18 matches
-
nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o clipă și, cum sunt tras din nou În sus de păr, fața mea e acum de nerecunoscut, o putreziciune, o variolă, un indicibil neant, un imn Închinat repugnanței, mă voi Întoarce În celulă cum se Întorc mulți dintre fugarii ce au avut curajul să se desfigureze ca să nu mai fie prinși din nou. Ah, urlu eu Înfrânt și, după spusa naratorului, un cuvânt iese de pe buzele mele corupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-a abrogat și o dovadă că rău s-a făcut este mișcarea antisemitică care a cuprins și frământă Germania atât în cercurile de sus cât și în cele de jos ale ei. D. de Bismarck, care desigur simte cu repugnanță cum evreii vor să devie elemente determinante în statul german, nu este cu totul străin de această mișcare. Cerem iertare {EminescuOpXII 361} de la pana noastră proprie că îndrăznim a cita numele principelui în aceleași șiruri în cari cităm pe un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
neverisimil că aprehensiunea de-a vedea formîndu-se o coaliție a diferitelor elemente ale opoziției care să cuprinză și grupurile cari s-au dezlipit de coaliția din 1876, să fie în mare parte cauza insuccesului demersurilor d-lui Brătianu precum și cauza repugnanței a o seamă de oameni politici de-a intra acum în minister. Oricum ar fi, o asemenea situație nu poate ținea mult fără ca să sufere de ea prestigiul și autoritatea guvernului; ne vine deci a zice că peste foarte puțin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
GAVRÉA, ma bien-aimée, aștept tot timpul vești de la tine! Datorită protecției tale am ajuns cu bine la Pacotane. În timpul călătoriei am răcit, lucru care m-a împiedicat să gust apa mării. La asta trebuie adăugată și reticența - aș zice chiar repugnanța - pe care o resimt de fiecare dată când petrec vacanțele la mare. Îi găsesc pe oameni cu totul indecenți în bikinii lor, cu maiourile lor de Tarzan, pozele lor semisportive, atitudinea lor decontractată și pielea lor frumos bronzată. Îmi ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tehnicitate "cu doi poli" sistemul mână-unealtă, pe de o parte, sistemul față-limbaj, pe de alta. Cele două se dezvoltă împreună și unul prin celălalt, dar a plăti tribut celuilalt sistem nu este deloc plăcut. De unde disprețul umanist pentru tehnică. Și repugnanța noastră, după treizeci de mii de ani de la primele imagini, de a concepe invenția estetică în prelungirea tendinței tehnice inerente evoluției ființei vii. Așa cum scheletul s-a prelungit în unealtă, funcțiile umane se prelungesc prin adăugarea unei serii de proteze
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poate explica ceea ce observă Savary în însemnările sale asupra Egiptului: că de piramide nu trebuie să te apropii prea mult, nici să stai prea departe, pentru a simți întreaga emoție față de mărimea lor"*. Dincolo de lipsa de interes, se ghicește o repugnanță față de lucrul fizic și plastic, cum o dovedește Sistemul Artelor Frumoase în care le determină "valoarea" și care pune pe treapta de sus poezia, "joc liber al imaginației", ilustrată în ocurență printr-o poezie a lui Frederic cel Mare, urmată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
inedit) (1922), Isopia brașoveană din 1784 (1924), Războiul Troadei. După Codicele Const. Popovici (1796) (1924). Înrădăcinată în firea lui, dar și comandament pe care și-l asumă publicistul ce se adresează unui cerc larg de cititori, este însă o anumită repugnanță pentru teorii, pentru zborul prea liber al intelectului, pentru tot ce „stârvește” subiectul tratat. Acest lucru va fi respins cu o causticitate rară oriunde va fi întâlnit, inclusiv la somități precum N. Iorga, Sextil Pușcariu, Tudor Vianu, E. Lovinescu ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
încă neiertate direct prin puterea cheilor Bisericii și nici acuzate într-o mărturisire individuală”. Înseamnă că se cere o integritate obiectivă. Nerespectarea mărturisirii integrale nu este scuzabilă, deși sunt păreri care afirmă că, atunci când penitentul are sentimente de rușine, de repugnanță, sau de teamă de mustrarea preotului, el nu ar mai fi obligat la această integralitate. Totuși, nu este obligatoriu a mărturisi păcatele asupra cărora există dubii, în sensul în care, dacă un penitent este în îndoială, neștiind sigur că ar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
simple din popor și duceau o viață de sacrificiu obscur, îndeplinind slujirile umile. Într-o scrisoare adresată unei surori mărturisește că: «A fost un har că bunele Surori nu citeau pe chipul meu și în toată persoana mea adversitatea și repugnanța care m-a cuprins deîndată ce am intrat». Și, unei alte prietene bolnave, îi mărturisea: «Tu vrei să-ți vorbesc sincer de noua mea viață. Se moare!... și peste această moarte, care cucerește lent și își continuă înaintarea, cânt sărmanul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
plângeri publice despre activitatea lor. Pentru el, sentire cum Ecclesia (a fi unit cu Biserica) se traducea concret cu sentire cum Episcopo (unit cu episcopul). Avea mare dificultate să se întâlnească cu cardinalul Bacilieri: «Să fiu sincer, simt o mare repugnanță să mă prezint în fața Eminenței Sale, pentru că nu simt acea confidență pe care trebuie să o aibă un fiu cu propriul părinte; în tot cazul mă voi strădui și sper că bunul Isus o să mă ajute...». Motivul era evident: cardinalul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
literatura sociologică 2. De asemenea, în lucrarea pe care a consacrat-o acestei chestiuni, Helmut Schoeck nota că, în discursul științelor sociale și politice, conceptul de invidie a fost în mod sistematic „refulat”, totul petrecându-se ca și cum ar exista o „repugnanță de a studia invidia”3. Desigur, n-a fost întotdeauna așa; pur și simplu, exemplul maeștrilor în abordarea acestui subiect a fost foarte puțin urmat. Pe cât de frecvent au fost menționați Dionysos și Narcis ca simboluri și chei de lectură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
tonul calm, de o monotonie înceată, care îi pătrunde cuvintele și îi anticipează frazele. Netrecînd prin rupturi de nivel afectiv, scrisul său e în fidelitate cu timbrul: neted și nespectaculos, cu o sintaxă obișnuită și cu un lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
unui bebeluș/ mîncat de șobolani în tomberon” (All the pretty little horsies). Poetica ei de denunț (”și nu iert/ nu trec nimic cu vederea”) devine emfatică tocmai prin acest tip de fundamentalim imaginativ fioros, prin această imagistică spăimoasă de atîta repugnanță. E un expresionism atît de îngroșat încît devine caricat. Cu rucsacul plin de premii și sertarele pline de poezii, nu-i de mirare că Diana Frumosu a bifat, pe 2012, două debuturi dintr-odată: unul la Princeps Edit din Iași
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
ușa camerei se deschise Încet și silueta unei femei se profilă În prag. Pentru o secundă, Julián crezu că era vorba de Jacinta, Însă Îndată pricepu că era doamna Aldaya, care Îi privea fermecată, Într-un raptus de fascinație și repugnanță. Izbuti să bîiguie: „Unde-i Jacinta?“. După care se Întoarse și se Îndepărtă În tăcere, În timp ce Penélope se ghemuia pe dușumea Într-o agonie mută, iar Julián simțea că lumea se prăbușea peste el. — Du-te acum, Julián. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
această Portugalie salazariană se putea prăbuși în câteva zile, dând naștere unui înspăimîntător război civil, dacă revoluția comunistă ar fi biruit în Spania. În nenumărate rânduri, ca profesor, ministru de finanțe și Președinte al Consiliului, Salazar își mărturisise totala sa repugnanță față de doctrinele - și tehnicile marxiste. Comunismul "a adunat la un loc toate aberațiile inteligenței și e, ca sistem, sinteza tuturor revoltelor tradiționale ale materiei împotriva spiritului și ale barbariei împotriva civilizației. El este marea erezie a epocii noastre... Comunismul nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poate, ajung chiar să plângă când văd un film, Ministrul de interne nu e o excepție, sunt un sentimental, Mă bucur s-o aflu. Prim-ministrul răsfoi lent ziarele, se uită la fotografii una câte una cu un amestec de repugnanță și aprehensiune și spuse, Trebuie că vreți să știți de ce nu vă demit, Da, domnule prim-ministru, sunt curios să vă cunosc motivele, Dacă aș face-o, oamenii ar gândi una din două, ori că, independent de natura și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dedublarea este, de altfel, tema de recurență a acestui gen de texte, izolate, grafic, între paranteze pătrate. Notabile, dintre ele, sunt în special (Spune că nimic nu e mai cumplit...) și (Îmi spun...), aspre confesiuni ale alterității care inspiră și repugnanță, și desfătare, și cruzime, și tandrețe. Într-un ingenios poem programatic din această ultimă carte de versuri, poetul mărturisește a fi încercat să caute "Cheia. Formula. Codul. Parola. Descântecul. Ceva care să deschidă, să lumineze, să mă poarte pe un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Hotărât lucru, opțiunea eminesciană are resorturi estetice serioase, motivația fundamentală fiind aceea că substantivele nearticulate sunt mai vagi, mai puțin precizate, mai tainice, mai misterioase și mai „ne-lămurite”, prin urmare mai proprii limbajului poetic, câtă vreme acesta manifestă o repugnanță vizibilă față de orice tendință către explicit; „articulatele” sunt mai apropiate de știință decât de poezie, Întrucât limbajul științific cunoaște o tendință cu totul contrară, justificată prin nevoia de explicitare și precizare (p. 17). Un alt caz interesant Îl găsim În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]