317 matches
-
ia camera de sub pervaz. Străzile plumburii adunaseră deja pârâiașe galbene, iar pălăria unui nene, oprit la Piatra Comorii, se polei în câteva secunde. Leonard întinse mâna și văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă și stranie, căci din culmile albastre ale cerului ploua cu pulbere de aur. Din stradă se ridicau glasuri de femeie, iar dinspre Foișorul de Foc se vedea o mică vânzoleală, din care Leonard nu distingea decât fustele
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
este pe jumătate deschisă. Preotul Zota se repede pe neașteptate spre el, se oprește la jumătatea drumului, pare mai înalt, pieptul lat, umerii osoși. Obrazul lui de anahoret se schimonosește. Nu huli, urlă el. Proptit pe picioarele larg desfăcute, bărbia repezită înainte, mâna întinsă spre Antipa care fără să se întoarcă tocmai deschide larg ușa. Nu huli, urlă preotul, ceilalți încă râd. (...) nu huli, nuuu huuuuuliiiiii, nu hu... mâna întinsă a preotului cade, genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de cristalizare pripită din partea poetei. Deocamdată, se lasă pradă impetuozităților temperamentale și ține să dea de știre tuturor: „Mi-e gândul spre lume repezit ca un taur./ Inima scurmă vremurile, inima-i una./ Tâmpla-mi zvâcnește mai tare ca tâmplele vremii./ Mă gândesc să sorb din viață ca atâți alți golani,/ dar mă frige până și aburul iute al zemii./ știți, am împlinit optsprezece
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Câinii sentimentele cui sunt flacăra de la aragaz fiecare nasture dezvăluie o atingere a ta & faptul că nu știi ce să faci cu mâinile Presate de sunetul pe care abia îl auzi are legătură cu superproducțiile aburului ieșit din canale aburul repezit ca o floare fantastică să devoreze iarna foșnetul ăsta nu te-a părăsit niciodată se lărgesc luminile peronului subteran zgomotul pașilor crește spre uși când bucățile mari de sticlă glisează zgomotos e numai o umbră sonoră sub respirația aproape imperceptibilă
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care începea să țipe că în gură de șarpe până când apărea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5 scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să mă uit la comisie mi-am dat seama că nu era nimeni cunoscut. Președintele comisiei, care era și profesor de română, ne-a strigat pe rând-eu eram
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care începea să țipe că în gură de șarpe până când apărea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5 scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să mă uit la comisie mi-am dat seama că nu era nimeni cunoscut. Președintele comisiei, care era și profesor de română, ne-a strigat pe rând-eu eram
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Opinii Îmi spunea un prieten că el, dacă ar fi țară, ar avea ca și capitală Clujul. Prieten născut și crescut în București, trăit în haosul amețitor și urmărit de umbre ale unor câini nevăzuți, între blocuri comuniste și accentul repezit al unui oraș pe care ne place să îl ponegrim. Să îl desființăm prin afirmații tăioase, să îl etichetam ca fiind murdar, plin de țigani, câini vagabonzi și cu iz de bazar. Adăugăm hoția pe față a taximetriștilor când ești
Do you speak tifflish? [Corola-blog/BlogPost/98683_a_99975]
-
ghionturi de frați. „Îmi veni”, răspunse bătrână, așa, într-o doară, „Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mama!” O ruga olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seama, Când și cocosul obosi de cucurăgit?” Citește mai mult LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OȘTENIILimba română își cheamă oșteniiE o chemare la oaste cum n-a mai fostNu-i vorba în dodii, ori deșarte
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
ghionturi de frați.„ Îmi veni”, răspunse bătrână, așa, într-o doară,„Să vă pun la încercare pe toți.Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?”„ Dar vorbește, odată, limpede, mama!”O ruga olteanul cu glas repezit.„ Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seama,Când și cocosul obosi de cucurăgit?”... IV. DANIELA POPESCU - VERSURI (3), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. ÎNTRE ANOTIMPURI Ascut fierul de plug fără recolta în zare
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
atunci când vrea, pentru că nu dorește întotdeauna), și un erudit care „mustește” de cultură generală, pe alocuri aprofundată. „Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-șoc și metaforele percutante îi vin în cascadă, proaspete și nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă și cinică, brutal repezite și tandre, proletare și nobile (...)”, observă cu obiectivitate, tot pe coperta finală, Lucian Raicu (despre care am auzit câte ceva, dar nu mai știu pe unde și ce). Neavând motive să accept aserțiunile ilustrului necunoscut Ilie Constantin, dar întru totul de
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
arăta nordul și vârsta înaintată a vajnicilor copaci. Umbra lor deasă răcorea și mai mult pârâul cu apă limpede, ce se scurgea la vale ca un șarpe cu clopoței, ocolind maluri și lăsând în urmă o muzică plăcută din lovirea repezită a apei de pietrele din vaduri, era un clipocit, precum șoaptele îndrăgostiților într-o seară cu lună plină. Grătarele cu focul încă arzând, așteptau jarul pentru a transforma carnea crudă și sângerie în fripturi aromate. Două pături uriașe erau întinse
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
Nu întinde la ei mâna după plicul cu bani, un buchet de flori, un mulțumesc de la robul durerii o îmbogățește! Se străduie să aline omul scufundat în chinul propriului trup și zdruncinarea propriului suflet, nu manifestă gesturi de rutină medicală, repezite, supunătoare, nu minimalizează durerea altora sub falnică aură de vindecător atotputernic, transformând trupul vătămant în obiect, ca strungarul fierul, prelungindu-și atribuțiile în halat alb, în aura zeilor! Din ceea ce însemnă înțelegere și grijă de bolnav nu clădește mândrie, bravură
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
În al cincilea rînd, cu Dan Puric avem cazul rarisim al unui actor care devine mare numai atunci cînd încetează să joace teatru. Căci pe scenă, Dan Puric e simpatic și nimic mai mult. Dar în afara scenei, e tulburător. Vorbește repezit și sacadat, cu o viteză ce parcă vrea să țină pasul cu ritmul asociaților care îi trec prin minte, și are o spontaneitate ce nu este afectată de imprevizibilitatea întrebărilor puse. Dan Puric contrazice clișeul actorului care se pierde de îndată ce
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
clar toate notele, toate nuanțele și toate subtilitățile trecerii de la o mișcare la alta, de la o idee la alta. Lucru rar. Cât despre Chopin-ul oferit la bis, ce să mai spun, o adevărată încântare. L-a interpretat nici siropos, nici repezit, nici prea romantic, nici prea dramatic, ci pur și simplu tulburător. Iar execuția “Micii simfoniete“ cum e supranumită Simfonia a 6-a în Do major de Schubert, cu care s-a încheiat seara, a relevat o dată în plus, calitatea deosebită
Concert de Oscar la Sibiu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84307_a_85632]
-
În schimb, în Marșul prin iarnă îl simți pe Emil Botta, cu înscenări complicate, costume bogate croite pentru același și același personaj: "Cu majestate de regină/ Moartea stă sus pe vârtej de hermină." Acorduri și arpegii au melodia bătăilor finale, repezită, trunchiată, ca munca unui pianist fără răbdare. Regrete, aceleași, ale fărîmei necuprinzătoare: "Și ce puțin am spus în tot ce-am scris!/ În palidele foi din cartea'ntreagă,/ Zac ani și ani din viața mea pribeagă." (Acorduri în surdină). Singura
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
asurzitor s-a găsit și Petre Stoica să treacă la cele veșnice. Pentru unul dintre cei mai mari poeți contemporani și traducătorul expresioniștilor germani, la noi (Georg Trakl, în primul rînd), n-a mai fost loc nici măcar de o știre repezită, acolo. A murit la Jimbolia, avînd alături opera sa impresionantă, Muzeul Presei "Sever Bocu", în fața unui pahar cu absint la Cafeneaua Apunake. Dar, poate, e mai bine așa, în liniște, celebrat doar de confrații săi, în cărțile și revistele lor
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
veniți în sat special pentru a face cercetări la cetatea de pe Dealul Ursului, în vederea restaurării. Cînd aflară că tăblița fusese găsită chiar în zidul cetății și că mai rămăseseră încă două acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște bolovani, ca să am cu ce-mi ascuți cuțitul. Cuum? ! sări ca ars cel cu ochelari fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ai fost în Daghestan. S-a dus țintă la ferestruica din ușă. N-am auzit ce-au negociat șușotit, dar ușa s-a deschis. înăuntru, ridata zâmbea în continuare, părând deodată timidă. — Nu stăm mult, i-a zis Melissa, articulând repezit. Dumnealui poftește una mai tânără... Tu nu-i placi. Nu știe, nu nțelege. Te plătim pentru o pasă, nu dublu, dar nu facem nimic. Uite. Și ridicându-și tricoul i-a arătat pieptul. Cealaltă, sulemenită hieratic, și-a scos la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plâns. — Ce ți-a zis? sughite. — Să te duc la restaurant și să-ți mulțumesc pentru comedie. Niciodată nu l-am putut păcăli pe tata. Odette, de ziua clientului — Dacă mănânci în crâșma asta de ziua ta, mi-a aruncat repezit și radioasă Odette, împingând cu spatele ușa restaurantului, ai dreptul la meniul special pentru doi, iar casa îți oferă și o sticlă de șampanie. — A, e ziua ta? am întrebat tâmp, intrând după ea și poftind-o din ochi. Dansatoare
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
hotel în oraș, ceilalți pasageri rămânând să doarmă pe aeroport. în barul gol, am băut un ultim pahar cu Shaganè, repe tându-i să-și scrie factura, ca s-o poată plăti flamanzii. — Ia-mă cu tine, i-a ieșit deodată repezit, prinzându-mă de mână. Ia-mă cu tine, nu mă lăsa în gaura asta. O priveam mut, uluit. — Eram sigură c-o să mă iei cu tine... Ia-mă. Ia-mă. Ce-aștepți? Mi-a prins și mâna cealaltă. — Te rog
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pixeli cu spatele întors spre mine. — Sau îl fac să se întâlnească cu deminorii francezi. Francezii tocmai dezgroapă minele din jurul grădinii zoologice. Acolo unde el și-a... — Ce forță trebuie să aibă ca să-și păstreze calmul ăla, a pufnit deodată, repezit. Să fii nevoit să-i rogi mereu pe ceilalți să te care să faci pipi... Iar cineva ți-o ia în mână - cu stânga, da? așa e la ei - și ți-o ține când te ușurezi, și ți-o spală
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
voce plată: — Vreau să fac pipi. — O, nu, i-am aruncat enervat. Nu ieșim acum de pe cărare. în dreapta și-n stânga sunt mine. Ai să te ții până la magazin. Dacă nu, îmi dau drumul pe tine. — Ce este? a zis repezit Leila venind din spate. De ce îl chinui? Până să-i explic, mi l-a smuls cu o forță pe care nu i-o bănuiam. Mă ocup eu de omulețul ăsta, a zis scurt și a plecat cu el în dreapta drumului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
asta, baia asta de mulțime de care n-ai parte atunci când stai în bezna unei camere și te gândești cum va vorbi un personaj, încerci să-l auzi. Să simți cum miroase, dacă are pantalonii întregi au ba, e sâsâit, repezit, olog. Și uneori simt nevoia să explic ceea ce am scris, pentru că văd interpretări aiurea, cum că aș fi ironist, un d-ăla care râde ca prostul tot timpul și scrie ca să se amuze. și cred că nu e deloc așa
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]