50 matches
-
criticul, ar putea face din poezia lui G. Țărnea o alternativă la "mizeralismul exasperant"al tinerilor poeți de azi. E. Negrici constată cu amărăciune - și, din păcate, are dreptate - că "asaltul zonelor tabuizate în comunism"printr-un limbaj sexual adesea repugnant "pare să devină o simplă sclifoseală literară"și riscă să se transforme repede tot într-un soi de "rătăcire". Nu cred însă, alături de autorul Sistematicii poeziei, că, dincolo de realizările poeziei lui G. Țărnea, acest tip de discurs poetic de dragoste
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
doilea, nu numai că-l infirmă, ci Îl distilează farmaceutic, conchizând apodictic: „Încercările de a dovedi un transfer al unor concepții «antisemitice, criminale» din publicistica din tinerețe În opera cărturărească de mai târziu a lui Eliade sunt la fel de condamnabile și repugnante, mai ales că sunt făcute de personagii fără nici o pregătire În acest teren. Speculațiile lor sunt simpliste, primitive și chiar extravagante și inadmisibile”. Venerabilul medic Francisc Ion Dworschak și-a Început Înaintarea de șah În anul 2000, adunând și edificând
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
grotești și impotenți ce asaltează o Diană, o suverană inaccesibilă a farmecelor. Pune atîta dispreț în privirea pe care le-o aruncă încît îi strivește grămadă și le-ar mai și aplica o pedeapsă degradantă (dar meritată), ca unor animale repugnante. Nimeni în poezia noastră n-a mai îndrăznit să se aburce pe un așa tron inacostabil de feminitate imperială, pe așa scară de superbie zeiască. Am avut destule mîncătoare de bărbați (de la Alice Călugăru încoace) și chiar unele bampirițe, dar
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
dezaxată. Cartea lui Mitchievici urmărește, printre altele, formele dezaxării manifestate în felurite spații ale umanului, astfel cum apar în reprezentările unui Caragiale dispus să decredibilizeze mituri . Astfel mitul nevinovăției copilărești este dinamitat de „antiliricul“ Caragiale, mereu sufocat de prezența copiilor „repugnanți“ : „Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria în ce are ea repugnant dezagreabil apare în persoana unui copil, ca o accentuare a deprecierii unui topos literar“. Copiluldiavol apare aici, apare în Vizita, apare în Dl. Goe, completând dimensiunea monstruosului cu o componentă a ceea ce Mitchievici numește teratologia lui Caragiale, mai bogată în
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
spectacol al unei vesele anomii. Și da, spectacolul pe care-l dă societatea, marele show al ipocriziei, este net mai detestabil, decât spectacolul cruzimii care-i aduce în scenă pe tinerii furioși. Umanitatea care defilează pe scena societății are ceva repugnant: o pereche de părinți bizari, un tânăr asistent cu alură gay în colanți mulați, un scriitor cu o figură de satir, care respiră cruzime prin toți porii atunci când îl torturează cu Simfonia a IX-a a lui Beethoven, pentru o
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
oraculară a acestei cărți). Aura glorioasă a Elegiilor a dăunat însă, cred eu, receptării poeziei lui Nichita Stănescu, redus la această formulă abstractizantă, din care imaginația comentatorilor a stors tot ce se putea stoarce. Citite într-o grilă metafizică astăzi repugnantă, aceste poeme au infuzat, o dată pentru totdeauna, în imaginarul colectiv mitul poetului (cu inițială majusculată) ca oficiant al unor de tot ciudate ritualuri orfice. Că acest tratament i-a dăunat lui Nichita Stănescu însuși, nu mai încape îndoială. Dar, după
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
ins malefic. Să demontezi o psihologie de răufăcător, înregistrând dinăuntru ce determină și ce justifică devierile de comportament - întreprinderea poate duce la atenuarea unei aversiuni normale față de abjecție. Scriitorul e prevenit: când explici și motivezi, chiar dacă nu scuzi, firește, natura repugnantă a unor fărădelegi, nu mai poți arunca în voie anatema. Din unghiul artei, rezultatul excelent obținut confirmă eficacitatea demersului. Mai rămân însă, poate, rezerve de formulat din altă perspectivă. Ce vreau să afirm? Contactul cu o materie deloc neutrală ascunde
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
de remușcări când i se pare că iubirea pentru Mașa îi diluează devotamentul pentru magistru : "E greșit că am venit la Iasnaia Poliana să lucrez cu Tolstoi și, în schimb, stărui nebunește asupra relațiilor mele cu o femeie." Numai Certkov, repugnantul, indezirabilul Certkov, cel detestat de toți, profitând doar de suspecta afecțiune a lui Tolstoi, nu-și slujește idolul, ci cauza tolstoianismului pe care acesta a generat-o și o reprezintă. În ultimele ceasuri de la Astapovo, după ce a alertat toată presa
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
azi, savanții ne și demonstrează. Fie că era vorba de un adevăr poetic, fie că era vorba de unul științific, ele l-au luat de bun și s-au pus pe denunțarea misteriozității și pe transformarea iubirii în ceva strict repugnant". Ș.a.m.d. Latura ardelenească a relativizantului Al. Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
fiecare operă literară este destinată întregii critici. În ce-i privește pe receptori, aceștia primesc opera cu un sistem de reprezentări care le dă dreptul la o așteptare, care, la rândul ei, poate genera o satisfacție confirmativă ori o frustrare repugnantă. Receptarea trebuie să fie locul de acțiune al dreptului de a înțelege liber: „fiecare are dreptul de a înțelege liber“ și nemijlocit, să constate lucrul textului și direcția în care lucrează textul pentru a face transparent un mesaj. Suveranitatea naturală
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
Intolerable; at length an awful wonder burst From the Hermaphroditic bosom. Satan he was nam'd, 250 Son of Perdition, terrible hîș form, dishumaniz'd, monstrous, A male without a female counterpart, a howling fiend Fo[r]lorn of Eden & repugnant to the forms of life, Yet hiding the shadowy female Vala aș în an ark & Curtains, Anhorr'd, accursed, ever dying an Eternal death, 255 Being multitudes of tyrant Men în union blasphemous Against the Divine image, Congregated assemblies of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul la os, urgisiții se răzvrătesc și mânia lor îi împinge la cumplite, sângeroase fapte. Obsedați de „pământ și slobozenie”, ei ucid cu sete, pradă unei beții a răzbunării, dau foc, fac prăpăd pe unde trec. E
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
anterioare, i se devotează ca o preoteasă păgână zeului adorat. O motivație cât de cât rațională a acestei sclavii sentimentale liber asumate lipsește. În afara profesiei, medicul e un ins terre-à-terre. Departe de a fi atractivă, înfățișarea lui e mai curând repugnantă, comportamentul se dovedește primitiv, uneori de-a dreptul grobian, iar caracterul - dubios. Ana vede în Ara un avatar al perechii ei ideale eterne, o reîncarnare a Marelui Preot, a Pontifului, cunoscut undeva în Africa, ori a Marelui Vrăjitor din Tibet
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
Sperau oare cei ce-1 trimeteau în vindecarea lui? Sau un egoism inconștient îi îndruma să înlăture din decorul lor acea efigie melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui Maxențiu. Marcian surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
profețiilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupți lupta cea bună (1Tim 1, 18); pe Arhip îl numea cel împreună-oștean cu noi (Fil 1, 2). Dacă armata, războiul, bătăliile, atacul, soldatul și armele ar fi fost nume și lucruri repugnante spiritului evanghelic, ar fi iritat sigur pietății și zelului apostolic, rigidității doctrinare și normelor disciplinare ale Apostolului, care nu ar fi ezitat să le elimine din viața creștină și nici nu ar fi folosit un limbaj cu specific milităresc în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajungând la disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea viața militară și războiul considerate repugnante și antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura lor nu era o simplă erezie creștină, ci chiar o nouă religie. Biserica a considerat-o erezie datorită însușirii unor elemente tipic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
necredincios; necunoscut; nedăruitor; nedoritor; nedornic; neghiob; nemulțumit; neom; nepăsare; neprietenos; nesimțire; nesuferit; netot; ca noaptea; nu; nucă; oameni; oltean; om rău; oprobiu; orgolios; păcat; pentru el; fără pereche; persoană; piatră; piel; pîine; pisălog; politician; Ponta; porc; prieten fals; pungă; refuză; repugnant; repulsie; riduri; românul; scîrbos; scoțian; scump; silă; soacră; soțul; stimă; a strînge; șmecher; fără suflet; supărat; sus; tăcut; tata; terminal; timp; tipologie; trăsătură; trist; tristețe; tu; țăran; țigani; ultimul; ură; vecinii; vecinul; viață; viciu; virgină; vorbă; zgîră (1); 774/234
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și cea superioară a sufletului Toate conflictele pe care avem obiceiul a le imagina Între partea inferioară a sufletului, pe care o numim senzitivă, și cea superioară, care este rațională, sau Între apetiturile naturale și voință nu constau decât În repugnanta existență Între mișcările pe care corpul, prin spiritele sale, prin suflet și prin voința sa, tind să o provoace În același timp În glandă. Căci, nu exista În noi decât un singur suflet, iar acest suflet nu are În sine
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Sperau oare cei ce-l trimiteau în vindecarea lui? Sau un egoism inconștient îi îndruma să înlăture din decorul lor acea efigie melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit." Din aceeași materie (egoismul rareori "inconștient") este plămădit doctorul Walter, pe care autoarea îl însoțește mai constant pe calea definirii de sine: "Puțina lui sensibilitate fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fi fost aceea că el nu poate respinge în niciun fel egalizarea prin nivelare în jos. Nu aceasta este, însă obiecția fundamentală a lui Parfit, ci aceea că egalitarianismul este o teorie inacceptabilă a dreptății pentru că legitimează în numele ei "concluzii repugnante", de tipul celor evidențiate mai sus. A susține că idealul dreptății poate cere inclusiv nivelarea în jos nu poate fi, fără îndoială, o concluzie confortabilă cu privire la exigențele dreptății distributive. Nu întâmplător alți filosofi preocupați de această problemă, și la fel de bine
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
medicale evită, într-adevăr, "nivelarea în jos". Acest lucru nu îi ajută, însă, prea mult pe egalitarieni în apărarea idealului egalității în distribuția serviciilor medicale. În izolație de alte valori, acest ideal rămâne în continuare vulnerabil obiecției că legitimează concluzii repugnante de tipul celor menționate de Parfit. Or, faptul că legitimează astfel de concluzii nu poate fi un lucru bun pentru niciun ideal social, fie el egalitarian sau nonegalitarian. Dimpotrivă, el aruncă serioase umbre de îndoială asupra legitimității morale a idealului
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
este, așadar, neapărat contrară intereselor celor mai defavorizați din punct de vedere economic membri ai societății și, drept urmare, evidențiază Dworkin, nici exigențelor dreptății sociale. Aș dori să adaug acestor argumente dworkiniene în favoarea suficientismului încă unul: acela că suficientismul legitimează inegalități "repugnante" în accesul la îngrijirea medicală doar atâta vreme cât specifică pachetul "suficient" sau "adecvat" de servicii medicale la care sunt îndreptățiți cei nevoiași într-un mod foarte minimalist. Această problemă dispare (sau este cel puțin serios atenuată) atâta vreme cât pachetul "suficient" sau "adecvat
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
că egalitarianismul legitimează în numele dreptății și egalizarea prin "nivelarea în jos" a accesului indivizilor la serviciile de îngrijiri medicale sau a oportunităților acestora pentru sănătate. O astfel de egalizare este, pentru cei mai mulți dintre noi, inacceptabilă, iar în anumite cazuri chiar repugnantă. Pentru cei mai mulți dintre noi, existența unui acces la un nivel foarte precar de servicii medicale (sau al unor oportunități foarte reduse pentru sănătate) în cadrul societății nu poate fi catalogată ca fiind o stare de lucruri "dreaptă", chiar și în situația
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]