362 matches
-
un discurs, într-o mare demonstrație, care intră în alt registru de semnificație decît lucrările propriu-zise luate în sine. Prin instituirea unei noi sintaxe, nivelul decorativ, bine camuflat, dar mereu prezent în natura obiectelor, dispare cu totul, mesajul estetic se resoarbe și el, pentru ca, finalmente, ambele să se transfere într-un cîmp de semnificații care părăsește simpla și convenționala codificare artistică. Agregarea de forme, substanțe, geometrii, tonuri, semne, tehnici etc., în spațiul căreia se afirmă puternic interesul pentru diversitate, dovedește, prin
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
prea lesne de capăt. Dinu Flămând publică traducerea unui eseist și romancier la modă, Philippe Sollers, cel convins că numai secolul al XVIII-lea poate fi leacul vindecării "tumorii istorice" reprezentate de veacurile XIX și XX, care trebuie să se resoarbă pentru a nu duce spre un final apocaliptic." Veni-va oare vremea când nu vei mai fi suspect ori de câte ori aduci vorba despre secolul al XVIII-lea? Cât timp vom mai fi obligați să rumegăm ura fascistă împotriva Epocii Luminilor sau
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
Neagu era plin de sertare și de rotițe, omul lui Doru Covrig era o arhitectură modulată mecanic, omul lui Tiron era și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul (Darie Dup), fie se resoarbe în propria sa substanță (Mircea Roman), fie participă la marele cortegiu funerar al propriei condiții (Aurel Vlad). în această descendență, celebră din punctul de vedere al performanței artistice, dar zguduită moral de frisonul conștiinței tragice și al revoltei irepresibile, se
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
fiecare lucrare se pot citi enunțurile unor direcții sensibil diferite; Coapsa trimite discret spre frumusețea nemijlocită, către natura de-sine-stătătoare a formei decontextualizate, în timp ce Domnișoara Pogany invocă mai degrabă un anumit gen de ideal în care concretețea și pulsațiile vitale se resorb, fără a dispărea însă. Dacă acestor lucrări le mai asociem Sărutul și Rugăciunea, încă două direcții ar mai putea fi inventariate în acest moment al încercărilor patetice ale sculptorului de eliberare din prizonieratul unei convenții culturale posesive și lacome. Sărutul
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
sau o transferă dintr-un registru material în altul. Rînd pe rînd, lemnul își exhibă propria-i natură, își dovedește disponibilitatea pentru a primi expresii multiple, devine apoi indiferent ca esență sub stratul compact de culoare, pentru ca, finalmente, să se resoarbă în lumea minerală și în strălucirea metalică. Sculptura lui Max Dumitraș se comportă acum asemenea unui hîrtii de turnesol: ea deconspiră calitatea existenței și devine barometru al unei procesualități ample în care intră nenumărate trepte ale vieții. Privită în ansamblul
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Claudiu Komartin „Îngrozește cu altceva inima mea" (Hölderlin) frumusețea e o avere distrugătoare de-a lungul țărmului când vinovăția se resoarbe în sânge iar zâmbetul adăpostește o boală de mult uitată un diagnostic răsunător cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
decît altele, care e elementul personal de maximă înstrăinare. Pentru unii limba necunoscută, pentru alții absența familiei, singurătatea, pentru destui separarea de omul iubit. Or, pentru copilul Eugen Ionescu exilul nu este deloc la fel de grav, iar eventuala criză identitară se resoarbe rapid: limba o știe, familia e cu el (ba mai mult, se face o încercare de regăsire a tatălui, chiar dacă dezamăgitoare), problema singurătății nu se pune. Unicul lucru care se schimbă radical este decorul: Bucureștiul în locul Parisului. Într-o piesă
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
nu privi/ cadavrul acestui fluviu!” (Uitare). Contemplarea prăbușirii universale - o delectatio morosa - se condensează în imaginea demoniei, alegorie a decepțiilor și angoaselor ce se prezintă într-o manieră terifiant-amuzantă. Însă demonii ce bîntuie conștiința poetului (și aci caricatura vizionară își resoarbe ironia), nu se livrează văzului, rămînînd invizibili, inomabili: „Cum mi se-arată fără de vină/ demonii negri de pe colină!/ Tace orașul, ora-i pustie,/ nimeni pe cale se-alătură mie,/ de pe coline pînă sub stele/ demoni visează sub genele mele.// Oare doar
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
șterge accentele acute, avînd drept țel consolidarea unei poziții „de centru”. Să fie vorba și de o rivalitate? Privind lucrurile de sus, nu s-ar cuveni a reține disocierile și diferențierile, ci asocierile și complinirile. Umbrele unei prezumate „competiții” se resorb. S-ar putea să se răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
a fie ambasador la ONU, la sărbătorirea a șaizeci de ani, Eugen Simion primește vizita președintelui Iliescu, de unde: „Scrisoarea prin care am rupt cu el a fost unul dintre gesturile mele cele mai inspirate.” Cum știm acum, când fenomenul se resoarbe, anii 1990-1993 au fost aceia ai adâncirii faliei sociale. Estimp, malurile nu s-au apropiat, între ele se solidifică mâlul corupției. Pentru estet, pentru insul politicește edificat, Jurnalul anilor 1990-1993 devine un memento, pentru tineri el se citește ca un
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
comentariu, Copacul din cîmpie, e mai mult decît un excelent exercițiu al memoriei. E un exercițiu necesar nu numai în planul istoric, al reconstituirii fidele a unei perioade zbuciumate, ci și în cel moral, în gradul în care istoria se resoarbe într-o sumă de concepții și atitudini, într-o mentalitate, într-un fel de-a fi al persoanei auctoriale. Din acest punct de vedere uitarea nu semnifică doar o lacună informațională, ci și o abdicare de la condiția umană lucidă prin
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
modestia. La polul opus emfazei egolatre, hiperbolei sinelui, bardul se vrea cu tot dinadinsul micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al autoironiei: „pentru mine poezia nu-i fête de l’intelect/ e doar un felinar în ceață/ cum?/ sau un fluture pe degetul îndrăgostitului/ ce cred despre Valèry?/ fiecare vers al său este un sicriu de cristal
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
cu impuritatea, cu degradarea, cu corupția ce răspund unui registru escatologic. Puritatea apare grefată pe o intuiție a ordinii universale ce se opune dezordinii, pe o responsabilitate de esență metafizică de-a conserva geometria ordinii. Ca urmare, contingentul epocal e resorbit de spațiul vizionar al unui absolut geometrizat, inspirator precum o supremă paradigmă. Idealul e intangibil, ireductibil aidoma oricărui mister profund, aflat într-o irezolvabilă neconcordanță cu realul, "sediul" său fiind transcendența: "Castelul în apă/ Cu cît mai înalt/ Cu atît
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
-i vedea nefericirea./ De la copilul nevorbit,/ de la copilul eliminat,/ gonit la joacă, la lecții,/ la naiba,/ să te aștepți la orice" (Copilul nevorbit). Rezultatul favorabil al antipedagogiei! Dar suferințele nu duc aci la o inflamare protestatară, la o postură insurgentă, resorbindu-se într-un fond moral compensat. Departe de-a îngroșa rîndurile rebelilor sub flamura poeziei, Constanța Buzea se orientează către limanul unei atitudini limpezitoare de suflet, către un echilibru care, fără a exclude în mod factice-moralizator Răul, izbutește a-l
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
grafica de carte, la cea publicitară, și pînă la experiențele tehnice și expresive cele mai diverse, percepția artistului în spațiul public este una discretă și eterică pînă la imponderabil. Într-un anume fel, prezența lui nemijlocită se dematerializează și se resoarbe în turbionul propriei sale creații. În al treilea rînd și, de fapt, aici stă întreaga explicație a acestui prelung paradox, structura sa însăși se sprijină pe o realitate polară. Inteligent și reflexiv ca orice grafician care nu-și contrazice definiția
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
citate din lucrări mai vechi și o vegetație ambiguă, pe jumătate naturală, pe jumătate ficțiune culturală. În acest moment al picturii lui Mattis Teutsch, individualitatea umană se topește într-un fel de grup straniu, identitatea, fie ea și tipologică, se resoarbe în serie, iar acel soi de erou impozant și dominator devine, pe nesimțite, simplu ornament într-un amplu proces de multiplicare. Deși variate compozițional și iconografic, aceste lucrări au ca gen proxim o anumită opacitate vizuală, care face inutil orice
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
a Clasicismului s-a revărsat în valuri de o ateniană simetrie și de o spartană cvadratură, dar și în voaluri iscate din fuziunea particulară a caracterului atavic, primitiv cu cel cult, elevat, a inspirației cu educația, fuziuni ce disimulează sau resorb asociațiile speculative și simplifică urzeala sonoră până la limita ei strict necesară, ca un vrăjmaș al tuturor prisosurilor. 7. Muzica de catifea a Romantismului, uneori moale, în-văluitoare, cathartică și catehenică, alteori tare, dezvăluitoare, catastatică și catastrofică a fost croită întru idealizarea
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
Pavel Șușară Se împlinesc patru ani de cînd Georgeta Năpăruș, artist unic prin natura imaginarului, prin stilistică și prin infinita sa discreție, a dispărut și s-a resorbit în lumea propriilor sale semne și reverii. Intregul său destin uman și artistic s-a construit pas cu pas prin sondarea neobosită a unui univers dispărut demult din oprizontul omului contemporan. Cu o vervă ieșită din comun, dublată de ironie
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
societate, ar fi produs o scriitură urgentă, intempestivă și revelatorie, așa cum este cea autoficționară. Cele trei adjective nu pot fi însă respinse automat atunci cînd vorbim despre Supraviețuiri. Titlul însuși sugerează un travaliu cotidian, indefinit, un prezent permanent. Urgența se resoarbe mereu la Cosașu, tocmai irepresibilitatea întîrzie, tot efortul scriitorului îndreptîndu-se către împiedicarea identificării dintre eul care povestește și eul despre care povestește (cînd, de fapt, între cele două nu se află decît barajul cuvintelor; faptul nu trebuie să scape psihanalizei
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
un discurs, într-o mare demonstrație, care intră în alt registru de semnificație decît lucrările propriu-zise luate în sine. Prin instituirea unei noi sintaxe, nivelul decorativ, bine camuflat, dar mereu prezent în natura obiectelor, dispare cu totul, mesajul estetic se resoarbe și el, pentru ca, finalmente, ambele să se transfere într-un cîmp de semnificații care părăsește simpla și convenționala codificare artistică. Agregarea de forme, substanțe, geometrii, tonuri, semne, tehnici etc., în spațiul căreia se afirmă puternic interesul pentru diversitate, dovedește, prin
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
jos !* Omul este rob sieși, dar și rege: în exil* Complexul lui Oedip-Hamlet cel vechi* Există și texte bisexuate* Poezia are feminitatea textului. Teogonie: Entropie. InstinctExtincție-Agonism* Spiritul se reciclează în organic: se auto-vânează* Spiritul se autoreplică, este fractalic* Totul se resoarbe, tinde spre Zero, un zero dornic-rodnic, un zero gravid de sineși* Instinct de conservare, imunitate așadar* Gheața conservează. Criogenia...glaciară?* Toți, fiecare cum are parte, îl plagiază pe El* Vanitatea oribilă a criticii, operanții ratați* Tot astfel și a majorității
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
ideea simultaneității sacrului cu profanul, în timp ce Aurel Stanca Olteanu rememorează, în directă descendentă brăncușiana și pe filiera purismelor de început de secol, dar și pe aceea a decorativului de tip art nouveau, tipul de forma androgina în care polaritățile se resorb și ambiguitatea devine o sursă sigură de expresivitate. Iar acest discurs logic al ediției care abia s-a încheiat poate fi și el interpretat: este consecința firească a unei acțiuni logice în care puterea financiară și eficiența gîndirii simbolice s-
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
reacție vehemență la nestorianism, care separă foarte net firea lui Iisus, pînă la identificarea în natură lui duală a două persoane perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în cîmpul monofizit, sursa a unei manifestări corporale, a unei apariții în substanță. Or, prin
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
autonom, ca pe niște obiecte în sine. Încercînd a transgresa, părelnic, granițele dintre real și fantastic, rămîne de facto, în domeniul ultimului, de unde "experimentează" doar realul că pe o iluzie, ca pe o fantasma a fantasmei. Umanitatea să e fatalmente resorbită de procesul figurat, care-și are ontologia proprie. Ființă e doar fictiv tangibilă. Clamorile ei pătimașe, amintindu-l pe alocuri, pe Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în acest plan al mărturisirii estete, care, cu
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de a consacră simbolic un iremediabil eșec industrial. Discret, formele artistice și-au asumat un rol tămăduitor și au realizat, în mod explicit, o conversie fundamentală: aroganță proiectului și energiile negative, pe care acesta le-a indus neîntrerupt, s-au resorbit acum în gratuitatea formelor artistice și în aspirația lor implicită de a scoate fierul din abandon și din univocitate. Cel de-al doilea mediu ostil pe care Simpozionul de la Călărași a trebuit să-l înfrîngă a fost unul mult mai
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]