4,889 matches
-
în propriul grumaz în propria beregată/ mărturisește-mi și mie" (șasesprezece). Aidoma naturii, năzdrăvanul nostru poet are oroare de vid. Drept care nu lasă nici un spațiu nehașurat, la îndemîna abstracției, a entității conceptuale, umplînd la nevoie ,pustiul" cu deșeurile ce-l repun în circuitul palpabilului: ,pustiul poate începe într-adevăr de aici pustiul exterior/ pustiul populat cu rămășițe de tezaure impresionante/ cîteva dar și pustiul interior pustiul căptușit/ pe dinăuntru de asemenea cu praf maroniu/ cu rugină de timp cu rugină de
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
ale regelui și din întreaga să viața. Momentul renunțării la alianța cu Germania nazistă are semnificații profunde prin modul în care monarhul a înțeles să reconecteze România la Europa, să salveze pierderea definitivă a teritoriului sub invazia Armatei Roșii, să repună în drepturi ordinea constituțională a României, să îndepărteze de la putere pe dictatorul Antonescu și să scurteze astfel desfășurarea unor ostilități militare care ar fi îngreunat victoria Aliaților și ar fi mărit dimensiunea distrugerilor și a numărului de victime pe continentul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de ceas înainte de miezul nopții, Andrei Oisteanu, Eugen Ciurtin și Mihai Neamțu, de la Asociația Română de Istorie a Religiilor șunt invitați la Cultura libre pe TVR1. Zilele astea are loc la București Congresul European de Istorie a Religiilor, eveniment care repune România pe harta acestei discipline. Spun “repune” pentru că cel care a făcut-o prima dată a fost Mircea Eliade, românul pe care-l susțin în Top 10 Mari Români. Diseară discuția va porni de la un fapt amutitor - în România nu
Andrei Oisteanu la “Cultura libre” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83054_a_84379]
-
Eugen Ciurtin și Mihai Neamțu, de la Asociația Română de Istorie a Religiilor șunt invitați la Cultura libre pe TVR1. Zilele astea are loc la București Congresul European de Istorie a Religiilor, eveniment care repune România pe harta acestei discipline. Spun “repune” pentru că cel care a făcut-o prima dată a fost Mircea Eliade, românul pe care-l susțin în Top 10 Mari Români. Diseară discuția va porni de la un fapt amutitor - în România nu există o catedră de istorie a religiilor
Andrei Oisteanu la “Cultura libre” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83054_a_84379]
-
restabili un fond vechi, acela care ar fi chipurile autohton. Nu s-a insistat asupra paradoxului că prin Școala Bărnuțiu, în jurul lui 1848, s-a susținut restabilirea fondului nostru latin (Maiorescu îl ironiza pe cărturarul ardelean de a voi să repună în funcțiune instituțiile romane), iar prin Blaga și Pârvan, după 1918, a fondului nostru nelatin (adică traco-dac). Al doilea lucru este că fondul care trebuia să umple forma a mers de obicei împotriva ei, a carotat-o. Principalul factor de
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
Iată-te în fața oglinzii, Cornelia Tudoran. [...] Privește-te, doamnă Tudoran ... O, cum te simți, cum te prefaci, cum încerci să razi de pe tine arsura unei priviri de bărbat care te-a tulburat. Crezi oare că, reluându-ți vechile exerciții, vei repune lucrurile în vechea lor matcă? Haide, reintră în tine, în viața pe care ți-ai confecționat-o cu habotnicie, ca într-o abație izolată de ziduri inexpugnabile!" Din păcate, ceea ce jocul narativ postmodern aduce textului ca tensiune interioară este invalidat
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
a cuiva care stîrnește hohote aprobatoare la o bere între amici, te poți face de rîs în afara cercului cu pricina. Jurămîntul tiparului are condiții mai dure decît cel de martor la tribunal. într-o scrisoare din 1928 adresată lui Lovinescu (repusă în circulație de Gabriela Omăt în Agende), Mihail Sebastian acuză mondenitatea criticii de întîmpinare și afirmă că ar fi capabil să stabilească �o listă complectă de relații și prietenii numai din lectura cărților de critică". Lucrurile au evoluat astăzi: lectura
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
năpădit deodată de imaginea văzută cândva la jurnalul de actualități UFA cu batalionul german de onoare defilând marțial chiar pe sub acest Arc sacru, al orgoliului franc. În după-amiaza lui 14 iulie, însă, Franța ca și Mama Natură aveau să fie repuse pe deplin în drepturi în părculețul floral Paul Langevin, de sub Politehnica bătrână. Un scuar lung de vreo șaptezeci de metri, lat de doar treizeci, unde nu se comemorează nici o bătălie, unde se plantează flori și se expun pe niște cartonașe
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
în numele țării". Parlamentarii actualei puteri își manifestă patriotismul doar în cazul manualelor alternative de istorie? Fără renașterea spiritului maiorescian nu vom putea redeveni europeni. Academia Română, instituția cea mai importantă a țării, care trebuie să dureze opere perene, are obligația să repună în vigoare principiile care au călăuzit Junimea și care au contribuit decisiv la modernizarea într-o perioadă incredibil de scurtă a României în timpul domniei Regelui Carol I. Când era vorba de demnitatea națională, de prestigiul țării, de respingerea "lingușitorilor cu
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
Legende despre înțelepciunea lui Suleiman, Legenda lui Ayub (Iov), Ișa în timpul calvarului discută cu un tovarăș de suferință, ș.a.m.d.: găsim fantezie, miraculos, lirism, patetism; stranietatea unei limbi arhaice a făcut ca această literatură de proveniență biblico-coranică (iudeo-arabică) să repună în circulație variantele euro-asiatice ale unor episoade biblice prelucrate de Coran, apoi folclorizate, însă de circulație restrînsă. Realitate și fantezie romantică În istorie nu există miracole, doar în legende. Dacă ne distanțăm de una din "ideile primite" referitoare la organizarea
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
admiră adăpostul antiaerian din grădină: "După ce au părăsit adăpostul și au aruncat o privire cercetătoare spre cer, cele trei doamne au exclamat ca dintr-o singură gură rujată la fiecare într-o altă nuanță de roșu: Nu am înrăznit să repun adevărul în drepturile lui, și anume că aceasta era o operă românească, proiectată și executată de șeful nostru de magazin, Sorin Mircea Nicoară, care căzuse la Soroca pe Nistru." înainte de a discuta acest roman din punct de vedere estetic, foarte
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
cu o floare de către autointitulații campioni ai corectitudinii politice, mi se pare aberant să cauți cu lupa - ori să inventezi - probe ale extremismului în scrisul lui H.-R. Patapievici. Chiar mult-discutata chestiune a "minorităților imperiale" (de acord, o teză șubredă), repusă strategic pe tapet de către unul dintre aprigii combatanți, își găsește eclatante reprobări în revista "Provincia". însuși Gabriel Andreescu a ajuns să-și manifeste îngrijorarea față de "identitatea" unui partid, U.D.M.R., care girează, prin iresponsabilitatea liderilor săi, cele mai anti-democratice legi
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
tratative soldate invariabil cu mutilarea textului sau cu aneantizarea lui, prin retragerea, într-un moment de demnitate, a manuscrisului. Odioasa expresie, care ar fi meritat să-și găsească locul, printre instrumentele de tortură, în muzeul comunismului de la Sighet, a fost repusă în circulație la data de 5 februarie 2002, la doisprezece ani și două luni de la căderea comunismului, de către Ion Bogdan Lefter, prin intermediul revistei Observator cultural. Chiar pe prima pagină a acestei reviste stă scris cu litere mari: "O CARTE CU
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
trebuie să mărturisesc că împărtășesc împreună cu cîțiva prieteni un fel de jenă față de asemenea locuri la modă printre oamenii de cultură. Cu siguranță că la MȚR se întîmplă multe lucruri interesante, am citit despre efortul regretatului Horia Bernea de a repune pe picioare acestă instituție, cît am apucat să văd din interiorul clădirii respiră bun-gust și e cu totul și cu totul altceva decît muzeele etnografice cu ștergare roșii pe pereți. în același timp și probabil fără vina celor care au
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Monicăi Lovinescu, țin a se arăta mai catolici decît papa! Nu ne îndoim că perspectiva urmașilor noștri, eliberată de confuzii și inerții, de ambițiile concurențiale mai mult ori mai puțin disimulate, de carierismele mai mult ori mai puțin "apolitice", va repune în integralitatea drepturilor sale poziția Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca. Deocamdată ea trece printr-o eclipsă secundă, după ce s-a văzut atacată cu sălbăticie de propaganda totalitară, o eclipsă paradoxală a reculului ideologic, în răstimpul căruia mentalitatea normală
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
alegerii ca episcop a lui Atanasie Rednic și din această cauză va fi trimis într-un fel de penitență la mănăstirea Strâmba, din nordul Ardealului. După ispășirea pedepsei este o vreme paroh la Gherla, apoi revine la Blaj, unde este repus în drepturi și este un apropiat al epsicopului blăjean. Nicolae Caușa nu menționează anul morții cărturarului blăjean. Cercetătorii iluminismului românesc transilvan au identificat șase lucrări ale lui Gherontie Cotore, majoritatea rămase în manuscris. Student teolog fiind încă, scrie, în 1746
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
același/ grai./ Acum/ șoptim/ limbi străine/ unul celuilalt,/ împotmoliți mereu/ din spuse,/ în nespuse,/ în răuspuse." Nimic din zbaterea dureroasă a poeților iconoclaști, pentru că orice început de dilemă este anulat de conștiința unei omniprezențe divine care sfârșește întotdeauna prin a repune gândurile rătăcite în matca lor: "Vaporul se clatină/ cu valurile,/ între mare și cer/ sunt călătorul care/ transpiră privind/ prin hubloul împăienjenit,/ sub forța dorinței/ de a fi/ ce nu e./ Vâslesc cu ochii încă tineri/ în atmosfera picăturilor atotputernice
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
din temelii, prin filtrarea toxinelor, ce puneau În mare pericol societatea românească aflată În debandadă. Cu arma În mână a căutat inutil să recupereze teritoriile pierdute. Deși a fost un mare patriot, nu avem voie să-l comemorăm, să-l repunem În drepturile pe care le merită, deoarece nu ne lasă alții, În propria noastră ogradă. Executat la 1 iunie 1946, a fost Îngropat Într-un loc secret. Pe Nicolae Ceaușescu nu avem voie să-l amintim. Nici În cazul lui
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
de primă mînă să fie puși la index (în primul rînd cei emigrați, dar și unii rămași în țară) sau minimalizați, în vreme ce alții au beneficiat de umflarea artificială a cotei lor valorice. Categoric, canonul literar moștenit de la regimul comunist trebuie repus în discuție. Asupra necesității revizuirii cred că sîntem toți de acord. Partea delicată apare (și Gheorghe Grigurcu nu ne oferă prea multe sugestii în acest sens) atunci cînd avem în vedere metodele concrete ale revizuirii. Personal nu prea înțeleg în
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
noutatea poeziei lui Eminescu. Avea un gust conservator, dar studiul lui nu denotă nici rea voință, nici nu e preocupat să-l coboare pe poet de pe soclu. Unele din observațiile sale nu sînt greșite, doar că se cuvine a fi repuse în condițiile epocii, așa cum am încercat să arăt într-un editorial mai vechi pe care-l consacram Istoriei lui Densusianu. În fine, Anghel Demetriescu își publică foarte tîrziu studiul său, în 1903, în Literatură și artă română. Nu e unul
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
în al lui Eminescu însă ne-au înjugat românii...". Ardelean prost!, îți vine să exclami după ce l-ai citit pe canonicul blăjean. Și detractor, în toată puterea cuvîntului. Să nu omit să spun că antologia se cuvine semnalată și pentru că repune în circulație texte devenite intruvabile, majoritatea, nereeditate niciodată pînă astăzi.
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
teren autohton (fapt dovedit de absența sa în limbile slave din jur). Numele - care azi funcționează mai ales ca patronimic - e într-adevăr atestat de documentele vechi. Explicația preferată de autorul dicționarului citat (nu știu dacă între timp a fost repusă în discuție de specialiștii în onomastică) e dintre cele mai interesante; ar fi vorba, într-o exprimare destul de eufemistică, de un nume "cu sens de invocare, privind prolificitatea", cu sensul "să fie ultimul copil dorit"; ar reprezenta deci o tentativă
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
tensionat efort de a se "obține" pe sine. Notând că prozatorul nu are harul observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate, problematizând-o și propunând "atitudini de viață ce presupun alegeri prealabile ce pot fi constant repuse în chestiune", criticul evidențiază caracterul demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al analizei, Gide vede "alături de povestirea-teoremă... necesitatea unui roman-polifonie", cu vieți și voci simultane ale personajelor antrenate în
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
mâna la noi mai abitir decât în dansurile ritualice ale sălbaticilor din junglă. Treacă-meargă imaginea funestă proiectată de personalitatea lui Virgil Tănase asupra noastră, a tuturor celor pe care-i reprezintă. Într-o recentă scrisoare publicată de Marie-France Ionescu sunt repuse pe tapet "meritele" celui care se autodescrie în termeni de-un umor mortal, tocmai buni de recitat la un iarmaroc al prostului-gust: Justețea opiniilor mele, onestitatea atitudinilor mele, moralitatea profundă și indefectibilă a tot ce am întreprins". Fiica marelui dramaturg
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
elan și sfârșit într-o coridă absurdă, este "demascat" politic și arestat. După câțiva ani, când Tudor se întoarce din detenție, articolul circulă ca nuvelă, iar "reflectarea otova", care îl costase libertatea, e văzută ca "reflectare tragică", după criteriul estetic repus între timp în funcțiune. O schimbare așadar de predicat, ca în Rățușca cea urâtă, care nu implică modificarea textului inițial, ci valorizarea lui în termeni de operă. În felul acesta, reportajul înseamnă mult mai mult decât înainte, pentru că trimite simultan
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]