2,221 matches
-
orice nimic și din cauza oricărui fleac, te răstignești singur pe crucea dezgustului și îți spui că viața e cruntă, oribil de cruntă, de o atrocitate fără capăt și fără leac, și repeți asta mereu, pînă la istovire și pînă la resemnare, fără să-ți dai seama că deja ai trecut într-o stare care e opusul oricărei resemnări, dar și al oricărei ,gîndiri pozitive". Și astfel, deși disperat și căzut de tot, începi să ai o certitudine clară, certitudinea că viața
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
e cruntă, oribil de cruntă, de o atrocitate fără capăt și fără leac, și repeți asta mereu, pînă la istovire și pînă la resemnare, fără să-ți dai seama că deja ai trecut într-o stare care e opusul oricărei resemnări, dar și al oricărei ,gîndiri pozitive". Și astfel, deși disperat și căzut de tot, începi să ai o certitudine clară, certitudinea că viața asta e absurdă, de o absurditate clară, completă și compactă, și că tot ce poți face în
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
cărți, bînd și fumînd mult, mîncînd puțin pentru că banii nu prea ajung. Amîndouă sînt la vîrsta cînd începe ,dezrădăcinarea", înstrăinarea de familie, cînd singurătatea este căutată dintr-un soi de masochism vanitos, cînd revolta snoabă e concurată de blazare, de resemnarea și de mîndria de a nu fi înțeles, cînd ciudățeniile personale și tristețea sînt cultivate cu oarece satisfacție. Nu se poate trăi fără Cioran și The Doors, fragilitatea înseamnă confuzie și invers, iar ,oboseala vagă" a rătăcirii și melancolia coboară
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
Gheorghe Grigurcu Vintilă Horia: un scriitor prin excelență al exilului. Trilogia sa romanescă, Dumnezeu s-a născut în exil, Cavalerul resemnării și Persecutați-l pe Boetius alcătuiește prilejul unui examen filosofic al condiției în chestiune, socotite universale, un soi de pseudoresignare ,care nu este în fond decît o luptă mai dură decît o alta, mai atrăgătoare și mai directă, dar de
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
de pseudoresignare ,care nu este în fond decît o luptă mai dură decît o alta, mai atrăgătoare și mai directă, dar de sfîrșitul căreia depinde tot ce este mai omenesc încă în om" (cuvinte dintr-o ,notă finală" a Cavalerului resemnării ). Tonalitatea patetică, formă de asumare interioară a subiectului, nu-l împiedică pe scriitorul ce-a trăit peste o jumătate de veac departe de țara sa de la o analiză atentă a acestuia. Ne propunem acum a-i urmări articulațiile principale în
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
NU AU RE-LE-VAN-ȚĂ! Ideea nu e să lupți că prostu’. Iar Vadim, și implicit Bucurenci dacă ar fi rămas, si Mihaiu prin discuția de dupa.. s-ar/s-a luptat că Vadim. Si stiti când plecarea lui Bucurenci ar fi fost resemnare? Atunci cand n-am mai fi auzit de el decât printr-un colț al vreunui ziar, după episodul de aseară. Dar asta e departe de adevăr, tind să cred. Iar de ieșit în public.. să nu mai apară Bucurenci, ca să ce
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
român trecea cu un prieten prin Grădina Icoanei unde văzuse un amator lucrând ceva înaintea unui șevalet. Aplecându-se să vadă ce, pictorul îi spusese amicului pe franțuzește: Il a le don funeste de la ressemblance, - că are darul funest al resemnării, în sensul că amatorul copia ce vedea fără nici un simț artistic. Marea prejudecată în artă e să încerci să te substitui Naturii, uitând de natura ta umană... Oceaniei și primitivilor din Pacific nu îi rezistară nici Renașterea, grandilocventă, în ciuda (sau
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
autobiografică), însă apare literaturizat cu o nonșalanță uimitoare. Daneliuc nu se resemnează niciodată (nu a candidat el la primăria Bucureștiului). Ceea ce ne vom grăbi să calificăm drept ridicol, reprezintă de fapt o luptă incredibilă pentru normalizarea situației. Daneliuc "joacă" perfect resemnarea (chiar dacă ea o fi reală, în romane așa apare). Cîteva cuvinte despre tipul de memorialistică pe care-l face Daneliuc în Pisica ruptă. A existat și există un tip de memorialistică resentimentară după '89. Amintirile au devenit de prea multe
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
avalanșa memorialistică postdecembristă, fără să fi învățat mai nimic din ea. Măcar o regulă: jurnalul sau memoriile nu pot "ataca" pe cineva ucigător, îl pot cel mult jigni. În Pisica ruptă, autorul nu crede orbește în "amintirile" sale. Există o resemnare care, poate părea o blasfemie ce spun, transformă aventurile biografice în scene pline de savoare. Sau, mult mai plauzibil, o anume credință artistică pe care o găsim definită indirect chiar în roman: "Mă uit la filme de vreo cincizeci de
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
și un magnetism fără grație// îmbrăcăminte impusă/ păpuși colorate în baloane/ și măști de plastic în saloane/ se lipeau de stele/ pe zborul muștelor rebele/ vișine putrede/ capcane de fum/ îmi făceau curte de peste drum/ pompa funebră/ camuflată de zăpada resemnării" (Oraș de sticlă). Sau printr-o deschidere a poeticii înseși către asociația inconfortabilă, ostentativ inospitalieră: "Discursul ca pelteaua nu mai ajunge/ Pînă la verb, nici pînă la pămînt/ Să-i liniștească piciorul cînd pantoful o strînge/ Și cînd toți nasturii
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
nu s-a grăbit să le ofere facilități sau condiții stimulative, nici discursul public nu este încurajator. Să nu mai vorbim despre capacitatea primăriilor din orașele mici sau din comune de a căuta soluții inteligente pentru ca un om în pragul resemnării să încerce să demareze un proiect." Editorialul lui Nistorescu ar merita urmat de o campanie în Evenimentul zilei pe această temă. Dar poate că și alte ziare, care se plîng că nu-și prea găsesc cumpărători în rîndul tinerilor, s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
a generat atîta deznădejde omului Vintilă Horia și atîta stare sufletească pentru poezia exilului, Cuvîntul înainte vine să completeze cu demonstrații abrupte, cînd este vorba de critică îndreptățită, și cu plăcerea restabilirii adevărului, cînd este cazul, capitolulVintilă Horia sau sensurile "resemnării" active, în trei părți: Biruința prin suferință; Replămădirea contemplativă a lumii; Un prag al trecerii din volumul de "reevaluări critice ale exilului" Întoarcerea proscrișilor (1998). Înainte însă de a mă opri la poezia sufletelor, la cugetările asupra păcatului și asupra
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
de speranță vagă se întâlnește în mod bizar cu împăcarea de sine. Starea de schimbare iminentă care se resimte în toate povestirile traduce de fapt apropierea, dacă nu chiar așteptarea morții. Sentimentul personajelor este un amestec de prudență, teamă și resemnare. Moartea pare mai mult familiară decât înspăimântătoare, un fapt inevitabil de viață, își pierde deseori atributul violenței (nici o moarte nu se desfășoară sub ochii noștri), este "anunțată" prin semne și presimțiri mai mult sau mai puțin vagi. Momentul de "ruptură
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în meditație, ca în epigraful de sursă costiniană, așezat de Maiorescu la intrarea în biblioteca sa: Birui-va gândul... Ușile comportă desigur o istorie a lor, așa cum au pentru scriitori mesele de lucru (Eulenberg le-a
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
a uzurpatorilor. Paparuda constituie simbolul derizoriu-terifiant al lumii "noi", totalitare, al unei lumi în care se întîlneau superstiția ridicată la scara politicului cu caricatura existenței deturnate, transformate într-o fantoșă de cîrpă, amenințarea plutind zi și noapte asupra tuturor cu resemnarea precum o secreție perfidă a Răului ce depășea, vădit, marginile tolerabilului. Cu atît mai înfricoșător era acest Rău civil cu cît se reflecta în ochii uimiți, dilatați de inocență, ai unui prunc. Așa cum remarcă autorul prefeței, Gheorghe Crăciun, "poeta evită
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
a artei. Pentru că aici, în mod fatal, nu se întîmplă lucruri surprinzătoare și este aproape obligatorie împăcarea cu monotonia. Dar dacă nu se hrănește din spectacolul strălucitor al propriei sale glorii și nici nu acceptă să-și rumege melancolia și resemnarea în cotidiana vodcă a ratării, el are șansa unei prezențe pozitive și gospodărești în cîmpul culturii. Absența senzațiilor tari, care vin, îndeobște, din aerul ozonat al înălțimilor sau din gradele sporite ale etilului, este compensată blînd de bucuriile unei munci
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
închisori, de lagăre de concentrare, de azile psihiatrice, le pot spune că, în ciuda "testelor" ce mi s-au aplicat, pacea sufletului meu, care a rămas mereu, prin rugăciune, în legătură cu cerul, n-a fost nicidecum tulburată...Și că, în timp ce înduram cu resemnare torturile fizice, ființa mea spirituală, desprinsă de trup, se bucura în suferință"... În acest sens, cartea a fost scrisă, conform unei expresii a autoarei, ca un "mini-tratat de tehnică spirituală, util oricărui suflet dezorientat"... "Închisoarea, ca experiență mistică", își intitulează
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
existențiale, al frîngerii, al prăbușirii inconștiente. Omul pentru care nașterea a fost o prăbușire nu mai e un personaj tragic, pentru că tragicul, ca și sublimul, a devenit banal. Nu panica sau isteria colectivă însoțesc apocalipsa, "răsăritul de soare avortat", ci resemnarea, condescendența, dezabuzarea ori cel mult excesul bahic și euforia risipei. Vișniec e un cronicar, un fin observator cu simțul dialogului și al absurdului cu un interes special pentru mecanismele sociale și relațiile interumane din societatea actuală, iar teatrul lui e
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
des années, sînt de acord. Dar înțelepciunea - da. Broaștele țestoase au pornit-o mai devreme ca Ahile și în viață, nu numai la fugă. Cred că Ahile se aruncă în lupta decisivă împotriva Troiei nu numai din nerăbdarea - și nu resemnarea - de a-și împlini destinul, ci și fiindcă vrea - și reușește - ca, înainte de a muri, Zeus să-i acorde încă o răsplată: pe aceea de a tîrî în praf, în urma sa, cadavrul adversarului. Aporia nu constă în faptul că Ahile
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
lut și ascultăm torsul stelelor.. Pornind de la un editorial al meu ceva mai vechi, în care pronosticam rărirea sau chiar dispariția întreprinderilor editoriale de felul celei a d-sale, d-na Omăt mă acuză (în notele Agendelor) de .fatalism (citește: resemnare) mioritica.. Să dea Dumnezeu că eu să mă înșel! Dar, pînă una-alta, semnalez ediția critică recent încheiată de d-na Omăt că pe un eveniment editorial rarissim, rod al unui devotament intelectual unic.
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
pe autor mai mult decât frica. Moartea gâlgâie în toată dramaturgia lui Vișniec - nici cele patru piese de aici nu fac excepție - mai mult, devine ea însăși o formă de existență, nu doar terifiantă, dar și plină de calm și resemnare. Dacă "morții patriei" din Recviem trăiesc în moarte cu rănile din viață, iar cei doi îndrăgostiți din Frumoasa călătorie... își găsesc dragostea și fericirea într-o formă de inexistență fizică, personajul Cehov din Mașinăria Cehov trăiește și moare în același
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
super-tragedie actuală - care va dăinui, se pare, devenind fie perenă "actualitate", fie banală luare de cunoștință la care se vor resemna mulți, fără a-i conștientiza semnificația actuală și importanța: implicit, efectele în viitor (cineva mă consola, tocmai, cu tristă resemnare și asigurându-mă că nu este nimic de făcut: "Nu vă speriați - asta este!", și am răspuns: "Nu mă "sperii", spaima te face să taci - revolta te obligă să "spui""). Nu mă fac aici ecou al unor zvonuri, ci scriu
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
filosofie identificatoare referitoare la contradictoriu”. La rândul său, Anne Van Sevenant (Școala Superioară din Anvers) abordează Estetica discontinuului, așa cum reiese ea din eseurile critice și din Falsul tratat...: “Fondane își întoarce fața de la filosofiile care fac dovada unei prea mari resemnări față de angoasă, rațiune și etică” - scrie ea -, “după părerea lui Fondane, îndrăzneala creatoare exclude în chip necesar orice cale de mijloc”, “puterea singularului învinge de departe cunoașterea generalului”. Alte lecturi ale filosofului și criticului care a fost Fondane sunt propuse
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
Olanda” și sfîrșită prin „Măcar în privința femeilor, sper să mă asculți”, cu mici accente paranoice, e un minunat exemplu pentru întreagă acea lume mic-burgheză de care fuge Relu (Oscar-Oscărelu...), privită însă nu cu încrîncenarea noii orînduiri, ci, mai degrabă, cu resemnarea răbdătoare (dar ironică) față de eterna pisălogeală feminino-familială. A doua nuvelă, Bombea (dactilografiată, împreună cu alte povestiri - după cum se dovedește într-o proză numită Melodramame - de tanti Verona, o prietenă a părinților, prin șantaj, în schimbul unei scrisori către mama plecată în Israel
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]