13 matches
-
moderne ce au ales să perpetueze cu îndărătnicie un model feminin care, deși revolut, deține încă o mare putere de seducție simbolică datorită promisiunii de transfigurare printr-un ritual sacrificial cotidian. Fără doar și poate, în chiar această ecologie umană retardatară este înscrisă , ca și în mișcare beguinelor medievale, o poziționare politică tranșantă care capitulează tocmai femeia, feminitatea, femininul și, mai nou, feminismul. Antifeminismul Victoriei Zidaru propagă un asemenea feminism radical diferit și își asumă o alteritate extremă, fiind o artă
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
Saint-Amant și semnalează îndemnări romantice la Petrarca) este "curentul literar romantic", unde Eminescu e împins de comentatori spre a fi considerat, în fine, "romantic întârziat". Este, cu toate acestea, Eminescu "romantic întârziat", e literatura română o formulare a unui "spirit retardatar"? De bună seamă că nu, și argumente există. Chestiunea nu-i, așadar, de formulare, este de concepție și Theodor Codreanu are îndreptățire a confirma că "putem vorbi de aceea, de un adevărat paradox eminescologic, caz unic, probabil, în întreaga istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întru modernitate, ale cărei virtualități s-au regăsit la toți marii noștri scriitori din ultima sută de ani, ca semn al originalității unei culturi. E timpul să ne eliberăm de eroarea că românii îl "fetișizează" pe Eminescu dintr-un complex retardatar" (p. 186). Aceasta este teza pe care autorul volumului Eminescu incorect politic o apără legitim, sub multiple aspecte. În fața cosmopolitismului de conjunctură, dizolvant pentru valorile națiunilor, al exponenților noii ideologii, Theodor Codreanu și-a articulat repere proprii: "Națiunile ne spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
preceda stăpânul izbind în poartă, în ușă, pentru a se așeza apoi singur în cui, tot astfel glasul profesorului Iorga se auzea indistinct pe scări și pe culoare, înainta intensificându-se viforos, apoi intra adus de un val de studenți retardatari în mijlocul sălii cucernice. La sfârșit apărea și Iorga, identificându-se cu autorul glasului. Marele istoric își potolea respirația accelerată cu câteva spirite, căuta neliniștit prin sală, fulgera ușa cutremurată de spatele staționarilor pe culoar, se aprindea, vocifera, decapita cu degetul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
părea la acea dată, și care se afirma cu o vigoare tot mai evidentă. Exegetul nu ascunde faptul că noțiunea, împreună cu vocabula folosită, fusese din capul locului „gândită în opoziție cu ideea sincronismului, adică a năzuinței ce alimentează o conștiință retardatară”. Nu numai că scriitorii și, în genere, oamenii de cultură români nu ar fi fost întotdeauna îndatorați unor surse străine, cu precădere occidentale, dar nu o dată în decursul vremii ei ar fi intuit și pus în operă, cu mult înaintea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
și un articol de fond de Andrei Hropotinschi, dându-l drept poezie. Care, eventual, ar putea fi înalt apreciată în mahalaua de jos a orașului Cluj sau București”. „Judecata” dlui I.N. este multiplu amendabilă. Ea exprimă - fără echivoc - o mentalitate retardatară, defazată, predispusă - din comoditate și imobilism intelectual - la un vulgar reducționism al noțiunilor. Deși n-a citit prea mult din literatura postmodernă românească (din cea occidentală nici atât) - bănuim, la drept vorbind, un imens lapsus de lectură, nu știu dacă poate
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ar fi presimțit, adevărata noastră critică literară modernă. El privea opera în sine; în cazul lui Eminescu privea chiar capodopera; nu privea însă și structura unui scriitor” (Eros și Daimonion). Lui N. Iorga, critic de direcție, i se impută atitudinea retardatară, militantismul anacronic, fiind vădit că „după război, prin trecerea pe primul plan a valorilor moderniste, sămănătorismul defunct s-a fragmentat în inele provinciale” (Regionalismul literar). Nici o afinitate cu G. Ibrăileanu: ca eminescolog, acesta „înțelege poezia ca un mecanic bicicleta, demontând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
mare fiu intelectual al Bărăganului, iubitor pătimaș al Franței, unde își dăduse și bacalaureatul, si care îl va fi văzut și el pe Hugo, iată ce poezie scria în 1855 după terminarea facultății de litere, salutînd cu pasiune pămîntul patriei, retardatare (notă noastră): O, țara mea iubita! o mîndră Românie! Pămînt cu râuri d-aur și bolta aurie! Tu, muma iubitoare a fii nesintitori Ce-adânca ta durere nu poate să reînvie! Trecut-au fericirea s-a tale sărbători, Cum trec
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
altora, obscuri, dar suficient de activi în spațiul virtual. Citindu-le cărțile - Eu spun dragoste și Căpșune în inima mea - și invocând, încă din titlu, o privire riguroasă estetic, nu vreau să mă plasez nicidecum pe o poziție obtuză ori retardatară. Ci tocmai - poate suna paradoxal - să mă adaptez adecvat contextului. Nu cumva, fascinați de poemele pe care le devorează pe internet, Gamarț și Hose Pablo refuză, ei înșiși, să vadă cu ochiul liber altceva decât o dimensiune pură a textului
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
Știm, Occidentul îi fascina. Dar nu oricare Occident, ci, în exclusivitate, cel transatlantic. Generația Beat era marota predilectă a lunediștilor. Nec plus ultra. Spațiul francofon le suna revolut. Cel germanofil, de asemenea (de aici porneau, în definitiv, variantele de expresionism retardatar). Ajungem, astfel, la nodul problemei. La scurtă vreme după apariția volumului Vânt potrivit până la tare, revista „Neue Literatur” lansează, în două numere succesive (5 mai 1983 și 6 iunie 1983) o anchetă pusă sub genericul Diferențe și asemănări. Sunt invitați
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
amînată, prezentă însă la viitoarea destrămare. Vorbind de sclavi și de ceea ce devine caduc în istorie datorită întîrzierilor, ne-științei, ne-cunoașterii, de ce nu ne-am întoarce la perioada noastră modernă? La războiul american de secesiune? Cînd armatele Sudului sclavagist, retardatar, avuseseră, după cum scrie Faulkner în Absalom, Absalom!: "...bătălii pierdute nu numai din cauza inferiorității numerice și a lipsei de muniții și de provizii, ci și din cauza generalilor care n-ar fi trebuit să fie generali, care ajunseseră generali nu prin învățarea
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
cadru protocronist. Celelalte laitmotive, cu accente mai pregnant culturale decât istorice, au contribuit indirect la reformularea memoriei istorice românești pe coordonatele autohtone stabilite de doctrina național-comunismului. Excavarea protocronistă a pionieratelor culturale autohtone din gloriosul trecut național avea să corecteze "conștiința retardatară" generată de "blestematul complex de inferioritate" (Papu, 1977, p. 9) care apasă asupra sinelui colectiv românesc. Conștiința superiorității culturale românești, izvorâtă din evidențele și probatoriul alcătuit din suma de precursorate indigene, s-a răsfrânt și asupra memoriei colective, a conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cadru protocronist. Celelalte laitmotive, cu accente mai pregnant culturale decât istorice, au contribuit indirect la reformularea memoriei istorice românești pe coordonatele autohtone stabilite de doctrina național-comunismului. Excavarea protocronistă a pionieratelor culturale autohtone din gloriosul trecut național avea să corecteze "conștiința retardatară" generată de "blestematul complex de inferioritate" (Papu, 1977, p. 9) care apasă asupra sinelui colectiv românesc. Conștiința superiorității culturale românești, izvorâtă din evidențele și probatoriul alcătuit din suma de precursorate indigene, s-a răsfrânt și asupra memoriei colective, a conștiinței
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]