251 matches
-
avea treburile tale); în secolul al XIX-lea, nuanțe ale ideii exprimate de acest epigraf politic li s-au părut, probabil, periculoase guvernatorilor austrieci, încât ei au cerut înlăturarea inscripției. Noul guvern a fost, probabil, iritat de aerul său de republicanism, un memento al statalității care trebuia extirpat în cursul procesului de integrare a Ragusei în noul cadru Habsburgic. Un document din arhivele ragusane, "Specul Maioris Consilii Rectores", listează toate persoanele care au fost implicate în guvernarea Republicii în perioada septembrie
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de acela a cărui viață pare consfințită acestei unice grije, de M[aiestatea] Sa Domnul. Se vorbește de vitejia armatei, nicăiri însă că cu aceeași vitejie Domnul însuși s-au espus focului dușman și că ghiulele zburau împrejurul capului său. Republicanismul nu poate merge departe. A doua piesă, Ostenii noștri, consistă din următoarele peripeții și conflicte cumplit de dramatice. Un ofițer asupra însurătorii pleacă la război. Mai întîi ia adio de la tatăl său și plâng, apoi ia adio de la iubita sa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mulțumire, că am fost nedrepți, când în numărul de la 12 noiemvrie al ziarului "Timpul" ziceam: Se vorbește de vitejia armatei, nicăiri însă că cu aceeași vitejie Domnul însuși s-au expus focului dușman și că ghiulele zburau împrejurul capului său. Republicanismul nu poate merge mai departe. În Le rêve de Dochia se vorbește de vitejia Domnului pe care autorul îl numește "jeune Heros", adică republicanismul nu merge atât [de] departe încît să nu poată merge și mai departe. Încă o dată: recunoaștem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aceeași vitejie Domnul însuși s-au expus focului dușman și că ghiulele zburau împrejurul capului său. Republicanismul nu poate merge mai departe. În Le rêve de Dochia se vorbește de vitejia Domnului pe care autorul îl numește "jeune Heros", adică republicanismul nu merge atât [de] departe încît să nu poată merge și mai departe. Încă o dată: recunoaștem că d. F. Dame este mai puțin republican decât cum îl credeam. Făcând această mărturisire, ne câștigăm însă dreptul de a constata că d
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
generali, lucrarea de față se adresează tuturor celor care doresc să știe mai mult despre raporturile dintre universalism și particularisme. Trebuie să gândim În termeni de „asimilare”, de „adaptare” sau de „inserție”? Ce să credem oare despre „multiculturalism” sau despre „republicanism”? Ce criterii de justiție sau de „echitate” să adoptăm? Răspunsurile la aceste Întrebări necesită, așa cum vom vedea pe tot parcursul cărții, o „cartografiere” a surselor, a instrumentelor de investigare și a cadrelor de analiză 1. Gilles Ferréol, Guy Jucquois Autorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cetățenia modernă nu este o simplă prelungire a celei antice, Imperiul Roman a introdus În principiul ei o dimensiune universalistă. Michael Walzer are astfel dreptate să scrie că „ideologia cetățeniei ș...ț este În esență o interpretare modernă târzie a republicanismului grec și roman” (Walzer, 1997, p. 112). Totuși, modernitatea a Însemnat o ruptură față de concepția și practicile politice antice, ruptură legată de afirmarea autonomiei individului și de promovarea idealului egalitar. Definirea exclusivă prin intermediul identității comunitare lasă locul valorizării unei logici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
știm că acest tip de apeluri constituie „interferențe”; aceeași este și părerea lui Isaiah Berlin, pentru care prioritatea libertății individuale implică „maximul de non-ingerință compatibil cu exigențele minime ale vieții În societate” (Berlin, 1990, p. 208). Dimpotrivă, Skinner invocă tradiția republicanismului clasic și În special Discursurile lui Machiavelli. Pentru acest curent de gândire, binele poate fi de preferat dreptății ă evident, cu condiția să fie vorba despre binele comun. Ipoteză iconoclastă În ochii moștenitorilor spirituali ai lui Hobbes, dar care pare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
indispensabile pentru păstrarea libertății noastre” (ibidem). Așa cum sublinia Încă demult Tocqueville, este vorba despre corectarea defectului major al democrației liberale, respectiv Închiderea În interesele noastre egoiste În dauna participării la viața cetății. Perspectiva poate fi rezumată astfel: „În esență, formula republicanismului a constat În a considera că drepturile-participări presupun existența drepturilor-libertăți și În același timp garantează, prin Însăși exercitarea lor, luarea În considerare a exigențelor solidarității sau fraternității” (Mesure și Renaut, 1999, p. 329). Poziția republicană constituie În mod fundamental, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comunitate politică, pe care liberalismul, În versiunea sa procedurală, tinde să-l prezinte ca pe o cochilie aproape goală pe dinăuntru. Însă această prioritate nu Înseamnă, așa cum subliniază și Spitz, să presupunem că natura umană are un caracter esențialmente politic. Republicanismul „nu susține că activitatea politică este esențială pentru Împlinirea personalității umane” (Spitz, 2001, p. 21). Spitz nu are nostalgia celor care, la fel ca Hannah Arendt sau Michael Sandel, văd În activitatea politică mijlocul privilegiat prin care se poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
RENAUT Alain (coordonator), Histoire de la philosophie politique (tom 4), Paris, Calmann-Lévy, pp. 317-359. PASCAL Blaise (1963), Œuvres complètes, Paris, Seuil. PERCHARMAN Martine (2001), „La justice selon Pascal”, in SAMAMA Guy (coordonator), La Justice, Paris, Ellipses, pp. 113-128. PETTIT Philip (1997), Republicanism. A Theory of Freedom and Government, Oxford, Clarendon Press. — (1998), „Compte rendu de l’ouvrage de Michael Sandel: Democracy’s Discontent”, Journal of Philosophy, vol. 95, nr. 2, februarie, pp. 73-96. RAWLS John (1987), Théories de la justice, trad. fr., Paris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Old English tradition of the Modern age, the idea of man's freedom and his relationship with natural law and political authority, according to the general perspective of the Puritan religion, which characterizes Milton's political language. Keywords: Revolution, Machiavelli, Republicanism, Reformation, freedom, religion, classicism. Introduction The variety of thematic and linguistic registers adopted by John Milton during his intense cultural and civil experience could be a fundamental and further instrument to understand the absolute originality of the poet's personality
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
history. Considering Milton's work în a new way answers the need to take up again the study of a classic, the fame of which, at this point, is fully admitted în the context of the political tradition of English republicanism aș well. The need to broaden the view even more generously over this author corresponds to the need of offering a thorough interpretation of English history, justified by the happy union between the religious and civil dimension and by the
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
it, decisive historical thresholds. He embodies the specificity of a context where the result of the strong elements of modern age European conscience could be found, from Calvinism (since it is the rigorous precipitate of the Reformation) to Judaism, to republicanism up to the debate on civil living, aș an echo of the humanistic cultural heritage. Historically, Milton can be considered aș the result of a new representation of the societas: he fully takes his place within the historiographical context of
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
writer wants to establish with civil institutions and his idea of the relationship between the individual and the religious authority, în the peculiarity of that political climate uncertain between the mood of "radicalism" and the one of the so-called "elitist republicanism" and în which the circulation of Machiavelli is even more intense. The background of Milton's experience is an historical landscape which undergoes deep changes and în which - aș documented by Christopher Hill - the issues concerning the decline of the
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
of a free society, made of free men, în the spirit of a judicious perception of human dignity and în the project of a regeneration of the community. Aș recently underlined by Rahe - who ascribes Milton to a mode of Republicanism which should be intended aș a way of civil life - education acquires a strategic political meaningfulness, în compliance with a canon taken integrally from ancient culture 10. The historical and universal heart of man's liberty În the biographical itinerary
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
by regicide - aș the suspension of the statute of peace - and by civil life, which is to be intended în the complex quality of social life. From another point of view, according to Milton liberty is the essence of a republicanism intended în a neoclassical and humanistic way, therefore it is man's full participation to "active" politics, and expresses a level of guarantee stronger than the theme of monarchy, of sovereignty. În his apology of the Commonwealth government typical elements
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
dal Machiavelli non è îl machiavellismo volgare, l'arte della frode e della violenza, che colpiva soprattutto nel Principe, mă l'alto e vigoroso repubblicanesimo che domină i Discorsi"22 and represents an important change în the consideration of a republicanism which should be intended aș pluralization, that is a multiplication of the principles on which the system is founded: according to this interpretation the political order is the result of a manifold participation. Aș a matter of fact, Milton establishes
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
him în opposition to the virtus of the vir sapiens with a ciceronian flavor. Recently Paul Rahe hâș gone over the theme of the presence of Machiavellian passages în Milton's work38 taking up again the English poet's classical republicanism and hâș proposed a personal and "unorthodox" interpretation. Rahe focuses his attention on Milton's analysis of the Discorsi upholding an interesting thesis, according to which "[...] the poet who became Secretary of Foreign Tongues for the Commonwealth of England, Scotland
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
try to show that he studied Machiavelli's Discourses on Livy with care and that he considered and în end rejected its argument on rigorously classical republican grounds"39. A few years before Rahe, Martin Dzelzainis, speaking of Milton's republicanism, lingered over his political option, denying a real interest of the poet towards the specificity of instituțional forms and insisting on Milton's choice of a sort of virtuous commonwealth of letters founded on Cicero's teachings and admitted: "He
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Princeton University Press, 1994; G. Procacci, Aspetti della fortuna inglese del Machiavelli nei secoli XVI e XVII, în Id., Machiavelli nella cultură europea dell'età modernă, Roma-Bari, Laterza, 1995, pp. 213-51; G. Bock, Q. Skinner, M. Viroli (eds.), Machiavelli and Republicanism, Cambridge, Cambridge University Press, 1990; M. Peltonen, Classical Humanism and Republicanism în English Political Thought, 1570-1640, Cambridge, Cambridge University Press, 1995; R. Farneti, I repubblicani inglesi, în A. Andreatta, A.E. Baldini (eds.), Îl Pensiero Politico. Idee, Teorie, Dottrine, Torino
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Machiavelli nei secoli XVI e XVII, în Id., Machiavelli nella cultură europea dell'età modernă, Roma-Bari, Laterza, 1995, pp. 213-51; G. Bock, Q. Skinner, M. Viroli (eds.), Machiavelli and Republicanism, Cambridge, Cambridge University Press, 1990; M. Peltonen, Classical Humanism and Republicanism în English Political Thought, 1570-1640, Cambridge, Cambridge University Press, 1995; R. Farneti, I repubblicani inglesi, în A. Andreatta, A.E. Baldini (eds.), Îl Pensiero Politico. Idee, Teorie, Dottrine, Torino, Utet, 1999, pp. 197-214; A. Arienzo, G. Borrelli (eds.), Anglo-American faces
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
del 1640, Milano, Feltrinelli, 1957; Z.S. Fink, The Classical Republicans: an Essay în the Recovery of a Pattern of Thought în Seventeenth-Century England, Illinois, Evanston, 1962; C. Hill, Milton and the English Revolution, London, Faber & Faber, 1977; D. Wootton, Republicanism, Liberty and Commercial Society, 1649-1776, Stanford, Stanford University Press, 1994; D. Armitage, A. Himy, Q. Skinner (eds.), Milton and Republicanism, Cambridge, Cambridge University Press, 1995; B. Worden, Literature and Politics în Cromwellian England: John Milton, Andrew Marwell, Marchamont Nedham, Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Thought în Seventeenth-Century England, Illinois, Evanston, 1962; C. Hill, Milton and the English Revolution, London, Faber & Faber, 1977; D. Wootton, Republicanism, Liberty and Commercial Society, 1649-1776, Stanford, Stanford University Press, 1994; D. Armitage, A. Himy, Q. Skinner (eds.), Milton and Republicanism, Cambridge, Cambridge University Press, 1995; B. Worden, Literature and Politics în Cromwellian England: John Milton, Andrew Marwell, Marchamont Nedham, Oxford, Oxford University Press, 2007; P.A. Rahe, Against Throne and Altar: Machiavelli and Political theory under the English Republic, New York, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Îl Pensiero politico. Idee, teorie, dottrine, vol. ÎI, pp. 197-214. 8 On this topic see, în particular, V. Kahn, The metaphorical contract în Milton's Tenure of Kings and Magistrates, în D. Armitage, A. Himy, Q. Skinner (eds.), Milton and Republicanism, pp. 83-105. 9 J. Milton, The Tenure of Kings and Magistrates, în Id., The Prose Works, vol. ÎI, London, Henry G. Bohn, York Street, Covent Garden, 1848, pp. 2-47: p. 2. 10 P.A. Rahe, Against Throne and Altar, p. 118
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
of monarchy, aristocracy and democracy", în the writing of the essay Of Reformation by Milton. See Z.S. Fink The Classical Republicans, pp. 95-96. 15 D. Armitage, Poet against Empire, în D. Armitage, A. Himy, Q. Skinner (eds.), Milton and Republicanism, p. 207. 16 "Chi altri, fuorché Milton, aveva rilevato nel Machiavelli tali espressioni în difesa della religione e della libertà religiosa?" N. Orsini, Studii sul Rinascimento italiano, p. 129. 17 "Intra tutti gli uomini lăudați sono i laudatissimi quelli che
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]