83 matches
-
(germană: "Kanton Graubünden"; retoromană: "Chantun Grischun"; italiană: "Grigioni"; franceză: "Grisons"), uneori denumit și Cantonul Griurilor, este cel mai mare și cel mai estic din cele 26 de cantoane ale Elveției. E și singurul trilingv (retoromană, germană, italiană). Suprafața cantonului este de 7.105 km². Doar o treime din această zonă este considerată teren productiv. Pădurile acoperă circa o cincime din întreaga zonă. Cantonul este aproape în întregime muntos și cuprinde părțile superioare ale văilor râurilor
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
Văile părții centrale ale cantonului sunt foarte adânci, unele dintre acestea fiind chiar cele mai adânci din Europa. Aceste văi au fost la origine locul de unde trăiau inițial "raeti" ("rhaeti"), o populație probabil de origine celtică, care conserva ca limbă retoromana, formată după crearea provinciei romane Raetia. Retoromana (cu varianta ei romanșa) este una din limbile actuale din canton, fiind o limbă romanică retică sau rețiană. Cantonul se învecinează cu Liechtenstein la nord, Austria la nord și la est, Italia (Lombardia
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
adânci, unele dintre acestea fiind chiar cele mai adânci din Europa. Aceste văi au fost la origine locul de unde trăiau inițial "raeti" ("rhaeti"), o populație probabil de origine celtică, care conserva ca limbă retoromana, formată după crearea provinciei romane Raetia. Retoromana (cu varianta ei romanșa) este una din limbile actuale din canton, fiind o limbă romanică retică sau rețiană. Cantonul se învecinează cu Liechtenstein la nord, Austria la nord și la est, Italia (Lombardia și Trentino-Tirolul de Sud) la sud și
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
este și un centru industrial. În văile Mesolcina/Misox și Poschiavo se cultivă porumb și castane comestibile. Localități mai importante, cu peste 5000 de locuitori la recensământul din 2009: Limbile vorbite în Cantonul Grisunilor sunt: germana în nord-vest (54%), limba retoromană, numită și rumância sau romanșa în Engadina, Valea Monastero și în apropiere de Disentis/Mustér (31%), precum și italiana în văile Mesolcina/Misox, Calanca, Bregaglia/Bergell, și Poschiavo/Puschau (15%). Populația romanică reproșează autoritaților că nu fac nimic pentru a se
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
sau romanșa în Engadina, Valea Monastero și în apropiere de Disentis/Mustér (31%), precum și italiana în văile Mesolcina/Misox, Calanca, Bregaglia/Bergell, și Poschiavo/Puschau (15%). Populația romanică reproșează autoritaților că nu fac nimic pentru a se evita extincția limbii retoromane, predominantă dealungul secolelor. Statisticile indică un flux constant, în special după 1850, al populațiilor germanofone spre Cantonul Grisunilor, altădată practic în întregime romanic. Cele două confesiuni principale sunt catolicismul și protestantismul refomat calvin, adus ulterior de populațiile germanofone. Din punct
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
paritatea puterii de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri. Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
patru limbi oficiale: germana (63,7% din totalul populației, cu rezidenții străini; 72,5% din rezidenții cetățeni elvețieni, în 2000) în nordul, estul și centrul țării; franceza (20,4%; 21,0%) în vest; italiana (6,5%; 4,3%) în sud. Retoromana (0,5%; 0,6%), o limbă romanică vorbită local în cantonul trilingv Graubünden din sud-est, este și ea desemnată prin articolul 4 al Constituției Federale ca limbă națională, alături de franceză, germană și italiană, și ca limbă oficială atunci când autoritățile comunică
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
o limbă romanică vorbită local în cantonul trilingv Graubünden din sud-est, este și ea desemnată prin articolul 4 al Constituției Federale ca limbă națională, alături de franceză, germană și italiană, și ca limbă oficială atunci când autoritățile comunică cu persoane de limbă retoromană (articolul 70), dar legile federale și alte legi nu sunt în mod obligatoriu redactate și în această limbă. Guvernul federal se obligă să comunice în limbile oficiale, iar în parlamentul federal, discursurile se traduc în și din germană, franceză și
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
gamă de obiceiuri tradiționale. Fiecare regiune poate fi, în unele feluri, mai strâns legată de țara vecină de aceeași limbă decât de celelalte regiuni elvețiene, țara în ansamblul ei având rădăcini culturale în strânsă legătură cu cultura europeană. Cultura comunităților retoromane, izolate lingvistic în Graubünden, în estul Elveției, constituie o excepție, ea supraviețuind doar în văile înalte ale Rinului și ale Innului, conservând o rară tradiție lingvistică. Din Elveția provin numeroși oameni cu contribuții valoroase în domeniile literaturii, artei, muzicii și
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Staël (1766-1817). Între autorii de dată mai recentă se numără Charles Ferdinand Ramuz (1878-1947), ale cărui romane descriu viața țăranilor și muntenilor, într-un mediu dificil, și Blaise Cendrars (născut Frédéric Sauser, 1887-1961). Autori care au scris în italiană și retoromană au contribuit și ei, dar într-un volum mai modest, dat fiind numărul lor mai mic. Poate cea mai celebră operă literară elvețiană, "Heidi", povestea unei fetițe orfane venită să trăiască împreună cu bunicul ei în Alpi, este una dintre cele
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Vlahilor, vasal al lui Atila). Cauzele și împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea etnonimului romanus (apoi walachus) și al glotonimului (limba) romînă (mai rar, valahă) numai pentru locuitorii vechii Dacii (termenul romansch, cu referire la limba și populația retoromană, provine indirect din romanus, prin adverbul romanice), respectiv pentru limba lor, sunt complexe. Decisivă din punct de vedere psihosocial a fost izolarea populației de sorginte romană între populații neromanice, care a impus distingerea de ceilalți prin originea etnică. Nu trebuie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
amintiți, de multe ori se referă la realități diferite, în special cînd e vorba de state cu mai multe limbi oficiale. De pildă, limbile oficiale ale Belgiei sînt de fapt limbi oficiale regionale; în Elveția statutul romanșei (dialect al limbii retoromane) nu este egal cu cel al celorlalte trei limbi oficiale, germană, franceza și italiană; în Olanda, frizona este limba oficială, dar în plan secund, după neerlandeza. În unele situații, unele limbi sînt proclamate de foruri locale drept limbi oficiale regionale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingua, longus, manus, mare, nascere, noster, octo, oculus, ossum, panis, petra, pilus, piscis, pons, quails, quinque, rîdere, rota, rumpere, saccus, septem, surdus, tempus, tenere, terra, tornare, unus, vacca, venire, vinum, voster. Latină Franceză Italiană Spaniolă Occitană Catalana Portugheză Română Sarda Retoromana CLAVIS clef/ clé chiave llave clau clau chave cheie crai/ jae clav NOCTE(M) nuit notte noche nuèit/ nuèch nit noițe noapte notti notg/not CANTARE chanter cantare cantar cantar cantar cantar canta cantai chant/cant CAPRĂ chèvre capră cabra
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lat. vulg.) fromage formaggio queso formatge formatge queijo cas kasu chaschiel În unele situații diferențele dialectale pot fi mai mari decît între limbi diferite. De exemplu, bovus (= bos, bovis) > port. boi; sp. buey; cat. bou; occit. buou/bueu, fr. boeuf, retoromana - romanșa bov, ladina bouv, friulana bo; sarda boe/boi, it. bove (dialectal: bo, beu, vove, voi, goi etc.); rom. bou. Datorită fenomenului de schimbare lingvistică, limbile evoluează în timp, ajungîndu-se la mari diferențe chiar între limbile care provin din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
10 limbi, dintre care una a dispărut. Spațiul european în care acestea se vorbesc e denumit Románia. Nouă Románie cuprinde zonele de răspîndire de pe alte continente. Cea mai cunoscută împărțire a limbilor romanice cuprinde un grup italo-romanic (română, dalmata, italiană, retoromana și sarda), un grup galoromanic (franceză și occitana/ provensala) și un grup iberoromanic (catalana, spaniolă și portugheză). Friedrich Diez, unul dintre întemeietorii romanisticii, împărțea limbile romanice în limbi sigmatice (folosesc desinența -s pentru plural) și asigmatice (folosesc desinențe vocalice pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
d'oïl (265 mîl., dintre care 65 de mîl. în Franța), occitană / langue d'oc (între 1,5 și 12 mîl. - surse diferite -, nici un monolingv) Grupul italo-romanic: italiană (62 mîl.), sarda (2 mîl., în majoritate bilingvi, vorbitori și de italiană), retoromana (1 mîl.), dalmata (l.m. - ultimul vorbitor, Tuone Udaina - it. Antonio Udina -, zis Burbur, a murit în anul 1898), română (28 mîl.) Bibliografie specială: Adams, J.N., Social Variation and the Latin Language, Cambridge University Press, Cambridge, 2013. Adams, J.N., The Regional
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Franța de astăzi familia indo-europeană, ramura germanica runica 115. franco-provensala N Franța, Elveția, Italia; limba romanica distinctă sau dialect francez sau dialect occitan familia indo-europeană, ramura romanica, grupul galoromanic latină 116. friulana N regiunea Friuli (NE Italiei); dialect al limbii retoromane familia indo-europeană, ramura romanica, grupul galoromanic sau italo-romanic latină 117. frizona (frysk) CO Olanda / N Germania; trei dialecte: occidental (frysk) în Frise (Țările de Jos), oriental (seeltersk) în Saterland (Saxonia Inferioară, Germania) și septentrional (frasch, freesk, friisk) în Schleswig-Holstein (Germania). Desprinsa
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
malayo-polineziană, grupul est-polinezian; cinci vocale și zece consoane; conserva oclusiva glotala (glottal stop) din proto-polineziană; reduplicare; VSO celebra scriere rongo-rongo, sistem de semne gravate în lemn (scriere sau mijloc mnemotehnic nedescifrate încă), singura scriere indigena din Polinezia; transcriere latină 307. retoromana O Elveția (romanșa) / N Italia (friulana, ladina dolomitica) Ansamblu de dialecte romanice vorbite aproximativ pe teritoriile fostelor provoncii române Raetia și Noricum. Unitatea acestei limbi a fost susținută de G. I. Ascoli, dar a fost contestată de mulți alți lingviști
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dialecte romanice vorbite aproximativ pe teritoriile fostelor provoncii române Raetia și Noricum. Unitatea acestei limbi a fost susținută de G. I. Ascoli, dar a fost contestată de mulți alți lingviști. Face trecerea dintre grupul galoromanic și cel italo-romanic. Astăzi dialectele retoromane separate între ele de vorbitori ai altor limbi se vorbesc în Elveția, cantonul Graubünden (romanșa, prima limba a 40 mii locuitori bilingvi sau trilingvi); în Tirolul italian, regiunea dolomitica (ladina dolomitica cu 30 mii vorbitori bi- sau trilingvi) și în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
după 1381 se răspîndesc în Balcani și apoi în întreaga Europa (împrumuturi din diverse limbi europene) familia indo-europeană, ramura indo-ariană, grupul indic central; SVO; adj. - subst. latină, greacă, chirilica, arabă 309. romanșa O Elveția (cantonul Grisons); dialect occidental al limbii retoromane familia indo-europeană, romanica, grupul galoromanic sau italo-romanic; flexionara; silabica; SVO latină 310. română O (dialectul dacoromân) România, Republica Moldova / N Ucraina. Aparține, atît geografic, cît și lingvistic, Romániei341 orientale. Latină dunăreana, izolată de lumea romanica occidental a început să capete prin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Roșeau engleză; creola dominicana franceză, caribeană insulara (igneri) Dominicana (Republică ~) (Santo Domingo) America Centrală Santo Domingo spaniolă Ecuador America de Sud Quito spaniolă; quichua (quechua de nord), shuar Egipt Africa Cairo arabă El Salvador America Centrală Șan Salvador spaniolă Elveția Europa Berna franceză, germană, italiană, retoromana (romanșa) Emiratele Arabe Unite Asia Abu Dhabi arabă Eritreea Africa Asmara de facto: tigrinya, arabă, engleză, italiană; tigré Estonia Europa Tallin estona Etiopia (Abisinia) Africa Addis Abeba amharica; oromo, tigrinya, somali, sidama Falkland (Malvine) (Insulele ~) America de Sud Stanley engleză Feroe (Faroe) (Insulele ~) Europa Tórshavn
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Bagdad arabă, kurdă Irlanda Europa Dublin irlandeză, engleza Irlanda de Nord Europa Belfast engleză; irlandeză, scoțiana de Ulster Islanda Europa Reykjavik islandeza Israel Asia Ierusalim + Țel Aviv ebraica modernă (ivrit), arabă; idiș, rusă, ladino (iudeospaniola) Italia Europa Romă italiană; germană, franceza, sarda, retoromana (ladina, friulana) Jamaica America Centrală Kingston engleză; creola jamaicana cu baza engleză (patwa) Japonia Asia Tokio japoneză; aynu itak, ryukyuan Kabardino-Balcaria (Republică ~) (FR) Europa Nalcik kabardină, karaceai-balkară, rusă Kalmîchia (FR) Europa Elista kalmîkă, rusă Karaciai-Cercheză (Republică ~) (FR) Europa Cerkessk rusă, karaceai
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
121, ~ triconsonantică 168, 243, reduplicarea ~îi 59, 195 reduplicare 189, 195, 204, 250, 284, 288, 296, ~ morfologica 286, ~a complementului 117, ~a rădăcinii 59, 195 registru 88, 195, ~ (stil) discursiv-pragmatic 195, ~ stilistic 195, 309, ~ vocalic 192 remă 76, 77, 92 retoromana 107, 147, 154, 155, 262, 296, 297, 322, 326 români (rromani, țigăneasca) 116, 117, 146, 152, 296, 334, 337, ~ iberica 116, anglo~ 116, caló 116, lomavren 116 Románia 117, 128, 154, noua ~ 154 romanic(a) 17, 18, 19, 26, 38
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pronominale propriu-zise, care întotdeauna se acordă complet cu antecedentul lor. Potrivit acestui criteriu, dacă elementul clitic manifestă antiacord sau acord parțial, el ar trebui analizat ca o marcă de acord. Acest fenomen se întâlnește în unele dialecte italiene nordice sau retoromane (Haiman și Benincà, 1992: 193, via Fuß, 2005: 134): (17) Gl e venuto delle ragazze. (Fiorentino) el-m.sg. e venit-m.sg. niște fete-f.pl. "Au venit niște fete" În limba română, cliticele de dublare a complementului direct nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
diferite de la una la alta, încît nu se mai păstrează nici identitatea și nici unitatea limbii latine. Limbile romanice au apărut în zona de sud și centrală a continentului European și sînt în număr de zece: româna, dal-mata (astăzi dispărută), retoromana, italiana, sarda, provensala (occitana), franceza, catalana, spaniola și portugheza. Ele au fost clasificate în mai multe moduri, mai întîi de însuși întemeietorul lingvisticii romanice (sau romanisticii 39) Friedrich Diez, care avea în vedere modul de formare al pluralului. După acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]