ca și când unul ar păși pe un glob ce se-nvî [r]tește cu el cu o repejune nevăzută... Desigur cumcă el va sta pe loc... deși va păși caraghioz din picioare, și deși i se va părea că se mișcă. Dar timpul, acest blestemat de timp care e când lung, când scurt, fiind cu toate acestea același
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe mai sus pomeniții oameni ai muncii. Și se mulțumesc să se amuze, chit că nu-i totdeauna rîsul lor. Peste toate lumile astea, strînse în boccele înnodate gazetărește, s-a întins comod un non combat de vacanță, tulburat de repejunea cîte-unei pase profesorale: ,din fericire, America depinde în mai mică măsură de imbecilii ei decît depindem noi, deocamdată, de imbecilii noștri. E însă un fapt că există o internațională a imbecilității, în care riscăm să intrăm mai repede decît în
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
-l furniza nefericitului popor care-a ajuns a fi redus numai și numai la munca câmpului. Precum vedem România devenită un teren de imigrațiune pentru prisoasele de populație ale statelor învecinate, precum aci oameni de ieri alaltăieri se urcă cu repejune pe scara socială, fără scrupul de mijloacele ce le 'ntrebuințează pentru a se urca, tot astfel ni se descrie că s-au petrecut lucrurile în Egipet. Din cîteși patru unghiurile lumii curgeau baroni și conți ruinați, roind ca fluturii în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
această direcție a chiar poporului nostru n-a avut nicicând loc și, cu toate că țărmii amândoi ai Dunării sunt ocupați de populațiuni de limbă și rasă română, român corăbier abia se va găsi. Numai oamenii de munte coboară pe plute cu repejunea săgeții apele Bistriței ș-a altor râuri, pentru ca, ajunși la port, să se 'ntoarcă acasă pedeștri. E dar cam bizară forma în care foaia guvernamentală gândește a se realiza dezvoltarea navigațiunii române, căci o societate bulgaro - franco - engleză, în parentez
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a promulgat deci fără să se fi sancționat; d. ministru prezident pare a fi anticipat sancțiunea precum se scontează o poliță înainte de termen. Când vedem că o lege care modifică din temelie întreg regimul electoral al țării se votează cu repejunea vaporului și se promulgă fără să se fi sancționat poate, putem constata din partea guvernului și a legiuitorilor o mare ușurință, din partea opiniei publice o nepăsare tot atât de mare. Acesta și este caracterul dezvoltării noastre întregi de la Unire încoace: ușurința advocaților legiuitori
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o comparăm cu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea, precum o lege eternă mișcă universul deasupra capetelor noastre, precum puterea gravitațiunii le face pe toate să plutească cu repejune în caos, tot astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiași necesități, de la care nu este nici abatere, nici excepție, guvernează oamenii și societățile. Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neînsemnat în univers, a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a făcut obiecțiuni înaintea Parlamentului în contra acestui proiect de lege; nu, pe lângă aceasta mai trebuiau și manifestațiuni "spontane " ale "voinței poporului", cari să dea acelui protest o putere și o eficacitate deosebită. Și-n adevăr! Daca e vorba să relevăm repejunea și preciziunea cu care s-au înscenat meetingurile române din Brașău, Sibiiu, Deva, Cluj, Turda, Cahalm, Făgăraș și din alte locuri, cei ce le-a pus la cale merită desigur toată lauda. Din aceasta putem deduce învățămîntul important că acest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
2291 Pin visele-mi obscure cu-ntunecări de soare Carpatul își ridică a lui frunte-n ninsoare, Cu umere stârpite de viscole rebele, Înmormântat de codri și-ncununat de stele. {EminescuOpVIII 265} 2254 Din mijloc astor roiuri ce-argentei ne-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare de stânci bucium răsună În luna-nvinețită s-ascunde-n voal [de] nor; Pe creierii de munte voinicii se adună Ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cum cu-a ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i.... În manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mării-l trag, Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cum că este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lin la dânsa ș-o trag încet, cântând. {EminescuOpVIII 306} Bătrânul e... în manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe placa mării-l trag, Pe fruntea-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cumcă este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră lăsîndu-se în jos... În ape
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în dreapta și-n stânga, încît am făcut drumul de două ori mai lung. A făcut ecou cu un deal dimpotrivă, înregistrînd recordul de două silabe: un "Cucu!" subțire și misterios, venit din fundul pădurii, încercînd apoi în zadar, cu toată repejunea debitului, să obție ecoul întreg al unui și mai ascuțit "Cucule!" Când am ajuns pe culmea dealului, o catapeteasmă cenușie din cer până-n pământ se mișca venind din munte. - Ne-apucă ploaia! Să fugim! Am pornit repede la vale. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu fericirea ei, trimițând din fluturarea îmbrăcămintei ușoare o adiere suavă, pe care o simțeam pe obraz, pe pleoape, pe buze. Când se ridica în sus, desenîndu-se întreagă pe albastrul cerului, zborul se încetinea, dar când trecea prin dreptul meu, repejunea devenea, simbolic, vertiginoasă. La un moment dat, aducîndu-și aminte de mine, cum se cobora de sub crengi, mi-a arătat copilăros-ștrengărește, într-o clipă de fulger, vârful ascuțit și trandafiriu al limbii. Când s-a săturat de zbor: - Acu lasă-mă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dar pornit cu patimă, știu să deprindă armata cu ascultare punctuală și c-o disciplină exemplară, încît ea lua seama și se mișca la orice semn, la orice gândire a lui. Întreprinderile sale contra inamicului se și executară cu acea repejune și vehemență proprie temperamentului lui și, unde nematuritatea tinereții sale nu nimerea calea dreaptă, acolo mai îndrepta și împlinea esperiența matură a generalilor de sub mâna lui, ce i se dăduseră spre înlesnire. Astfel se făcu că românii se temeau mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu tot dreptul să pună afară de orice îndoială aserțiunea, adeverită de istoriografii bizantini, că Valachia s-a fost întinzînd din Carpați și pân-la Marea-Neagră. Alianță cu sârbii împrotiva turcilor. Chiar pe la-nceputul domniei luii Mircea turcii pătrunseră c-o răpitoare repejune înainte spre nord, amenințară țările mai mici ce se desfăcuseră de împărăția bizantină și în zilele regelui Sigisimund I se iviră pentru întîiași dată pe pământ unguresc. Avizate una la alta pentru a se conserva, țările cele mici se aliară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întăreau rezistența acestui oraș, care are existența și numirea de la Traian împăratul în amintirea unei biruințe asupra dacilor. Baiazid din parte-și crezu cu cale să întrerupă împresurarea Constantinopolei, strânse toate puterile disponibile la Adrianopol și înaintă c-o uimitoare repejune să dispresure Nicopolul. În tabăra aliaților creștini însă, în care se concentrase ca într-un focariu atâta curaj, putere și încredere în sine, se simțea foarte lipsa unei aspre discipline, a unei orânduieli generale, a unei conduceri unitare, în locul cărora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei conduceri unitare, în locul cărora predomneau în mod fatal o neastâmpărată ambiție și o deșertăciune nemăsurată, mai cu samă în partea francejilor, cari prin rang și merit se credeau în drept de-a da tonul. Bătălia de la Nicopoli. Surprinși prin repejunea și tăinicia sosirii armiei de căpetenie a osmanilor, căpitanii franceji cerură pentru sine în plin consiliu de război onoarea primului atac, nu voiră să steie în urma nimărui în luptă și respinseră sfatul cuminte al pățiților generali ungurești, cari dădeau cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și a accentului cuvântului, să sune la urechea noastră, și prin suirea și coborârea sa să fie în stare de-a pune și simțirea în aceeași modulațiune (mișcare). Acesta e elementul muzical a formărei tonului: înălțimea și profunditatea, trăgănarea și repejunea, tăria și slăbirea. După espresiunea lui Cicero: "sunetele sânt ca niște coarde întinse cari răsună după gradul atingerei eventuale, când înalt, când profund, când repede, când trăgănat, când tare, când încet. Însă în toate speciile de tonuri e totdeuna și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât mai repede se face asimilarea nutrimentului cu atât mai sănătoasă e activitatea întregului și cu atât mai mare tendința spre regularitatea și durabilitatea mașinii însăși. Tot așa e cu societatea. Tendința ei de durabilitate stă în raport direct cu repejunea mișcării între diferitele ei părți și cu viociunea comunicației. ANTROPOCRAȚIE [ȘI] FIZIOCRAȚIE 2257 ANTROPOCRAȚIE Pentru o seamă de spirite guvernământul e un act în toată strictețea practic, din care nasc unic numai chestiuni de scop și de mijloace. Formele de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puterii de cădere, v, stă în proporție directă cu mărimea masei m și cu mărimea ridicării ei d, adică v == md, punând diametrul pământului == oo. Daca ridicarea (d==1) a masei (m) se schimbă în mișcarea acestei mase c-o repejune finală de c == 1 atunci mărimea puterii de cădere v = mc. Din relațiunile cunoscute cari au loc între d (mărimea ridicării) și c (repejunea finală) rezultă însă, pentru alte valori a lui d sau a lui c, mc ca măsură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]