85 matches
-
tăi limpezi ca cerul senin, Mi-au pătruns în sufletul ce fierbe, Schimbându-mi al vieții destin, Încerc să-ți ofer frumoase jerbe. Buzele tale de roșu trandafir, Să ardă tandrul sărut al iubirii, Lasă-mi mâna, părul să-ți resfir, Călătorind spre planeta fericirii. Am fost cu tine prin Paradis, Revenind din nou în lume, Am trăit sincer supremul vis, Alături fiindu-mi al tău nume. Îngeri te vor purta prin Eden, Să-ți arate ce frumoasă e viața, Fredonând
PORTRET MAGIC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1434834170.html [Corola-blog/BlogPost/379705_a_381034]
-
consulte și să le compulseze viitorii istorici. Satele apar și dispar, fără urme, după legi și îndemnuri necunoscute. În cuprinsul pământului românesc, tocmai în epoca de formație a neamului, poate că nici sate nu erau multe, ci mai ales cătune resfirate. Așa că n’avem și nici nu putem avea documente. Dar oare realitatea unui popor nu e mai vorbitoare decât un zapis oarecare sau o stelă funerară? Nașterea unui popor e un miracol, negreșit, precum miracol e orice naștere, chiar a
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care-l găsim la Bacovia nu vrea distincție între diferitele plăceri. Eul poetului este satisfăcut așa cum este, iar lumea, așa cum este, devine obiect al plăcerilor. Lumea este
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
ridice și îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure aromat și bine copt. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se resfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă dea lungul corpului. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se estompase odată cu dezbrăcarea și golirea
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
privindu-mă râzând. În cugetul meu stau cu mâna întinsă, Cerșind doar o singură clipă în dar. Caut fericirea ce soarta o păzește, O rog să mi-o împrumute, dar în zadar... Speranțele rămas-au flori de păpădie, Eu le resfir doar dintr-un singur gând, Ele î-mi rămân veșnică lumânare, Să lumineze drumul unui suflet arzând. Simt în vene depărtarea se întoarce, Acest drum l-am mai făcut în sens opus, Atunci eram mai aproape de lumină, Și nici soarele
ACEST VEȘNIC AMAR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1427276243.html [Corola-blog/BlogPost/341012_a_342341]
-
o prinzi cu mâna speranța crește ca o flacără luminând în interior dar nu poți face nimic între tine și Dumnezeu e doar o rugă un dangăt de clopot ce urcă și coboară spre un cer fără margini întunericul își resfiră umbrele fără să țină cont de nimic în universul tău cu nume de om se construiesc biserici dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă doamne, zici sunt eu cel făcut după chipul și asemănarea ta dă-mi tăria cuvântului
APOCALIPSA de TEODOR DUME în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 by http://confluente.ro/teodor_dume_1489512019.html [Corola-blog/BlogPost/381208_a_382537]
-
a zidit o sfântă ctitorie de Cer și Cuvânt. Mama este un simbol de credință, imn liturgic, o revărsare a Cerului, un izvor nesecat al pământului, un răsărit de soare, un munte de Dor, un codru unde concertul păsărelelor se resfiră peste coama de argint a azurului. Fecioara este Femeia devenită Mamă! Tuturor fecioarelor, femeilor, mamelor și celor din jurul lor întru mulți ani binecuvântați în bine, adevăr și frumos! ----------------------------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi-Neamț 1 Martie 2017 Referință Bibliografică: NISTOROIU G Constantin
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1488357342.html [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Acasă > Impact > Istorisire > CU DOR DE MAMA Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când noaptea cobora în cuibul ei O mană pe-ntuneric,alinta duios, Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar
CU DOR DE MAMA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_negulescu_1425291631.html [Corola-blog/BlogPost/379429_a_380758]
-
are drept titlu cuvântul care, numai pentru români are o rezonanță specială - „Dor": „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă.// Dorul atârnă frunza saracă/ Dragostea vine, dragostea pleacă...// Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire...// Ca o minciună consolatoare/ Vremea mă ninge, clipa mă doare". Creațiile lui Adrian Erbiceanu au darul de a ne fascina și printr-o simplitate și cumințenie inconfundabilă a limbajului poetic, cu frumuseți născute din armonii interioare
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_adrian_erbiceanu_prin_elena_buica_1340618634.html [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
adus roua simplă a dimineții, Ne-am renăscut în suflet noi fiori. Când ne văd plutind în nemurire, Stelele mai tare strălucesc, Mergem împreună spre fericire, Îți spun sincer, mai mult te iubesc. Luna nu mai vrea să plângă, Își resfiră raze cu blândețe, Iubirea mea la tine să ajungă, Doar fericirea să te-nvețe. Oare câtă dragoste e în inima ta, Simt foarte multă în inima mea, Despre curata iubirea noastră, Știe doar Pajiștea Albastră. Referință Bibliografică: Ne-am întâlnit
NE-AM ÎNTÂLNIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_mihai_leonte_1333135766.html [Corola-blog/BlogPost/354820_a_356149]
-
Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ghiocul de cristal Curcubeu cu flori de maci frunze veștede paiete și scarabei pe un venerabil car al magilor și al morții sprijinită de scara sorții își resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1492989946.html [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
respiră curat. E vară, cireșele-s coapte, grijile vieții am lepădat. N-am teamă de frig, de foame, nu-mi pasă că nu prea am bani, alerg desculță prin iarbă și uit uitat mereu câți am ani. Părul cărunt se resfiră de boarea ce-adie plăcut am tinerețe în suflet si atâtea încă mai am de făcut. (de Dorina Stoica) Referință Bibliografică: E vară, cireșele-s coapte / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014
E VARĂ, CIREŞELE-S COAPTE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dorina_stoica_1403205374.html [Corola-blog/BlogPost/370434_a_371763]
-
în poezia „Sunt”: „ ... Sunt tot ce vrei și ce aș vrea să-ți fiu/ Sunt o vioară ce te cântă în târziu/ Sunt o fântână și tu mă bei cu dor/ Sunt eu, sunt doar un suflet călător ... Povestea se resfira cu puternice pasiuni pe care le simte poeta: „Ne îmbătam în gustul de păcat/ Lanul de maci ne este tainic pat ... ” sau: „Să te sărut, să te descânt cum doar buzele-mi știu/ Să-ți fac culcuș în lut, tu
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_lacrimile_luminitei_octavian_curpas_1345084587.html [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
sunt pozitiva, iubesc vara, n-am temeri și nu am tristeti. N-am teamă de frig sau de foame, Nu-mi pasă că mâine n-am bani Alerg desculță prin iarbă Și uit mereu câți am ani. Părul cărunt se resfiră Sub boarea ce-adie plăcut. Am tinerețe în suflet Și-atâtea, încă, mai am de făcut. Dorina Stoica Referință Bibliografică: Eu nu cred în batrânețe / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi
EU NU CRED ÎN BATRÂNEŢE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Eu_nu_cred_in_batranete_dorina_stoica_1390596239.html [Corola-blog/BlogPost/347327_a_348656]
-
DORULUI...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului LA IZVORUL DORULUI Aleargă gândurile în zbor, Adună-le tu cântăreț din liră, Trimite-le departe la izvor, Unde iubirea se resfiră. O fugă nebună se încinge, Cuprinsă-mi e ființa de dor, Nici o apa nu-l poate stinge, Și nici să-l oprească din zbor. Simt furtuna. Iubirea-i departe, Zgomot de ape, liniște în cer, Vino lângă mine aproape, Căci
LA IZVORUL DORULUI...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/La_izvorul_dorului_autor_mihai_leonte.html [Corola-blog/BlogPost/360835_a_362164]
-
îl fac pe Mihail Eminescu o Scară spirituală către Cerul divin și către cerul Daciei Mari, marele brăilean Vasile Băncilă îi așează primele treapte: Eminescu e un romantic. Adică, sentimentele profunde-corola adolescenței cuprinsă într-un vârtej al unei închipuiri bogate, resfirate într-o cultură profundă ce se poate distila într-o subțirime a spiritului creștin. Un alt mare poet, Nichita Stănescu (nu există mare poet care, să nu-l iubească pe Luceafăr, n.a.), fiu al Țării Miraculoase numită Limba Română, se
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Română din Quebec, ocupându-se de dorurile acestora, după cum zice într-un poem „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă./ Dorul atârnă frunza săracă/, Dragostea vine, dragostea pleacă... Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire.../ Ca o minciună consolatoare,/ Vremea mă ninge, clipa mă doare... Al. Florin Țene‚drăgășenean talentat, literar vorbind, maramureșean de studii și călugărie profesorală, apoi clujean ambițios, familist - aici și tătic de ligă scriitoricească - își serbează uneori
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1397137001.html [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
Articolele Autorului Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul ți-l pierzi ca-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i
BLESTEMUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1415705316.html [Corola-blog/BlogPost/368236_a_369565]
-
Română din Quebec, ocupându-se de dorurile acestora, după cum zice într-un poem „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă./ Dorul atârnă frunza săracă/, Dragostea vine, dragostea pleacă ... / Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire ... / Ca o minciună consolatoare,/ Vremea mă ninge, clipa mă doare ... Al. Florin Țene‚ drăgășenean talentat, literar vorbind, maramureșean de studii și călugărie profesorală, apoi clujean ambițios, familist - aici și tătic de ligă scriitoricească - își serbează uneori
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Florin_grigoriu_1400889356.html [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
limbii liturgice a protodacilor din care au odrăslit Cântarea Cântărilor, Psaltirea, pisaniile Voievodale, hrisoavele domnești, poemele regale, vechile cazanii, cultura ortodoxă. Peste vocea de clopot a primului mare Dascăl bisericesc Vasile cel Mare, răsunau pașii Mântuitorului în cadența serafică, care resfira nesfârșirea eterului. Sfântul Vasile cel Mare entuziasmat de autorul Genezei, își începe astfel Omilia I-a la capitolul I, versetul I al Facerii: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.” „Minunea gândului acestuia îmi oprește cuvântul. Ce să spun
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486516373.html [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
și luând în răspăr crivățul, câteva pâlcuri cu jnepeniș își îndesau cetina printre pietrele crescute acolo, direct pe 9 acoperișul pământului. Între rocile acelea se prăbușise, apoi ... se ridicase și dansase ca să nu moară înghețată femeia cu pletele-i negre resfirate în vânt și pleoape vinete sub sprâncenele în forma a două aripi ca de pasăre. Își lepădase unul câte unul veșmintele cu care venise de pe Lumea Nouă în Lumea Străveche și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Fragment_de_roman_femeie_in_fata_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
dureri lăsați nebunul în haosul primordial, lui iubirea-iertare nu-i este permisă... poate numai mierea iubirii prescrise... iertați-mă că v-am luat martori la judecata de apoi a Sinelui... acum sunteți liberi. Chiar sunteți liberi ?! 15. Angelica Moscu-Deacu ,, Îmi resfir gândurile spre tine mereu așteptând. Nu pot să le adun, să le spun că-s doar ghem de idei pritocite, pornite pe un altfel de drum. Meandre de roșu și brun, le înșir în amurg cu petale strivite de ploaie
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1449501503.html [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
albastru infinit, Să te refac din cioburi nesfârșit Și să te cos cu-n fir de iarbă În toamnele ce vin tot mai cu grabă. Aș vrea în maluri să te-adun, În valuri zbuciumul să-ți pun, Să te resfir azurului de mări Și vântului, din cele patru zări. Ferit din ochiul unor curioși, Te caut printre chiparoși, În diminețile de vis, uitate, Printre cearceafuri parfumate. VA VENI UN TIMP Va veni un timp Când noi, Doi porumbei Cu aripi
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gavril_moisa_femeia_sufletul_gavril_moisa_1390135054.html [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
un ghiocelSau poate chiar o primăvară...... XXI. CU DOR DE MAMA, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Când noaptea cobora în cuibul ei O mană pe-ntuneric,alinta duios, Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
decât fragmente- Amintiri, rupte din copilărie, Fior îmi dă,în inimă,și-n gând Și-mi zic:``dragă de ea,o sa ... Citește mai mult Când noaptea cobora în cuibul eiO mâna pe-ntuneric,alinta duios,Cu bucurie, pe frunte-ți resfira,Șuvița somnului și-un vis frumos.Te lua în brațe și vroia să dormi.Mângâietor,cu pleoapele-nchiseSimțeai parfumul cald al sărutariiși te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii!Când trandafirii roșii de pojar,Te-neca în
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]