238 matches
-
contururile, se dizolvă în spațiul ce le înconjoară. „Îngeri roz” (1945), lucrare în care forme umane sunt doar greu identificabile, este o primă reușită importantă a efortului lui de Kooning de a crea o artă la marginea dintre abstract și reprezentațional, care nu ascunde meandrele procesului de creație ci, dimpotrivă, încurajează ochiul privitorului să navigheze printre linii șterse și reînnoite sau straturi succesive de culoare care se întrepătrund. Marcată de multiple influențe - formele lui Gorky sugerând organisme microscopice, Picasso („Guernica”), Mirò
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
vrea să dovedească o teză, ci vrea să etaleze o erudiție, lucru de care de altfel se achită fără cusur. Iată cum sună declarația de intenție a autoarei în „Argumentul” de la început: „Cartea de față își propune să analizeze mutațiile reprezentaționale ale puterii din secolul al XIX-lea, pe o arie tematică interdisciplinară, care asociază reprezentările politice ale puterii cu cele sociale, filosofice, literare și utopice. Am optat pentru secolul al XIX-lea deoarece reprezintă un domeniu fascinant de lucru în
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
dorința numită pornire din inimă, iar fiindul va dori să primească împlinire pentru deficiența sa. Picasso a îmbinat figurile, obiectele și spațiul într-un fel de grilă, paleta fiind limitată la ocru, marouri și griuri monocrome. Includerea elementelor abstracte și reprezentaționale în același tablou l-a făcut pe artist să reexamineze ce însemnau elementele bidimensionale, cum ar, de exemplu, literele de ziar. Pictorul trăia, de altfel, în creațiile lui, într-o lume ce nu aparținea formelor celei în care se desfăta
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
ființă umană simte în legătură cu un obiect de cunoaștere. Caracterul primar al experienței constă în aceea că aceasta este o experiență a ceva. Ea poate fi vizuală, auditivă, tactilă, kinetică, proxemică, haptică etc. Caracterul ei secundar se regăsește într-un conținut reprezentațional. Esențial este să distingem între caracteristicile pe care o experiență le reprezintă și cele pe care o experiență le posedă. Flaviu George Predescu simte și-și reprezintă obiectele mentale ale observației. Experiențele sale sunt directe și de neevitat. Pe această
Flaviu George Predescu: Nu există libertate de unul singur, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339528_a_340857]
-
dorința numită pornire din inimă, iar fiindul va dori să primească împlinire pentru deficiența sa. Picasso a îmbinat figurile, obiectele și spațiul într-un fel de grilă, paleta fiind limitată la ocru, marouri și griuri monocrome. Includerea elementelor abstracte și reprezentaționale în același tablou l-a făcut pe artist să reexamineze ce însemnau elementele bidimensionale, cum ar, de exemplu, literele de ziar. Pictorul trăia, de altfel, în creațiile lui, într-o lume ce nu aparținea formelor celei în care se desfăta
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
prin cultura scrisă și vorbită și transformat prin televiziune în homo videns. Acesta reprezintă, după autorul citat, o formă de degenerescență în evoluția speciei umane, fiind reprezentantul unei lumi în care cuvântul și abstracția sunt dominate de forța emoțională și reprezentațională a imaginii de televiziune. Sindromul „imbecilizării” prin televiziune descris de Sartori este însă mai curând expresia unor judecăți morale apocaliptice, pe care nu le împărtășesc toți cercetătorii specializați în analiza imaginii (televizuale, publicitare etc.). Foarte probabil că Sartori este prea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
funcția conservatoare 2 a școlii, denumită astfel deoarece școala este acuzată ca fiind colportoarea culturii dominante. Pentru un sociolog marxist, este de la sine înțeles că școala funcționează ca aparat ideologic de stat (Althusser, 1977) și inculcă în subiecții ei modelele reprezentaționale și praxiologice care contribuie la perpetuarea și întărirea dominației unor categorii sociale asupra restului societății. Această „violență simbolică” (Bourdieu și Passeron, 1977) mediată de școală este posibilă întrucât școala se află într-un raport de dependență față de economic sau de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
unor exemplarități. Care sunt, fără îndoială, produse ale unor conjuncturi și interese. Totuși ideea mitului devastator prin excelență rămâne în continuare o idee caducă. Mitul subzistă subiacent partinic, dar și paralel politicului, atâta vreme cât va exista «magia» întregii „ideologii” a semnificației reprezentaționale. Aceasta rămâne structural, o ideologie a puterii, dar nu se află niciodată sub controlul ei total. Interesant este, în cazul lui Platon suprapunerea specifică dintre abordarea mitomorfică și cea logomorfică a politicului. Logomorficul (caracteristic discursului științific, care demonstrează logic idei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sigur de sine) despre celălalt și instituind propria perspectivă ca perspectivă privilegiată, Occidentul raționalist (și excepționalist deopotrivă) face posibilă și necesară o critică a fenomenului colonialismului cultural. În epoca noastră, Stephen Tyler va respinge așa-numita „magie” a ideologiei semnificației reprezentaționale, afirmând că ea se instituie ca o ideologie a puterii. În consecință ea ar trebui, cât mai repede posibil, să fie sfărâmată. Puterea își lansează dintodeauna propriile mituri institutive de sens. Înțelegem aici termenul de mit în sensul propus de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se referă la percepția obiectelor prezente în mediul individului, ci la posibilitatea de a imagina aceste obiecte în coordonate bi sau tridimensionale, de a opera deplasări și transformări ale acestora, totul în plan mintal. Dată fiind legătura indiscutabilă dintre funcția reprezentațională și gândire, acest factor prezintă legături puternice cu inteligența generală, fiind inclus în bateriile de teste psihologice pentru măsurarea acesteia. În plus, spre deosebire de factorul verbal sau numeric, factorul S este mai puțin influențat de mediul în care a trăit copilul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
să accept și așa ceva. Ștefan Borbély: Eu aș face o distincție Între fondul ideatic al discuției noastre și modul În care ne raportăm terminologic la el, un mod care trimite spre educația pe care am primit-o, spre stereotipiile - intelectuale, reprezentaționale și de altă natură - care ne modelează gândirea. Urmărind desfășurarea de până acum a discuțiilor, am constatat câteva recurențe terminologice. Astfel, cuvântul care a apărut cel mai des până acum În jurul acestei mese puțin ovale este structură. Un alt termen
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre o ecologie a imaginarului, interesată de evoluția, de declinul, de dispariția imaginilor, a sentimentelor, a ideilor, chiar a cuvintelor noastre despre aceste animale. Există o dinamică a imaginarului colectiv care dă seama de starea unei colectivități, de patologiile ei reprezentaționale, de balanța dintre bogăția și pauperitatea diverselor compartimente ale sufletului. Această perspectivă deschide posibilitatea de a aplica metode care, teoretic, țin de analiza sociologică, de ecologie În acest caz (statistici, arealuri etc.), la fenomene ale imaginarului. Noi, membrii acestui Centru
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
numai așa. Pentru a stimula elaborarea și fixarea unor reprezentări comune, soluția dirigenților care doresc anumite reacții e gruparea indivizilor în structuri create artificial și bine controlate, antrenarea acestora în acțiuni colective, cu scopuri comune, livrate din afară. Dacă procesul reprezentațional nu poate fi detașat de activitățile în care actorii sociali sunt angajați, de experiențele lor sociale înseamnă că reprezentările sociale înglobează și structurează elementele cognitive ce rezultă din relațiile concrete cu contextul social. Relațiile dintre indivizi nu sunt - cum am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contextul istoric și politic. Vom face apel la un text recent: așa cum reprezentările sociale succedă reprezentărilor colective (sunt mai elaborate, poartă haina construcției cognitive), memoria socială succedă memoriei colective (Roussiau și Renard, 2004). Memoria socială se implică decisiv în câmpul reprezentațional, având un impact important în formarea reprezentărilor cotidiene. Ea se adapă din câmpul reprezentațional în două maniere: în primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
succedă reprezentărilor colective (sunt mai elaborate, poartă haina construcției cognitive), memoria socială succedă memoriei colective (Roussiau și Renard, 2004). Memoria socială se implică decisiv în câmpul reprezentațional, având un impact important în formarea reprezentărilor cotidiene. Ea se adapă din câmpul reprezentațional în două maniere: în primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al doilea rând, ca variabilă în sânul unui proces reprezentațional, ca un element care poate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ea se adapă din câmpul reprezentațional în două maniere: în primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al doilea rând, ca variabilă în sânul unui proces reprezentațional, ca un element care poate modela, în timp, procesul reprezentațional și acționa ca un filtru pentru realitatea socială reprezentată. Aceste două fațete sunt complementare și interdependente; ele asigură funcționarea memoriei grupale și sunt asimilate de către sistemele instituționale. Cu alte cuvinte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al doilea rând, ca variabilă în sânul unui proces reprezentațional, ca un element care poate modela, în timp, procesul reprezentațional și acționa ca un filtru pentru realitatea socială reprezentată. Aceste două fațete sunt complementare și interdependente; ele asigură funcționarea memoriei grupale și sunt asimilate de către sistemele instituționale. Cu alte cuvinte, condițiile social-istorice și culturale sunt receptate ca o „realitate obiectivă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru tineri”, va scrie un ziar antiguvernamental. Jean Ricardou (1980) merge mai departe, răpindu-i jurnalismului și ultima iluzie de obiectivitate: „Nu există limbaj neutru. Nu există un paradis inocent al scriiturii”. Sociologic vorbind, orice comunicare prezintă un dublu aspect: reprezentațional (exprimă personalitatea, stările sufletești, cultura și ideologia autorului) și instrumental (mijloc de influențare a receptorului). Prin urmare, discursul mediatic poate fi abordat din două perspective distincte: 1. Din exterior - orice enunț mediatic trebuie privit ca efectul unui proces social de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Noțiunea de contract didactic arată astăzi că, dincolo de prezența efectivă, apare o anumită virtualizare a acțiunilor didactice și mediatice care se joacă în procesul de predare-învățare. În acest caz, avem de-a face cu o autoconstrucție a condițiilor comunicaționale, afective, reprezentaționale și cognitive specifice situațiilor învățământului la distanță sau ale dispozitivelor mediatice. (Alava, 2004) Se naște un univers autoformator, rezultat al procesului sistemic contextualizat și creator de context, care, prin intermediul actorilor și al interacțiunilor acestora cu dispozitivul, produce un spațiu extensiv
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
apropiată de dezideratul unei comprehensiuni socio-psiho-pedagogice a reprezentărilor. Este de menționat evidentul caracter perfectibil al prezentului demers. Odată cu persistența temporală în acest CP, numărul reprezentărilor se amplifică gradual, devenind din ce în ce mai larg și complex, dar și selectiv, dând naștere unui Sistem reprezentațional. Printr-o selecție mai atentă, prin fortificare și printr-o mai profundă implantare în structurile interioare afectiv-emoționale anumite RPP se transformă în convingeri psihopedagogice. 4.6.4. Credințele - convingerile psihopedagogice (CPP)tc "4.6.4. Credin]ele - convingerile psihopedagogice (CPP
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
autoreferențialități principiale a literaturii, distanța este destul de mare. Fondul problemei nu constă în a aproba sau în a respinge o asemenea viziune, ci în a cântări implicațiile paradoxului pe care ea îl implică: limbajul poate fi, simultan, mimetic și non-mimetic, reprezentațional și non-reprezentațional. Vom reveni asupra acestei chestiuni în capitolele următoare. Pentru moment, să reținem doar că această preocupare pentru ascendență - cu alte cuvinte „cratylismul” sau mimologismul secundar, așa cum îl înțelege Genette, suscită, inevitabil, o anume „efervescență a ipotezelor privind raporturile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asociată cu impunerea unei identități fixe. Într-o manieră radical poststructuralistă, Judith xe "Butler"Butler se întreabă dacă „«femeile» sunt subiect al feminismului”, pune sub semnul întrebării existența unui asemenea subiect și afirmă că el a fost construit de discursul reprezentațional care-l constrânge să încorporeze o serie de caracteristici ce îi conferă unitate și legitimitate în reprezentare (xe "Butler"Butler, 2000, pp. 13-28). Potrivit lui xe "Butler"Butler, o altă „ficțiune fondaționalistă” este și presupunerea că termenul femei denotă o identitate
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
având la bază unul dintre principiile: „similar cu”, „diferit de”, „complementar”1. Acest discurs falocentric face ca „femeile și interesele lor să poată fi reprezentate doar în relație cu o normă masculină”. Interesele sunt construite și constrânse tot de discursul reprezentațional din anumite contexte particulare 2 (xe "Pringle"Pringle, xe "Watson"Watson, 1992, p. 69). Rosemary xe "Pringle"Pringle și Sophie xe "Watson"Watson propun o politică parțial „cameleonică”, în cadrul căreia nu trebuie urmărită unitatea, ci alianțele, în baza respectului pentru
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
a informației: free flow of information * sistem generator al unui discurs fatic * sistem generator al unui discurs referențial inițial euforic (1990) ulterior disforic, critic, în căutarea propriei identități sindromul Pirandello al personajelor în căutarea unui autor. Utilizînd opoziția semiotică funcție reprezentațională/ vs/funcție constructivă a limbajului (JM Floch, 1994:192) putem distinge presa referențială (a faptului divers, știrii) de presa mitologică de evocare a marilor referențiale ale culturii române și universale. Ca ecrane pe care se proiectează angoasele colective, aceste mituri
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
același timp, literatura concentraționară ne oferă și cunoașterea celui care prezintă respectivul fapt real, a subiectivității acestuia. Secolul al XX-lea a fost teatrul unor multiple masacre, a căror estetizare pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor cercetători ai fenomenului, această literarizare intră în tensiune cu însăși funcția artei, care este hedonismul. Oroarea nu este acceptată ca obiect artistic, invocându-se consecințe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]