239 matches
-
dorința numită pornire din inimă, iar fiindul va dori să primească împlinire pentru deficiența sa. Picasso a îmbinat figurile, obiectele și spațiul într-un fel de grilă, paleta fiind limitată la ocru, marouri și griuri monocrome. Includerea elementelor abstracte și reprezentaționale în același tablou l-a făcut pe artist să reexamineze ce însemnau elementele bidimensionale, cum ar, de exemplu, literele de ziar. Pictorul trăia, de altfel, în creațiile lui, într-o lume ce nu aparținea formelor celei în care se desfăta
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Picasso_si_intimitatea_lumii_pudice_stefan_lucian_muresanu_1331059950.html [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
ființă umană simte în legătură cu un obiect de cunoaștere. Caracterul primar al experienței constă în aceea că aceasta este o experiență a ceva. Ea poate fi vizuală, auditivă, tactilă, kinetică, proxemică, haptică etc. Caracterul ei secundar se regăsește într-un conținut reprezentațional. Esențial este să distingem între caracteristicile pe care o experiență le reprezintă și cele pe care o experiență le posedă. Flaviu George Predescu simte și-și reprezintă obiectele mentale ale observației. Experiențele sale sunt directe și de neevitat. Pe această
Flaviu George Predescu: Nu există libertate de unul singur, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/flaviu-george-predescu-nu-exista-libertate-de-unul-singur-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339528_a_340857]
-
dorința numită pornire din inimă, iar fiindul va dori să primească împlinire pentru deficiența sa. Picasso a îmbinat figurile, obiectele și spațiul într-un fel de grilă, paleta fiind limitată la ocru, marouri și griuri monocrome. Includerea elementelor abstracte și reprezentaționale în același tablou l-a făcut pe artist să reexamineze ce însemnau elementele bidimensionale, cum ar, de exemplu, literele de ziar. Pictorul trăia, de altfel, în creațiile lui, într-o lume ce nu aparținea formelor celei în care se desfăta
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Picasso_si_intimitatea_lumii_pudice_stefan_lucian_muresanu_1337331927.html [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
complexă este țara în care trăim, cât de neegal este pentru unele să ajungă să fie valorizate. În timpul mandatului e perfect să critici politici, practici etc. Nu zvonuri mediatice, ceea ce s-a întâmplat. 2) În politică, mai ales în democrația reprezentațională în care trăim, simbolul este foarte important. Se numesc „token" femeile sau persoanele aparținând minorităților de orice fel care ajug în poziții de putere. Se numesc așa pentru că lor li se atribuie mai multă putere simbolică decât reală. Ceea ce reușesc
Shhaideh, refuz. FEMINISM România: Bărbatului alb din fruntea țării nu i-a picat bine () [Corola-website/Journalistic/102641_a_103933]
-
important în psihoterapie și consiliere, atrăgând astfel interesul cercetătorilor din consiliere și psihologie. La mijlocul anilor 1980 analizele publicate în "The Journal of Counseling Psychology" și "Național Research Council (1988; NRC)" au arătat puține date care să susțină teoria despre sistemele reprezentaționale sau despre ideile de bază din NLP astfel interesul cercetătorilor a scăzut. Pentru că numele de Programare neurolingvistica, te duce cu gândul la neurologie, informatică și lingvistică, NLP'ul a fost vândut că și o "știință nouă". Scepticii susțin că este
Programare neuro-lingvistică () [Corola-website/Science/302945_a_304274]
-
(n. 2 noiembrie 1873, București - d. 14 iulie 1932, București) a fost un sculptor român. Stilul său simbolic și reprezentațional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși. În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române. Născut în București, a studiat aici între 1890 și 1894 la Școala de Arte și
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
găsite în lucările cubiste. Spre deosebire de cubiști, Mondrian încerca șă își împace pictura sa cu filosofiile sale spiritualitate, și în 1913 a început să își combine arta cu studiile teosofice, formând o teorie care a reprezentat ruptura finală de la pictura sa reprezentațională. Primul Război Mondial a început între timp ce Mondrian era în vizită acasă, și artistul a fost forțat să rămână în Țările de Jos până la terminarea războiului. În această perioadă, Mondrian a stat la colonia de artiști din Laren, unde
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
dispare. Comunitatea musulmanilor, ummah, stabilește atitudinea față de artă, în funcție de indicii istorici și politici, astfel, reprezentarea fiind diferită în cadrul lumii islamice. Spațiul sunnit abordează o anumită exigență în domeniul artei, impusă de islamul legalist, în timp ce șiiții nu se sfiesc a fi reprezentaționali. În ambele cazuri, însă, regăsim o sobrietate ce asigură menținerea conceptului de unicitate și unitate a divinității ("tawhīd"). În prezent, conceptul de aniconism în islam coexistă cu o viață încărcată de imagini, în funcție de interesele politice sau orientările religioase. Un exemplu
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
a recunoscut că puterea ideologică a mass media vine pe fondul naturalizării imaginii. Mesaje construite erau distribuite ca fiind mesaje naturale. Accentul în cultura mediatică s-a mutat pe consumul de imagini și reprezentări, ceea ce a dus la apariția paradigmei reprezentaționale. In Marea Britanie și Australia cultura mediatică reprezintă un curs de sine stătător, predat în cadrul catedrei de limba engleză. În Australia, educația mediatică împrumută mult din abordările din Marea Britanie legate de inoculare/manipulare, arte populare și demistificare. Graeme Turner și John
Educație mediatică () [Corola-website/Science/313884_a_315213]
-
ale Americii William Pepperell Montague și Ralph Barton Perry. O variantă a realismului naiv este teoria reflectării din materialismul dialectic. Precursori ai acestui curent în teoria cunoașterii pot fi considerați René Descartes sau John Locke. Spre deosebire de realismul naiv, reprezentanții realismului reprezentațional consideră că realitatea poate fi cunoscută numai prin mijlocirea conștiinței (Bertrand Russel). Reprezentările sunt date ale simțurilor, exprimând realitatea prin sau în afara limbajului. Chiar dacă reprezentările nu corespund neapărat structurei realității, există totuși o legătură constantă între lumea exterioară și conștiință
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Pornind de la aceste două aspecte, putem defini reprezentarea ca fiind procesul psihic de reflectare mijlocită, selectivă și schematică a proprietăților concrete, mai mult sau mai puțin semnificative, ale obiectelor și fenomenelor date în experiența senzorială anterioară a subiectului. Spațiul mintal reprezentațional are o alcătuire eterogenă, multistratificată, incluzând imagini cu grade diferite de vivacitate, completitudine și fidelitate. În același timp, organizarea acestui spațiu are un pronunțat caracter dinamic, producându-se permanent modificări de poziții și de semnificații instrumentale ale imaginilor componente: unele
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
anterior. Reprezentările fac posibilă continuarea activității de cunoaștere, a operațiilor de prelucrare-interpretare a informațiilor în absența obiectului și a contactului perceptiv cu acesta. Reprezentările se află în relație logică unele cu altele, după criteriile similitudinii, opoziției, generalității, în cadrul unui sistem reprezentațional coerent, mediat verbal. De asemenea, reprezentările constituie principala sursă de informație pentru gândire, atunci când aceasta se desfășoară în raport cu obiecte sau fenomene care nu sunt prezente în câmpul nostru perceptiv. Rolul reglator al reprezentărilor se manifestă sub două aspecte: în pregătirea
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
autoreferențialități principiale a literaturii, distanța este destul de mare. Fondul problemei nu constă în a aproba sau în a respinge o asemenea viziune, ci în a cântări implicațiile paradoxului pe care ea îl implică: limbajul poate fi, simultan, mimetic și non-mimetic, reprezentațional și non-reprezentațional. Vom reveni asupra acestei chestiuni în capitolele următoare. Pentru moment, să reținem doar că această preocupare pentru ascendență - cu alte cuvinte „cratylismul” sau mimologismul secundar, așa cum îl înțelege Genette, suscită, inevitabil, o anume „efervescență a ipotezelor privind raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care trece dincolo de convențiile tehnologice, financiare, etnice, simbolice sau organizaționale, pentru a culmina În Împărtășirea unei estetici. Acest miracol, adesea reînnoit, al accesuluimasiv la plăcerea artistică este un fenomen unic, care trebuie aprofundat În specificitatea sa de fapt social și reprezentațional. Acesta este principalul motiv pentru care muzica suscită În așa măsură atenția specialiștilor În științe sociale din societățile noastre care suportă acum efectele deziluziei democratice, ale diminuării credinței În progresul industrial și științific și ale căutării obsesive a binefacerilor sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pentru tineri”, va scrie un ziar antiguvernamental. Jean Ricardou (1980) merge mai departe, răpindu-i jurnalismului și ultima iluzie de obiectivitate: „Nu există limbaj neutru. Nu există un paradis inocent al scriiturii”. Sociologic vorbind, orice comunicare prezintă un dublu aspect: reprezentațional (exprimă personalitatea, stările sufletești, cultura și ideologia autorului) și instrumental (mijloc de influențare a receptorului). Prin urmare, discursul mediatic poate fi abordat din două perspective distincte: 1. Din exterior - orice enunț mediatic trebuie privit ca efectul unui proces social de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
numai așa. Pentru a stimula elaborarea și fixarea unor reprezentări comune, soluția dirigenților care doresc anumite reacții e gruparea indivizilor în structuri create artificial și bine controlate, antrenarea acestora în acțiuni colective, cu scopuri comune, livrate din afară. Dacă procesul reprezentațional nu poate fi detașat de activitățile în care actorii sociali sunt angajați, de experiențele lor sociale înseamnă că reprezentările sociale înglobează și structurează elementele cognitive ce rezultă din relațiile concrete cu contextul social. Relațiile dintre indivizi nu sunt - cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contextul istoric și politic. Vom face apel la un text recent: așa cum reprezentările sociale succedă reprezentărilor colective (sunt mai elaborate, poartă haina construcției cognitive), memoria socială succedă memoriei colective (Roussiau și Renard, 2004). Memoria socială se implică decisiv în câmpul reprezentațional, având un impact important în formarea reprezentărilor cotidiene. Ea se adapă din câmpul reprezentațional în două maniere: în primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
succedă reprezentărilor colective (sunt mai elaborate, poartă haina construcției cognitive), memoria socială succedă memoriei colective (Roussiau și Renard, 2004). Memoria socială se implică decisiv în câmpul reprezentațional, având un impact important în formarea reprezentărilor cotidiene. Ea se adapă din câmpul reprezentațional în două maniere: în primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al doilea rând, ca variabilă în sânul unui proces reprezentațional, ca un element care poate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ea se adapă din câmpul reprezentațional în două maniere: în primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al doilea rând, ca variabilă în sânul unui proces reprezentațional, ca un element care poate modela, în timp, procesul reprezentațional și acționa ca un filtru pentru realitatea socială reprezentată. Aceste două fațete sunt complementare și interdependente; ele asigură funcționarea memoriei grupale și sunt asimilate de către sistemele instituționale. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
primul rând, ca produs, ea preia trăsăturile reprezentărilor sociale, specificitatea structurală și istorică a acestora, caracteristicile sistemului central al reprezentărilor; în al doilea rând, ca variabilă în sânul unui proces reprezentațional, ca un element care poate modela, în timp, procesul reprezentațional și acționa ca un filtru pentru realitatea socială reprezentată. Aceste două fațete sunt complementare și interdependente; ele asigură funcționarea memoriei grupale și sunt asimilate de către sistemele instituționale. Cu alte cuvinte, condițiile social-istorice și culturale sunt receptate ca o „realitate obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să accept și așa ceva. Ștefan Borbély: Eu aș face o distincție Între fondul ideatic al discuției noastre și modul În care ne raportăm terminologic la el, un mod care trimite spre educația pe care am primit-o, spre stereotipiile - intelectuale, reprezentaționale și de altă natură - care ne modelează gândirea. Urmărind desfășurarea de până acum a discuțiilor, am constatat câteva recurențe terminologice. Astfel, cuvântul care a apărut cel mai des până acum În jurul acestei mese puțin ovale este structură. Un alt termen
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre o ecologie a imaginarului, interesată de evoluția, de declinul, de dispariția imaginilor, a sentimentelor, a ideilor, chiar a cuvintelor noastre despre aceste animale. Există o dinamică a imaginarului colectiv care dă seama de starea unei colectivități, de patologiile ei reprezentaționale, de balanța dintre bogăția și pauperitatea diverselor compartimente ale sufletului. Această perspectivă deschide posibilitatea de a aplica metode care, teoretic, țin de analiza sociologică, de ecologie În acest caz (statistici, arealuri etc.), la fenomene ale imaginarului. Noi, membrii acestui Centru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
numit e subliniată liric. Comportament analog la grecul Manolis Anagnostakis: "Copilului meu nu i-au plăcut niciodată poveștile. Acum, serile, stau și-i vorbesc, / Îi spun câinelui câine, lupului lup, întunericului întuneric..." La un Alain Bosquet întrebător, ezitant, agitat, caracterul reprezentațional al cuvântului nu funcționează impecabil: "Mărului i-am zis măr, și el mi-a răspuns: minciună! / Iar vulturului vultur, și nu mi-a răspuns..." (La Nébuleuse danse). Mereu în dezbatere încă de la romantici (de amintit textele de jurnal novalisiene!), funcționalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
elaborarea și fixarea unor reprezentări și practici comune, soluția dirigenților care doresc anumite reacții din partea celor conduși e gruparea indivizilor În structuri create artificial și bine controlate, antrenarea acestora În acțiuni colective, cu scopuri comune, livrate din exterior. Dacă procesul reprezentațional nu poate fi detașat de activitățile În care actorii sociali sunt angajați, de experiențele lor sociale, Înseamnă că reprezentările sociale Înglobează și structurează elementele cognitive ce rezultă din relațiile concrete cu contextul social. Relațiile dintre indivizi sunt determinate de luarea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
identitară nu Înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid; dar nici incorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Tratăm identitatea nu ca pe o realitate substanțială, stabilă, ontologică, ci ca pe o construcție reprezentațională, ca pe un spațiu simbolic producător de acțiune. Identitatea propune un cadraj sociocognitiv: loc al reprezentărilor și categorizărilor Împărtășite, reperabilă În discursul actorului social și În opiniile sale. Identitatea socială se construiește totdeauna prin raportare la un context, la un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]