85 matches
-
De aceea, singura formă de a Învinge este de a transmite celor ce vin adevărul. Iar În cazul armenilor evocați În Cartea șoaptelor, adevărul e mărturie și mărturisire asupra unei istorii crunte. Firele șoaptelor se Întretaie și se completează, se resfiră și se regrupează; șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
De aceea, singura formă de a Învinge este de a transmite celor ce vin adevărul. Iar În cazul armenilor evocați În Cartea șoaptelor, adevărul e mărturie și mărturisire asupra unei istorii crunte. Firele șoaptelor se Întretaie și se completează, se resfiră și se regrupează; șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
e de mirare că acest scriitor a putut fi considerat simbolist, mai ales că procedeul, profund muzical, apare și la G. Bacovia, în poezia Alb: Salonul alb visa cu roze albe - / Un vals de voaluri albe (...) / Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări". Prin repetarea cuvintelor "alb" și "bal" se produce aceeași misterioasă atracție între cuvinte, într-un fel de fredonare: la, la, la. Matei Călinescu îl numește pe Mateiu Caragiale "aurfaur" (echivalentul lui "orfčvre") și îl consideră "creatorul unui
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
acestui expresionist care n-a făcut adepți închipuie Cuvinte vii: "Cuvinte vii, ce'nșiruiți parada/ Păunilor de soare mult orbiți,/ Intrați păunii mei! Intrați în lada/ În care veți muri înnăbușiți,/ În care poate vă va crește coada,/ S'o resfirați în vremea care vine,/ Când viermii orbi vor sfâșia din prada/ Batjocurii ce va mai fi din mine." Curtate de poeți de toată mîna, de la Barbu la Moșandrei, păsările Herei, Arguși reduși la decor, pot fi socotite, fastuoase, desfătătoare și
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
deceniu. Cum a luptat tatăl meu, în războiul lui, asta contează. Nu rezultatul. Urăsc istoria scrisă de învingători. Și, da, prefer istoria scrisă de învinși. Am, dintr-odată, senzația că nimic nu-i mai important decît să văd cum se resfiră tulpinile portolacului printre treptele-lespezi de la intrare. Să-i număr florile: una roz, patru galbene, două purpurii. C'est la rose l'important cînta, în tinerețea mea, Monsieur un milion de volți, cum era poreclit Gilbert Becaud. Important e... portolacul. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și simțim iubirea Lui și noi înșine ne iubim, fiecare pe fiecare și pe toți ceilalți... și atunci vedem marea și cerul și soarele așa cum a văzut-o Iisus atunci, dimineața, când stătea singur pe malul mării și vântul îi resfira buclele lungi și aurii ca soarele... Eu nu mai știam ce să spun. Nu învățasem nimic. Povestisem doar visul. În clasă se făcuse liniște. Părintele-profesor m-a mângâiat pe cap . Surâdea blând, uitându-se nu știu cum, parcă altfel, la noi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și plecau bucuroși mai departe. Nu prea știu ce înseamnă "noroc", dar dacă ei se bucură, înseamnă că e ceva bun." "Ei, tu ești prea mic ca să știi ceva ! îi răspunse de sus, caprifoiul. Uită-te la mine și-și resfiră florile albe cu cinci degete , pe care roua înserării le făcuse și mai parfumate. Mie mi se spune "mâna Maicii Domnului"!" "Și e adevărat ?" întrebă somnoros un mac. "Hai, culcă-te la loc și taci din gură", îi răspunse crinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și chiar el spusese, altădată, că prințul avea ochii albaștri, mari și frumoși și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea bucle lungi, galben-aurii, care se resfirau pe umeri... ei, da, și el avea părul lung, de culoarea grâului... Prințul era îmbrăcat în haine de aur și argint, dar noi îl vedeam, când soarele luneca spre asfințit și răsărea luna, așa în aur și argint... și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plămădită'n a soarelui dogoare, rămâne totuși crudă, si-adânc răcoritoare. Din lamura de floare și frunză fură vântul și sufletul mi-l umple, și sângele mi-l bate, și tâmpla'-mi răcorește cu sărutări curate, și părul mi-l resfira cu mâini îmbălsămate. În ultimele 4 strofe, un alt motiv, din regnul animal, se strecoară în visarea poetica: cel al greierilor, al șopârlelor și al șerpilor. El rămâne secundar, preponderent arătându-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
DORULUI...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului LA IZVORUL DORULUI Aleargă gândurile în zbor, Adună-le tu cântăreț din liră, Trimite-le departe la izvor, Unde iubirea se resfiră. O fugă nebună se încinge, Cuprinsă-mi e ființa de dor, Nici o apa nu-l poate stinge, Și nici să-l oprească din zbor. Simt furtuna. Iubirea-i departe, Zgomot de ape, liniște în cer, Vino lângă mine aproape, Căci
LA IZVORUL DORULUI...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360835_a_362164]
-
noiembrie 2014. Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul ți-l pierzi ca-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
râpă Uvedenrode. Citește mai mult Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,din lacrimi de țestoasă îngrășați,năvălitori în agreste cirezi,cu fire prelungi, sidefii, legați.Un zeu vânător și nouri hăitașialeargă-n urma lor gesticulând,stranii fantasme cu chip de incașidin resfirate harfe susurând.Trecutul mi-l vor - sub clopote verzilucii oglinzi din dânsul să-și facă;trecutul în care chipul ți-l pierzica-n grupurile apei când seacă.Tot mai’în adâncuri, fără-ncetarefug printre-ale pădurii pagode.Blestemu-i crâncen, nu am scăparedecât la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Dragei mele, te rog, lasă O ghirlandă princiară... și îmbracă-mi-o-n mireasă! Mi-o-nvelește în petale, și la soare mi-o arată, Urc-o-n ramurile tale,... vreau să fie legănată: Ca o zână să plutească, părul blond să se resfire; Blestemata de fereastră să n-o mai poată reține! Tei bătrân, dă într-o parte trei zăbrele ca să zboare!... Să mi-o văd bătând din aripi și, ușor să se coboare: Să vină și să mă ieie, și să mă
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
Română din Quebec, ocupându-se de dorurile acestora, după cum zice într-un poem „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă./ Dorul atârnă frunza săracă/, Dragostea vine, dragostea pleacă ... / Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire ... / Ca o minciună consolatoare,/ Vremea mă ninge, clipa mă doare ... Al. Florin Țene‚ drăgășenean talentat, literar vorbind, maramureșean de studii și călugărie profesorală, apoi clujean ambițios, familist - aici și tătic de ligă scriitoricească - își serbează uneori
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care-l găsim la Bacovia nu vrea distincție între diferitele plăceri. Eul poetului este satisfăcut așa cum este, iar lumea, așa cum este, devine obiect al plăcerilor. Lumea este
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
adus roua simplă a dimineții, Ne-am renăscut în suflet noi fiori. Când ne văd plutind în nemurire, Stelele mai tare strălucesc, Mergem împreună spre fericire, Îți spun sincer, mai mult te iubesc. Luna nu mai vrea să plângă, Își resfiră raze cu blândețe, Iubirea mea la tine să ajungă, Doar fericirea să te-nvețe. Oare câtă dragoste e în inima ta, Simt foarte multă în inima mea, Despre curata iubirea noastră, Știe doar Pajiștea Albastră. Referință Bibliografică: Ne-am întâlnit
NE-AM ÎNTÂLNIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354820_a_356149]
-
în poezia „Sunt”: „ ... Sunt tot ce vrei și ce aș vrea să-ți fiu/ Sunt o vioară ce te cântă în târziu/ Sunt o fântână și tu mă bei cu dor/ Sunt eu, sunt doar un suflet călător ... Povestea se resfira cu puternice pasiuni pe care le simte poeta: „Ne îmbătam în gustul de păcat/ Lanul de maci ne este tainic pat ... ” sau: „Să te sărut, să te descânt cum doar buzele-mi știu/ Să-ți fac culcuș în lut, tu
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care-l găsim la Bacovia nu vrea distincție între diferitele plăceri. Eul poetului este satisfăcut așa cum este, iar lumea, așa cum este, devine obiect al plăcerilor. Lumea este
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
a zidit o sfântă ctitorie de Cer și Cuvânt. Mama este un simbol de credință, imn liturgic, o revărsare a Cerului, un izvor nesecat al pământului, un răsărit de soare, un munte de Dor, un codru unde concertul păsărelelor se resfiră peste coama de argint a azurului. Fecioara este Femeia devenită Mamă! Tuturor fecioarelor, femeilor, mamelor și celor din jurul lor întru mulți ani binecuvântați în bine, adevăr și frumos! ----------------------------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi-Neamț 1 Martie 2017 Referință Bibliografică: NISTOROIU G Constantin
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
și luând în răspăr crivățul, câteva pâlcuri cu jnepeniș își îndesau cetina printre pietrele crescute acolo, direct pe 9 acoperișul pământului. Între rocile acelea se prăbușise, apoi ... se ridicase și dansase ca să nu moară înghețată femeia cu pletele-i negre resfirate în vânt și pleoape vinete sub sprâncenele în forma a două aripi ca de pasăre. Își lepădase unul câte unul veșmintele cu care venise de pe Lumea Nouă în Lumea Străveche și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
respiră curat. E vară, cireșele-s coapte, grijile vieții am lepădat. N-am teamă de frig, de foame, nu-mi pasă că nu prea am bani, alerg desculță prin iarbă și uit uitat mereu câți am ani. Părul cărunt se resfiră de boarea ce-adie plăcut am tinerețe în suflet si atâtea încă mai am de făcut. (de Dorina Stoica) Referință Bibliografică: E vară, cireșele-s coapte / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014
E VARĂ, CIREŞELE-S COAPTE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370434_a_371763]
-
Articolele Autorului Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul ți-l pierzi ca-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i
BLESTEMUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368236_a_369565]
-
are drept titlu cuvântul care, numai pentru români are o rezonanță specială - „Dor": „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă.// Dorul atârnă frunza saracă/ Dragostea vine, dragostea pleacă...// Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire...// Ca o minciună consolatoare/ Vremea mă ninge, clipa mă doare". Creațiile lui Adrian Erbiceanu au darul de a ne fascina și printr-o simplitate și cumințenie inconfundabilă a limbajului poetic, cu frumuseți născute din armonii interioare
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]