16,547 matches
-
pe cap, e și oarecum scuzabil... Anonim, herghelia de la Mangalia. Total greșit și tendențios. Președintele României, domnul Traian Băsescu nu a spus niciodată la televiziune că ,sare peste cal", ci a recunoscut cu modestie și sinceritate că ,sărea gardul la restaurant" când era student la Academia Navală ,Mircea cel Bătrân" din Constanța. Și mai spuneți în scrisoare: ,L-am văzut și auzit la televizor că n-a fost premiant... Păi, ziceți cu răutate, dacă sărea gardul..." Ei, Doamne, că dur mai
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
și Cultelor, Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cervantes, ,Jurnalul Național", Televiziunea Română, Primăria Mangalia, Arhiepiscopia Tomisului, Universitatea ,Ovidius" și Coca-Cola HBC-România. Un colaborator al nostru mai vechi a fost și Rusti Tour prin care am negociat tot ce a ținut de hotel, restaurant, sală, logistică. Mi se pare firesc să amintesc de Microsoft South-East Europe care l-a invitat pe Mario Vargas Llosa să conferențieze la București, imediat după încheierea Festivalului de la Neptun, suportînd cu generozitate cheltuielile de drum (din nefericire, invitații U.S.R.
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
o Europa deja scindata: au apărut relatări legate de nemulțumirea unor solicitanți de azil față de condițiile oferite: mâncarea nu era destul de gustoasă, Internetul era prea lent, iar Finlanda nu era bună, pentru că "e prea frig, nu este ceai, nu sunt restaurante, nu sunt baruri și nu e nimeni pe stradă, în afară de mașini"2. "Refugiații" păreau mai degrabă niște turiști nemulțumiți de pachetul "Europa all-inclusive" pe care-l achiziționaseră. În mod evident, aceștia nu erau nici persecutații descriși de Convenția de la Geneva
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai știu exact) la parfumuri, blănuri, cristaluri și alte minunații. Nu mai mănânci hamburger de la mc dar măcar îți permiți și tu un animal jupuit, un parfum de firmă, o bijuterie fină ... nu cred că taxa se referă doar la restaurantele de tip fast-food. vor fi afectate și gheretele cu hamburgeri de colț de stradă și shawormăriile și alimentele din supermarket. Toate taxele sunt pentru a lua bani de la populație. Industria alimentară(din care face parte și industria fast-food) este o
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
iar filmările au început să capete parfum de videoclip. Laurențiu avea câteva casete pe care scria “muzică de traseu”, adică ceea ce se mixa pe scenele destul de anoste ale deplasării cortegiului nupțial de la casa miresei la Sfat sau de la biserica la restaurant. Mi se mai întâmplă uneori să o aud pe Jennifer Rush cu “The Power of Love” pe un radio cu vechituri și să-mi aduc aminte de “the whispers în the morning of lovers sleeping tight” care însoțeau în cașetele
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
vârâta pe gât cu forța), coada la benzină, cănd tata se ducea la 3 dimineața la peco, drumurile la mare cu 2 canistre pline cu benzină așezate între banchete, canistre umplute de-a lungul întregului an pentru o singură călătorie, restaurantele din țară în care puteai servi de toate atât timp cât voiai cartofi piure cu limba de vacă, cele 2 ore la tv, teama ălor mei când ascultau radio europa liberă că poate cineva îi dă în gât și îmi impun să
Amarcord by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82767_a_84092]
-
Dragoș Bucurenci Azi am mâncat la , vechiul restaurant de vis-à-vis de Inter. E genul de loc căruia oamenii îi zic “comunist”, desi bănuiesc că Pescarul avea un farmec mic burghez chiar și pe vremea “comunismului”. Farmec pe care și l-a păstrat, doar că acum și-a adăugat
Pescarul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82842_a_84167]
-
al bătrânului continent și, prin extensie, al lumii. În locul unui „culture clash”, ceea ce am trăit la Londra a fost mai degrabă un „culture crush”. Nu mă număr printre detractorii Bucureștiului. Are câteva cartiere încă foarte frumoase, are câteva cafenele, parcuri, restaurante absolut frecventabile, iar elitele lui, pestrițe, poliglote și cosmopolite, întrețin o efervescenta culturală și mondenă relativ agreabila. Când sunt la București, se întâmplă foarte des să mă simt bine. Ceea ce mă îngrijorează, când sunt departe de București, este că-mi
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]
-
un ziar românesc că Londra a ajuns capitala mondială a cocainei. Aici ziarele anunță pe prima pagină ieftinirea gramului concomitent cu scăderea calității prafurilor. Pe lângă o știre că ăsta, otrăvirea cu Plutoniu radioactiv a unui fost spion sovietic într-un restaurant japonez pare o bagatela. Noaptea pe străzi circulă oameni mai varză ca-n Amsterdam, iar cluburile sunt invadate de o specie mutanta de homo partiens. Orașul e atat de viu încât mă urmărește mereu senzația că la plecare am decolat
The new Babylon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83031_a_84356]
-
Adevărul e că vorba vine foarte rar și, de cele mai multe ori, în contexte nepotrivite. Nu, oricât de dezinhibata ai vrea să pari și indiferent de cât de drăguță poți fi, n-am să vorbesc niciodată despre preferințele mele sexuale la restaurant. Ție ți-ar plăcea să fii chestionata la o băuta cu colegii despre numărul mediu de orgasme pe care ți le provoacă partenerul său despre modalitatea favorită de masturbare? Îmi imaginez că nu. Atunci nu te aștepta că întrebările despre
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
dar care nu aduc,de fapt,deloc cu firescul feminin, îi pun într - o postură cel putin ridicolă. Asta mă miră. Pe de altă parte, nu știu de ce simt nevoia chiar cei bisexuali să-și exprime public(chiar public - în restaurant?!) orientarea. E ca si cum m-aș apucă să vorbesc în public,de exemplu, despre cum ma mănâncă în dos, sau cum ma dor hemoroizii(nu e cazul meu,slavă Domnului), etc. Nu? @Angi, daca citești cu atenție textul meu vei observa
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
vorbesc în public,de exemplu, despre cum ma mănâncă în dos, sau cum ma dor hemoroizii(nu e cazul meu,slavă Domnului), etc. Nu? @Angi, daca citești cu atenție textul meu vei observa că NU am făcut această mărturisire la restaurant, tocmai pentru a menaja urechile comesenilor. Nici mie nu mi se pare un subiect de abordat cu ușurință într-un loc public, desi comparația cu hemoroizii mi se pare deplasată. Am ținut, însă, să-mi asum orientarea în paginile revistei
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
mai rămâneau bani după ce plătea datoria de la tejghea. Poate că nu primea niciodată cadourile pe care și le dorea. Poate că primea o groaza de cadouri, dar părinții care i le aduceau zăboveau numai cinci minute ca să nu întârzie la restaurant, iar el rămânea singur cu noile jucării, speriat de umbrele pe care luminițele multicolore din brad le făceau pe perete. Poate că el n-a avut o copilărie fericită. Și poate că n-are chef să vorbească despre asta. Iar
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
de această data fără altercații verbale sau alte explicații. Robin deține în România un trust cu o cifră de afaceri pe langă care bugetul de organizare al evenimentului de la care a fost dat afară poate părea o simplă notă de restaurant. Mă gândesc că, de fiecare dată când i se va propune să sponsorizeze un eveniment de muzică electronică, își va aminti lecția de ospitalitate servită fără clipire de zelosul apărător al ordinii de club. Iar câtă vreme oamenii care-și
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
câteva săptămîni, un tip care voia să mă impresioneze m-a dus la “Casă Doina”. Numai k nu e tocmai impresionant să vezi k cineva e dispus să plătească triplul unui salariu minim pe economie pt un “dinner” într-un restaurant care se vrea elegant dar principala sursă de încălzire o constituie niște aparate enorme hidoase gen sobe de gaze puse pe lîngă mese iar cognacul se servește în pahare de vin. Apropos, toaletele erau curate, dar nu m-a consolat
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
mă cobor la nivelul de a o mai comenta și pe asta! Getsul lui TB este condamnabil pentru că a devenit public. Dacă discuția rămânea în maisna respectivă și nu se află, nu era nicio problemă. Este ca și cum ai merge la restaurant: chelnerul poate să scuipe cât vrea în ciorbă ta, atât timp cât nu-ți dai seama. Dar dacă îl vezi că pune mâna pe pâine, e văr si-amar de el, iar tu ceri indignat altă chifla (care, cel mai probabil, matură
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
papa bun : în care adjectivul rămîne neacordat, ca și cînd substantivul papa ar fi invariabil și neutru (în DEX apare însă ca feminin, în forma papă); formula infantilă e totuși curentă, atestată de mai multe ori, chiar și în numele unui restaurant, ori într-un interviu publicat în presă: "gastronomia (...) se naște în timp prin alți termeni, prin termenul de "papa bun" de la mămica" (Cronica Română, nr. 2444, 28.01.2001). Tipice limbajului infantil contemporan sînt substantivele nene și tanti folosite ca
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
are vreo vină ce s-ar cere răscumpărată, ci dimpotrivă, un merit care trebuie relevat. Statuia lui Lenin se cuvine scoasă din exilul de la Mogoșoaia și adusă din nou într-un spațiu vizibil, bunăoară pe ringul de dans al unui restaurant high-life de la Șosea. Așezat pe o platformă rotativă, cu aerul lui de chefliu deshăinat, Lenin i-ar stimula generos pe meseni în libațiile lor prelungite. Cît privește monumentul substitutiv, așa cum ni-l prezintă o fotografie din revistă, el seamănă izbitor
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
părea că trecuse prin mâinile a nenumărați clienți, studenți în special, niște profesioniști, în orice caz, nu cititori de rând... Ulise ședea încă în fața mea pe mesuța trasă anume încă înainte ca Jeff - asa-l chema - să se întoarcă de la restaurant. Atunci, din vorba în vorbă, îi spusesem că Joyce semăna cu Cervantes, că între Don Quijote și Leopold Bloom, că între două paranteze foarte largi, foarte încăpătoare, se îngrămădeau ceilalți autori, ca niște stridii înghesuite în stomacul gigantic al unui cașalot
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
poetul român, vântul turbat de la malul mării, unde îngheață valurile). Tot "actualitate": recent am intrebat în Italia cum de "se menține", în ciuda repetatelor "crize" de tot felul: "Familia", mi s-a spus, este "baza" - asa se țes afacerile, așa prosperă restaurantele și hotelurile, de astă nu sunt respinși copiii - adorați, fie și luați colaboratori la cerșit ori la mici găinarii - și nu comentez mai mult. Iar mai de curând, ținând conferințe în Portugalia, am vrut să știu cum de s-au
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
subliniezi în Joyce? Sunt sigur că e cartea unui babalâc bezmetic... În clipa aceea, o voce răsună deasupra capului meu: Hello! E un tânăr înalt, frumos ca un actor de cinema, care se scuză că mă deranjează, - a fost la restaurant. Bănuindu-mă probabil un cunoscător, râde complice la mine în timp ce se așează la locul lui... Apoi, văzându-mă că tac încurcat cu volumul în față, zice de politețe... îmi spune în engleza lui turistică de student american străbătând Franța în
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
oraș, pe drum Îmi era frică să plec singur noaptea fiindcă era Întuneric și câini mulți. Ce să fac? Până la urmă nu am avut de ales și am luat-o către bariera trenului, reperul de unde venisem. La barieră era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră cu trenul sau care așteptau să plece, unii dormeau cu capul pe masă, fum gros de țigară, miros de picioare. Am văzut un ciomag la ușă
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
roșcat - se află înmormântați Descartes și Pascal, Panteonul fiind rezervat doar modernilor... Vizavi de biserică, bistroul britanic The Bombardier, iar peste drum de el, La Dame blanche și Gaudeamus. De unde, coborând colina salvatoarei Parisului, dai într-o mică piațetă de restaurantul La Méthode, cu strada Descartes, lăsând în stânga străduța Laplace. Nu lipsește nici romancierul pornit în căutarea timpului pierdut, evocat pe firma localului pe care scrie apăsat La Madeleine de Proust. Istovit de atâta umblet pe jos, pe înserat, în iulie
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
o surpriză plăcută. A doua surpriză, la fel de plăcută, a fost că, după încă vreo lună și ceva, mi-a telefonat și mi-a spus: "Uite, vreau să-ți propun ceva." Avea un prieten care organiza niște seri literare într-un restaurant ce amintește de un bistro parizian de tip vechi. Restaurantul se cheamă "La Canaille", iar serile se numesc "Les mille feuilles de La Canaille". Fiecare seară are cîte o temă. De data asta, tema era " Le coup de coeur du libraire
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
că, după încă vreo lună și ceva, mi-a telefonat și mi-a spus: "Uite, vreau să-ți propun ceva." Avea un prieten care organiza niște seri literare într-un restaurant ce amintește de un bistro parizian de tip vechi. Restaurantul se cheamă "La Canaille", iar serile se numesc "Les mille feuilles de La Canaille". Fiecare seară are cîte o temă. De data asta, tema era " Le coup de coeur du libraire". Trei librărese își aleseseră autorul preferat. Ea m-a ales
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]