10,353 matches
-
platouri cu vizibilitate sporită. }ări care necunoscînd decît cele șapte culori ferme ale spectrului solar ignoră sau contestă nuanțele intermediare. Aceste țări sînt părăsite de artiștii lor pentru că arta e ca respirația într-un spațiu închis; aerul pe care-l respiri e încărcat cu bioxid de carbon și dacă ești obligat să inspiri numai ce expiri mori în cele din urmă sufocat. Nu sînt niște nelegiuiți, niște descreierați, artiștii care-și uită țara și mama și limba maternă - ei vor să
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
adevărat. Numai că, în prea multe cazuri, alergăm pe culoare ce se înfundă în deșertul delirurilor verbale și-al modelor revolute. Confruntarea cu Mario Vargas Llosa ar fi avut și rolul de a percepe cu propriile simțuri cum gândește, cum respiră, cum se mișcă un mare artist. Probabil că ar fi rezultat și niscaiva concluzii deprimante pentru scriitorul român: că ne aflăm departe de principalele drumuri culturale ale lumii, că n-avem o concepție clară despre lumea în care trăim, că
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
reacțiile creatorului român la stimuli externi. Ele s-au dovedit, și acum, dezolante. Și asta nu pentru că ar exista obligația ca, dintr-o dată, toată lumea să scrie în România ca Llosa. Ci pentru că în România până și scriitorii au ajuns să respire același aer de indiferență al sinistraților care, în loc să ridice diguri contra furiei apelor, se refugiază în bodegi și meditează la dușmănia soartei.
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
la vreo trăsătură culturală românească. Se uită însă că cel dintîi semn de naționalism al unui om este chiar limba în care trăiește și se exprimă, cum de asemenea se uită că atmosfera psihologică pe care oamenii de cultură o respiră este o trăsătură de bază a specificului național. În această privință, e uimitoare vigoarea cu care înfierăm exact acele trăsături pe seama cărora putem vorbi de un specific românesc, iar acest specific stă chiar în atmosfera de etuvă psihologică în care
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
prezență solistică, am avut bucuria să o reascultăm pe renumita pianistă Elisabeth Leonskaja. Este impresionant impulsul energetic cu care ea trasează axele dinamice ale partiturii cu o încărcătură emoțională copleșitoare. Sinceritatea, lipsa totală de afectare, naturalețea cu care muzica ei respiră, proiectează interpretarea artistei într-un flux liber și intens de la jubilație la violență, de la joc la tandrețe sau meditație poetică, antrenându-ne într-un spațiu spiritual extrem de larg. Cu toată oboseala maratonului muzical prin care tocmai trecusem, am asistat la
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
poezie delicat-confesivă, parcelată pe momente distincte, cu o structură de jurnal. Deși termenul structură e oarecum inadecvat acestei materii de frăgezimi ce se transcriu ca atare, fără grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar stînjeni fluiditatea, evanescența. Ființa respiră neconstrînsă de nimic, supusă doar clipei, incantației tranzitoriului: ,bucuria de-o clipă/ fu gata să mă doboare// sunet lin și lumină/ filtrîndu-se printre frunzare/ de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o clipă
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe ceva, pe un scaun sau pe pat: ridica mereu piciorul stîng, se sprijinea în genunchi, aluneca și se frămînta în loc, respirînd sonor - era chiar el, în prima copilărie, sau altcineva, poate doar imaginea copilăriei atît de îndepărtate, dimpreună cu cîntecul auzit de la mama... îi veneau lacrimi în ochi de la repetarea monotonă a melodiei, prelungă în gînd și pierdută parcă pentru totdeauna
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
am timp să-mi scriu licență și să obțin certificarea PCM. Mi-am asumat mai multe lucruri decât simt că pot duce în perioada care urmează, așa că mă văd nevoit să trag puțin blogul pe dreapta ca să mai apuc să respir. N-am să mai citesc nici blogurile din Google Reader, rămân activ doar pe Twitter. Ne revedem în iulie. vizitați și blogul meu nou creat spor la treabă și mult succes!! Bafta!!! “Relaxare” plăcută good luck with that! Spor! Mult
Concediu de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82728_a_84053]
-
precis : o viitoare mămică naște prematur , după un travaliu de 12 ore în care doctorii nu au făcut nimic pentru a o ajuta și ...într-un final ....naște. Însă, naște un copil de 1.750 grame , subdezvoltat , vânat tot , care respiră extrem de greu și pe care asistentele l-au aruncat că pe un gunoi într-un salon neîncălzit . Bebelușul se învinețește mai tare, abia mai respiră, nu mai are putere nici să plângă...în timp ce mama se chinuie să-și revină, simțind
Cum se naşte în România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82808_a_84133]
-
un final ....naște. Însă, naște un copil de 1.750 grame , subdezvoltat , vânat tot , care respiră extrem de greu și pe care asistentele l-au aruncat că pe un gunoi într-un salon neîncălzit . Bebelușul se învinețește mai tare, abia mai respiră, nu mai are putere nici să plângă...în timp ce mama se chinuie să-și revină, simțind că pruncul ei este în pericol . În timp ce se chinuia să se ridice din pat și să meargă să-și salveze copilul , asistentele intraseră în pauza
Cum se naşte în România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82808_a_84133]
-
revină, simțind că pruncul ei este în pericol . În timp ce se chinuia să se ridice din pat și să meargă să-și salveze copilul , asistentele intraseră în pauza de cafea și nu puteau fi deranjate sub nicio formă . Bebelușul nu mai respiră ....intra în șoc...mama ajunge la pătuțul lui după multe chinuri și se apucă de țipat ,strigând disperată după ajutor. Asistentele vin , mergând așa agale, o întreabă ce s-a întâmplat , iar ea, nu mai putea să vorbească , ci își
Cum se naşte în România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82808_a_84133]
-
celor care și-au propus să-i facă României un viitor de fier-beton. Fără să ne dăm seama, am pus deja mâna pe mistria meșterului Manole și începem să tencuim apăsat deasupra puținului aer care ne-a mai rămas de respirat. Oriunde ai privi, metrul pătrat e din ce in ce mai scump: pe șantierele patriei și în tot mai plinele ei cimitire. România, mai vrei puțin mortar? Elle Decoration Eu am spus câtorva persoane că vreau să-mi fac o casă în coasta unui
Cumpăr viitor sumbru, cu multiple afecţiuni. Exclus intermediarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82833_a_84158]
-
să nu-ți mai găsești blugii preferați, sau sandalele, hanoracul cu imprimeu etc... Tu esti un militant, Dragoș, și poți lupta cu animalul puhav, care este Victoriei Buzesti Titulescu etc etc. Care este, da! Să readucem normalitatea în centrul orașului! Să lăsăm orașul să respire! Stop vandalizarii zonelor centrale! Stop PUG PUZ PUD! Dar, până la urmă, înțeleg că, una peste alta, te-ai descurcat, nu? Prin Rahova-Salaj ai fi găsit mai usor chirie; nu știu să fie buline roșii pe blocuri, majoritatea sunt f. rezistente, se pare
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
Dragoș Bucurenci Aflu dintr-un editorial al Cristinei Bazavan următoarea patzanie: Am respirat ușurat când am aflat ca, in sfarsit, cineva a îndrăznit să rupă monotonia aplauzelor furtunoase care încheie orice spectacol din România, indiferent dacă spectatorilor li s-a servit beton sau moloz. Am zâmbit când mi l-am imaginat pe blândul
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
București e un calvar. Petrecem câteva ore pe zi în blocaje. E aproape imposibil să ajungi la timp la o întâlnire. Suntem agresați permanent de claxoane și țevi de eșapament. Trotuarele se împuținează, iar aerul devine tot mai greu de respirat. Putem să schimbăm ceva în orașul asta? Hai să încercăm. Se dă și la televizor. P.S. Echipa d filmare e de la o emisiune de protecția mediului kr va fi foarte mișto. am văzut pilotul :))) nu știu mah...și cu bicla
Pedaleaza si da mai departe! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82968_a_84293]
-
credință cu ale «pietarilor»), ci ca să surprindă, din nou, ceea ce riscă să treacă neconsemnat: nu extazul și agonia, ci tușa, mai putin spectaculoasă, a omenescului, a cotidianului. Cartea Irinei e singura sursă care dă mărturie despre aerul pe care-l respirau cei veniți să protesteze, să cânte sau să se roage la cel mai mare fenomen de masă de după Revoluție, pe care Irina l-a numit așa de frumos . Irina Nicolau este foarte des pomenita în legătură cu Muzeului Țăranului Român, unde a
Ciorapel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83014_a_84339]
-
fanilor tăi e codruț. crezi că se rezolvă ceva dacă îl cenzurezi pe el? crezi că nu se vor găsi alții care să te desființeze? și atunci ce faci? lași numai postările pupincuriste? regards, Dragoș, păi atunci înseamnă că mai respirăm și noi un pic. E atat de epuizant uneori să urmărești temele, făcând slalom prin verbiaj. Hmmm, e timpul să mai facem curățenie în lista blogurilor citite. Păcat că asta se învață din utilizarea internetului. Dacă te deranjează un comentariu
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
Dragoș Bucurenci “Bucureștiul e viu. Respira, se mișcă, uimește ochiul atent prin amestecul de vechi și nou, de balcanism și civilizație vestică, de Porsche-uri și căruțe, de cluburi trendy și bodegi, de oameni care știu cum să intre în Europa și alții care cumpără din Europa
Iarta-ti orasul! Pe metropotam.ro by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83071_a_84396]
-
dominante sudice, solare, în vreme ce țuculescu, deși a pictat la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă și nordică. Așadar, îmbrățișată panoramic și fără prejudecăți, peisagistica românească respiră amplu între Nord și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner, Alexandru Ciucurencu etc. și pînă la Vasile Grigore, și
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări nu sunt doar politice/ că mișcarea umbrei prin vis?" Sfâșietoarea melancolie emanata de obiecte, de trecutul închis în ele definitiv, de timpul perceput de poet până la plânset, toate acestea respira imperceptibil: "în micile localități doar câteva versuri/ ar putea schimba lucrurile." Mai exista la Ioan Vieru și nostalgia puternică a spațiilor și timpurilor interioare, miraculoase, sacre, reificate, astăzi transformate: "nu ne vom recunoaște decât la festivalurile/ despre arta trăirii/ cu
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
dreptate. E. Lovinescu demonstra în mod convingător cum schimbarea criteriilor morale, de exemplu, afectează receptarea artistică a Iliadei (el se referea la bătălia dintre Achile și Hector), silindu-l pe cititor să se transpună în pielea unor eroi și să respire aerul unor vremi în care le era permis luptătorilor să fie sprijiniți pe față de zei. Noi astăzi nu credem că arbitrii trebuie să influențeze jocul sau rezultatul și, dacă o fac, îi socotim incorecți. În antichitatea grecească, victoria lui Achile
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
în faleza de lîngă Ravello, în Italia. Oamenii disperați trăiesc în colțuri retrase. Îndrăgostiții trăiesc în colțuri retrase. Cititorii de cărți trăiesc în colțuri retrase. Oamenii disperați trăiesc suspendați în spațiu la fel ca figurile pictate pe ziduri, fără să respire, fără să vorbească, fără să asculte pe nimeni. Faleza ce domină golful Salerno era un perete cu fața spre mare. Nu am mai cunoscut plăcerea cu alte femei, după ea. Dar nu plăcerea asta îmi lipsește. Ci ea. De aceea
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
sînt purtătoare de morb: "se strecurase boala ca un puf alb de pe copacii mari din fața școlii, care le intra în nas și în ochi. Vîntul ușor îl purta peste tot și-l așeza, jos în păr și pe haine. îl respirau amîndoi și ea își ducea degetele mici la nas să se scarpine. Și-l scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume perfectă nu poate fi intactă
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
până azi eu n-am avut nici clan, nici gașcă, pe puntea cu "free duty", năpristan, am luat vreo zece și le-am pus în tașcă. Sper să-mi ajute ca să-mi fac ciraci cu pipa mea, pe toți care respiră trăgându-mi fumul în plămâni, buimaci, mi-i fac lachei, cu fiecare spiră. Aceasta-nseamnă că, oricât ar fi de vanitoși, umblând cu nasu-n stele, de-acum nainte ei se vor simți trăind în sfera fumurilor mele. Șt. Aug. Pipaș
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
îndelungata lui istorie. Faptul că acest fenomen e cu atît mai izbitor în Israel, o țară zidită pe cenușa Holocaustului, e normal și de înțeles. Toți acești oameni care și-au pierdut frați, surori, părinți și copii la Auschwitz mai respiră încă fumul înnecăcios al cuptoarelor, mai au încă în urechi urletele militarilor nemți (ca și sunetele însoțitoare ale muzicii lui Wagner, de unde proscrierea lui în Israel), mai văd în continuare cu ochii minții marșurile forțate, călătoriile în necunoscut în trenuri
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]