6 matches
-
după cum sugerează titlul, încearcă să stabilească raporturile între individualitatea creatoare și istoria generală a literaturii. Textul se deschide, astfel, cu nemulțumirea autorului privitoare la "maltratarea" noțiunii de tradiție, mai ales, în publicistica britanică, aceasta stând fie sub semnul unei formulări reprobative, fie sub auspiciile confortabile ale unei "plăcute restituiri arheologice"272, nefiind, în nici un caz, asociată vreunui scriitor contemporan sau din trecutul apropiat. În acest sens, Eliot sugerează că impulsul general de a izola un artist, de a încerca a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cultiva limbajul tern, voit neutru, de preferință lapidar, ca ordinele în armată și în concluzia ședințelor de partid. Călinescu avea la activ cel puțin 25 de ani de activitate publicistică, în care folosirea unei terminologii noi, scandaloase, nu fusese constatată reprobativ de nimeni. Cu doar câțiva ani înainte de Istoria... sa, obținuse cel mai mare succes de critică și de lectură cu Enigma Otiliei, un roman cât se poate de echilibrat ca performanță stilistică; acțiunea se petrece înainte de răscoalele din 1907 și
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
unei "fugi-de-care-ceea-ce-am-fost" - ci ale dezinteresului față de propria-ne istorie trăită. Într-o serie de articole, publicate în România literară acest fenomen (greu de explicat) a fost semnalat mai întîi de Doamna Monica Lovinescu care observa absența unor comentarii - multiple, revoltate, reprobative - la cărțile ce descriau, calvarul din subterană lume a închisorilor comuniste din România (D-sa se referea mai ales la Închisoarea noastră cea de toate zilele). Doamna Ruxandra Cesereanu (România literară 28/^^99, p. 3) analizează în special fenomenul lectură
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
categorie istorică, poate fi transformat într-o categorie tipologică. Dar poezia nu are ca dimensiune definitorie doar limbajul. Observațiile lui Hocke în legătură cu problematica umană de care ar trebui să depindă manifestarea acestui limbaj sînt sporadice și neconvingătoare". Eseistul nostru consemnează reprobativ ceea ce socotește a fi "o simplă ars combinatoria de natură semantică", triumf al unor "artificii tehnice", capacitate a limbajului "de a vorbi în locul omului ca și cum el ar fi omul însuși". Poezia zisă reflexivă e și ea privită fără simpatie. Avem
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
pare și singurul spațiu în care poezia se afirmă plenar și profund, apropiin-du-se astfel de propria sa esență", ființarea unei "esențe a poeziei" nefiind în optica d-sale decît o "prejudecată critică". într-un asemenea context, Valéry e tratat vădit reprobativ: "Ori de cîte ori vorbirea arată o anumită abatere față de expresia cea mai directă, adică cea mai insensibilă a gîndirii,(...) avem senzația că prindem fragmentul unei substanțe nobile și vii care este, poate, susceptibilă de dezvoltare și de cultivare, și
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
vorbește în șoaptă, atât de șoptit, încât nu-i poți distinge vocea. Unde sunt gândurile care-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult cunoscute, întrerupte ici-colo de exclamații stereotipe, admirative sau reprobative (...) încerci zadarnic să descoperi pulsațiile inimii poetului, să auzi râsul său năvalnic sau plânsul său amar (...). Poetul rămâne într-o tăcere supărătoare cu toate că în aparență versurile vorbesc despre multe. Iată de pildă, poezia Lângă furnale de Constanța Tudorache, publicată în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]