28 matches
-
cita pe Michel Foucault, care le constata caracterul "maladiv". Interesant e că eseistul francez a plasat monstruozitatea lor de partea celor asupriți. Obediența i se înfățișa a fi marele scandal al totalitarismelor. Cu adevărat, fără acordul fie și tacit, fără resignarea și pasivitatea mulțimilor e cu neputință ca o putere oricît de tiranică să se consolideze și să se mențină multă vreme. Obediența a născut lașitatea iar aceasta s-a propagat pînă-n zilele noastre, unul din efectele sale nefiind altul decît
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
a reconstituirii integralității originare. Astfel încît trecutul trăiește în prezent iar prezentul în trecut, într-o sinteză căreia doar acuitatea conștiinței îi refuză calificativul inocenței paradiziace. Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu resignare această escatologie a spiritului creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție la anistorismul antrenat de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
liberală conservatoare, deschisă tuturor, înțelegea adevăratele condiții de putere și de dăinuire ale Republicei a treia. Dac-ar fi păstrat puterea și dac-ar mai fi trăit îndestul pentru a lăsa o tradiție puternică a acestei politici, am putea spera resignarea, daca nu abdicarea partidelor și în orice caz pacificarea țării. Această speranță s-ar fi putut concepe cu atât mai ușor cu cât - pe terenul Constituției - devenise mai ușoară o clasare nouă a partidelor. Precum Republica fusese pusă în afară de orice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
întrebarea care le rezumă pe toate celelalte: pentru ce acest pentru ce al omului? Filozofia pozitivistă, care și-a luat naștere în veacul nostru odată cu avântul științelor exacte și al cării fundator a fost Auguste Comte, îndeamnă spiritul omenesc la resignare. Această filozofie conchide astfel că toate speculațiunile teologice și metafizice întemeiîndu-se pe un oarecare răspuns dat întrebărilor de mai sus ce nu poate fi pozitiv și controlabil sânt niște rătăciri de înlăturat ce trebuie neapărat să conducă la eroare. Cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
conchide astfel că toate speculațiunile teologice și metafizice întemeiîndu-se pe un oarecare răspuns dat întrebărilor de mai sus ce nu poate fi pozitiv și controlabil sânt niște rătăciri de înlăturat ce trebuie neapărat să conducă la eroare. Cu îndemnul la resignare însă spiritul omenesc nu se mulțumește. El întreabă din nou: dar de ce eroare și iar eroare? Ce a împins omenirea să-și construiască sisteme și totdeuna greșit? Și cum de s-a născut odată întrebarea? Pentru ce s-a produs
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și modul cu alte particularități al lui Cezar Ivănescu, la care vechea ratio cordis din folclor e mai puternică. Pe suprafețe ample, doinele ivănesciene sunt motive de egologie. Doinitorul se melancolizează, regândește și resemantizează; limbaj spontan, întoarcere la izvoarele cuvântului, resignare și ironie se leagă strâns. "Jumătate bunu-s, jumătate nu-s..."; "Zac întins ca morții în sicriu"; Nu pot ține-n mână cartea / sunt bolnav, mânca-m-ar moartea". O Doină (din frunză) pare să sugereze inutilitatea cuvintelor. Reverberează o Doină
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vechime marii musafiri care veneau în trecere spre Iași, erau găzduiți de docolineni, care aveau anumite privilegii. În schimb, bârlădenii și vasluienii erau năpăstuiți cu tot felul de rechiziții pentru marii musafiri; se vede că bârlădenii i-au suportat cu resignare (resemnare n.n.), pe când vasluienii au găsit mijlocul de a scăpa de orice fel de rechiziții, făcând pe calicii, curat vorba veche: „bârlădenii făceau pe răioșii, iar vasluienii pe caliceșii!" Vasluienii aveau și alte metode de opunere: jalba. Astfel, N. Iorga
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îl ține minte poetul: Într-o zi veni de tot supărat acasă. Un proces pierdut îi consumase o însemnată parte din averea lor câștigată ș-așa cu destul de multă muncă pe de-o parte și conservată cu destulă economie și resignare de către dânsa 320. Alte secvențe ale realului apar ici-colo în proze: tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin, sau pe aceeași pagină, ceva mai jos, în Geniu pustiu: Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
casă, apoi [au] uitat tot! Într-o zi veni de tot supărat acasă. Un proces pierdut îi consumase o însemnată parte din averea lor câștigată ș-așa cu destulă muncă pe de-o parte și conservată cu destulă economie și resignare de cătră dânsa. Întâi ea nu zise nimic, deși-i veni să plângă. In urmă, după un prânz scurt și monoton, el se așeză într-o canape în fața focului, ea șezu-n genunchi pe-un taburel înaintea lui, îi luă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în singurătatea muncilor, ori câmpiilor, pe lângă turma lui, energic în pribegiile pe drumuri și în luptele cu ceea ce îi stă împotrivă " Densusianu explică dorul și, jalea prin chiar felul, specific de viață al ciobanilor „ Nota nostalgică nota mai mult de resignare, de stăpânire a sufletului de revărsări vijelioase ceea ce se exprimă prin cuvântul tipic și în același timp poetic dor, nu poate fi explicată dacă n-o punem în legătură cu ceea ce a fost viața în trecut, cu condițiunile ei speciale " 3.6
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Sina Dănciulescu (născută în 1934) a intrat într-un nemeritat con de umbră. Avem impresia că numele d-sale e pentru tinerele promoții de literați ca și necunoscut. O ediție ce pare completă a creației acestei poete din Craiova, cu resignare intitulată Zilele una cu alta (Ed. Aius, Craiova, 2002), n-a avut darul a risipi indiferența din jurul unei autoare nu de toate zilele, ajunsă acum pe o treaptă a bilanțului. Ne luăm sarcina, în prezenta cronică, o sarcină, mărturisim, impregnată
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
pusă la adăpost", "cu dinții strălucitori și ochii lăcomi ai celui ce aude o sirenă", adăpostit fiind într-o "colibă acoperită cu papura în stilul Gauguin în Tahiti, cu o latură complet deschisă către mare, catre răsărit". Sînt consemnate cu resignare și cîteva situații caragialești. Bunăoară cea, evocînd nemilos "lanțul slăbiciunilor", a copilului Mihai, care "în mod normal ar trebui să fie respins de toate liceele. Dar există privilegii... Și presiuni și scrisori de la Argetoianu. Deci va fi probabil primit. La
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
consubstanțiază cu eul constituie resortul unui asemenea comportament moral, ci și, de fapt, „luciditatea” de „poet provincial” pe care Ioana Dinulescu socotește că nu s-ar cuveni s-o pună la îndoială. Adică o conștiință operativă prin imaginar, cu o resignare provocatoare, cu o nostalgie ofensivă (Cenușa din gura lui Dumnezeu). Sau cel puțin cu ingeniozitatea unei figurații de sine fantezist-măgulitoare. Aflăm astfel că, la un moment dat, autoarea are sub pleoape un fluture incolor iar în mîna stîngă un stilet
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
o privesc ca pe o femeie necunoscută/ și mă întreb oare ce mister îmi ascunde” (Un meniu mereu același). Perspectiva senectuții se dilată spre a descrie un arc supraindividual. La un capăt al său se află melancolia ancestrală, transcrisă cu resignare: „Sfînta familie/ stă noaptea la taifas/ pe prispa unei case vechi/ întrun sat din banat/ străbunicii bunicii părinții/ își trec moartea/ din mînă în mînă/ ca pe niște clondire cu răchie/ nu-i văd nu-i aud dar presimt/ că
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
prea treze/ împerecheate cu miresme insomniace/ în încăperea/ unde mă aflu nedeslușită cu prînzul meu singur/ cuvintele șterg pragul/ și înnoptează/ înainte de a îmbuna/ arcul pereților/ în timp ce trecutul dezvăluie/ o coajă aurie/ ce se vrea rod adevărat" (Fundal). Declarîndu-se cu resignare a fi "un dialog suspendat/ între două anotimpuri incerte" sau "un altfel de a-ți potrivi/ pasul/ cu lumea haotică" (Vin ploile), această producție se așează de la sine sub egida unei crize existențiale, domoale însă cu caracter de permanență. Trăirea
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
fost nebun// și nu m-au pus în sanator/ și n-am putut pentru să mor". în chipul acesta suferința de ordin inclusiv obștesc a bardului e corelată cu suferință nobilă a poeziei ce și-o asumă cu o sarcastică resignare.
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
nu e prezumțios ori astuțios ruptă de context, riscant suspendată, ci introdusă cu pertinență în fluxul cultural, în atmosfera stimulativă a predecesorilor. Explicabil, standardul comportamental al lui Tudorel Urian îl formează civilitatea. Finețea, scrupulul obiectivității, cultivat cu o nuanță de resignare, ni-l reamintesc pe G.Dimisianu. O constantă politețe îl oprește pe critic de la accentele tăioase, îi interzice sarcasmele, pînă la a-l împiedica uneori de la formularea vreunei rezerve față de cîțiva autori cu un trecut nu tocmai inocent (Valeriu Anania
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
Nicolae Tzone e un înger rebel prin superbie, printr-un narcisism grefat pe un sine hipertrofic, ofensiv, gata a sfîsia toate conveniențele, a depăși toate opreliștile. Candoarea prezumată se supralicitează pînă la un spectacol al grandorii. Voind parcă a răzbuna resignarea mioritică, poetul nu șovăie a opera dezinvolt cu noțiunea de geniu, deplîngînd „alergia la genii" a poporului român: „desfid pe oricine crede că poate scrie poezie exponențială în afara competiției cu toți poeții lumii care au existat pînă la el". Inocență
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent, distant, de o aristocrată superbie". Din această pricină ori din alta, ele apar prevăzute cu amortizorul unei "înțelepciuni", într-o atmosferă de resignare: "«Dosarul e închis», declară Turturică, apartamentele neocupate au fost repartizate altor persoane, vin prea tîrziu, îmi pare rău, în luna mai s-a consumat ultimul termen. Dar sînt speranțe, zice, ca Primăria să ne aprobe o nouă tranșă de apartamente
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
prezintă precum reproducerea unui tablou pe un timbru poștal. Mult mai mult decît cu Cioran, Livius Ciocârlie, un izbitor tip livresc, "claustrat în bibliotecă", după cum singur se recomadnă, ni se pare apropiat de Jules Renard, a cărui criză, fină în resignarea ei crepusculară, corespunde vitalității d-sale scăzute, atît de nostalgic estetizate. Ceea ce nu înseamnă că energia în chestiune, redusă la scară, voit micșorată, stilistic detensionată, nu e impresionantă în chiar condițiile acestui dramatism formal, în care tonalitatea discursului urmează, ca
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
fie înțeles ca o secreție a limbajului său, care îi evidențiază fie deriziunea, fie măreția logocentrică". Homo lingvisticus e un produs artificial. Sub egida sa, condiția existențială a poeziei se află într-o mișcare descensională, pe fondul unei stări de resignare generate de o "implacabilă modificare de perspectivă a privirii subiectului uman asupra lumii". într-un univers în care domină "extazul comunicării", în care mass-media devine o instanță suverană, omul își alterează legătura afectivă cu obiectele. E citat în sprijin Jean
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu dragoste și disperare;/ De văzduh se lipește/ și încearcă să cuprindă;// Descătușează ochiul/ pămîntului și bănuiește/ izvoare care se nasc;// A fi mereu pretutindeni,/ legat de trup,/ sîngele meu susură încă
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
poate e cu atâta mai amară cu cât îmi vine într-o stare deja destul de tristă. Să nu crezi că sunt suparată pe tine, din contra, daca îți descriu toată starea sufletului meu o fac ca să știu cauza unei eterne resignări din parte-mi, a unei renunțări dureroase care mi o impun, pentru ca să te pun în poziție de a nu-ți nega față cu mine nici un moment individualitatea, de a nu fi ipocrit, și ca să-mi poți acorda drept mângâiere [... ] Crezi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]