4 matches
-
lumânării, cât de repede arde... (Doamne ferește, să se stingă!) Ofranda ce le-o aduc cei care participă la eveniment prin punerea de bani în vadra de apă (găleată și uneori chiar în cristelnița unde primesc creștinarea întru Domnu' Cristos); h) „Retezul moțului” la băieți (veselie, daruri, preziceri, urări de bine) i) „Ruperea turtei” la fete; (veselie, daruri, preziceri, urări de bine) 4. Cântăreața Rodica Anghelescu, de la Ansamblul Artistic „Ciocâria” 10 minute „La fântână” și ”Din Peșana spre Olteț” - muzică și versuri
ZILELE HESPERUS TRADIŢII POPULARE ROMÂNEŞTI de FUNDAŢIA CULTURALĂ HESPERUS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 by http://confluente.ro/Fundatia_culturala_hesperus_1395394916.html [Corola-blog/BlogPost/353861_a_355190]
-
care creatorii anonimi au dorit să le exprime. În cuprinsul lor se găsesc elemente ale epocii în care au fost create și care dau o notă arhaică versurilor. În "De când n-am mai fost haiduc" se poate găsi expresia „la retezul părului”, aceasta amintind de moda turcească de a înlocui pletele lungi, pe care le purtau boierii români, prin raderea capului și lăsarea doar a unui moț în frunte. Tot în această doină găsim și expresia „la marginea fesului”, care amintește
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
iar după 3000 î.Hr. melanezienii și ulterior polinezienii. Insula Nouă Guinee a fost descoperită pentru prima dată de navigatorul portughez Jorge de Meneses în 1526 care îi dă numele de „Ilhas dos Papuaș”(Insulele Papuașilor), dar navigatorul spaniol Ortiz de Retez, în anul 1546, îi schimbă numele în Noua Guinee, datorită asemănării băștinașilor cu populația africană din jurul Golfului Guineei. Insularitatea Noii Gunineei este stabilită de spaniolul Váez de Torres în 1606, lucru reconfirmat de navigatorul englez James Cook. Primele colonii europene
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
nimic în ultimul secol, împreună cu toată clorofila din jur, împreună cu toate cuiburile de vrăbii, nimeni nu mai știe dacă fuseseră unii spânzurați, sau dacă-și uitaseră flintele atârnate; oricum, ar trebui să mă reîntorc să închid gura sobei, cu un retez mai bun, unul care să nu mai ruginească niciodată; guma de șters bucuria poeții nu mai au timp să se apere cu nimic, strada lor e plină de metafore negre, de ziduri pierdute; nu au scuturi, au trupuri firave, consumate
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]