83 matches
-
vocală, iar celelalte sînt sigmatice pentru că formează pluralul cu desinența -s. O altă clasificare, care are în vedere mai multe criterii, distinge trei grupuri de limbi romanice: iberoromanic (spaniola, portugheza, catalana), galoromanic (franceza, provensala) și italo-ro-manic (italiana, româna, dalmata, sarda, retoromana). Indiferent de modul în care pot fi clasificate, limbile romanice au trăsătura definitorie că moștenesc elementele lor de bază din latina populară și, prin aceasta, sînt înrudite între ele. Nu întotdeauna însă limbile romanice au moștenit aceleași elemente din latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ille ca celelalte limbi din familie. Aspecte conservatoare atestă și dalmata (vorbită în trecut pe coasta Mării Adriatice), atestată în scris în secolul al XIV-lea și dispărută în veacul al XIX-lea, limbă care are multe concordanțe cu româna. Retoromana (sau romanșa), deși are un număr redus de vorbitori (în jur de 830000 de vorbitori în cantonul elvețian Graubünden și în nord-estul Italiei) este lipsită de unitate, dialectele ei occidentale marcînd pluralul cu desinența -s, iar cele orientale uzînd și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
regăsește decît în măsură redusă în cazul limbilor germanice. Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice În Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritoriile pe care s-au format, dar unele dintre ele au pierdut din spațiul inițial, precum retoromana, restrînsă de germană, româna încercuită și eliminată din unele zone de limbi slave de sud și de est și germana înlocuită în zonele nord-estice și estice de unele limbi slave de vest. Există și situația nefericită a limbii dalmate, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
însă modificîndu-le sau înlocu-indu-le. În secolul al III-lea, triburile alemanilor au pătruns în teritoriile Elveției actuale, realizînd o întrerupere a continuității romanice între zona în care au luat naștere franceza și provensala și cea în care s-a format retoromana. Sub presiunea dialectelor italiene din sud și a celor germanice de tip bavarez din nord, însăși unitatea retoromanei este însă compromisă, printr-o fragmentare accentuată și prin lipsa unor posibilități unificatoare. Una dintre ramurile goților, vizigoții, după o ședere, începînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o întrerupere a continuității romanice între zona în care au luat naștere franceza și provensala și cea în care s-a format retoromana. Sub presiunea dialectelor italiene din sud și a celor germanice de tip bavarez din nord, însăși unitatea retoromanei este însă compromisă, printr-o fragmentare accentuată și prin lipsa unor posibilități unificatoare. Una dintre ramurile goților, vizigoții, după o ședere, începînd cu secolul al III-lea, în teritoriul fostei Dacii și în vecinătatea lui balcanică, au fost alungați de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spațiul de limbă italiană. Prima, Romania orientală, cuprinde dialectele italiene de la sud de această linie și limbile dalmată și română, iar cea de-a doua, Romania occidentală, dialectele din nordul liniei respective și celelalte limbi romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și 4) romanica iberică (spaniola, portugheza). Aceaste clasificări vizează, prin urmare, unitatea genealogică preromanică, adică cea anterioară formării limbilor romanice ca limbi independente și anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic, deși
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Academiei Române. Obține titlul de doctor în filologie în 1974, sub îndrumarea lui Al. Graur. Colaborează la „România literară”, „Arc”, „Lettres roumaines”, „Luceafărul” și la periodice elvețiene ca „Gasetta Romontscha”, „Igl Ischi”, „La Quotidiana”, „Annalas”. P.-M. începe din 1973 studiul retoromanei, abordând atât lingvistica (mai ales asemănările dintre română și retoromană), cât și literatura, mai ales din spațiul elvetic, și se afirmă ca prima traducătoare în România din acest idiom neolatin. Cunoscând bine cultura romanșă, contribuie la cunoașterea acestui spațiu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
îndrumarea lui Al. Graur. Colaborează la „România literară”, „Arc”, „Lettres roumaines”, „Luceafărul” și la periodice elvețiene ca „Gasetta Romontscha”, „Igl Ischi”, „La Quotidiana”, „Annalas”. P.-M. începe din 1973 studiul retoromanei, abordând atât lingvistica (mai ales asemănările dintre română și retoromană), cât și literatura, mai ales din spațiul elvetic, și se afirmă ca prima traducătoare în România din acest idiom neolatin. Cunoscând bine cultura romanșă, contribuie la cunoașterea acestui spațiu în România. O primă lucrare, Antologie de poezie romanșă (1980), este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
bătut și ei pentru libertatea națiunii lor cu englezii, cu o tenacitate sângeroasă, adoptându-le Însă limba, ca și cum românii ardeleni s-ar fi rupt de Monarhia Austro-Ungară vorbind Însă limba maghiară. Elvețienii, În schimb, vorbitori de germană, franceză, italiană și retoromană, au găsit de cuviință să Întemeieze o națiune proprie elvețiană, care s-a ținut la distanță de conflictele naționale ale epocii moderne, la fel cum au format tot o singură națiune francofonii și flamanzii din Belgia. Austriecii, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și divinitate. Cunoscător erudit al teologiei aulice, K. are o receptivitate acută față de cei lăsați de obicei în umbră: românii pierduți pe întinsurile stepelor asiatice, sicilienii, provensalii sau sud-americanii vorbitori de limbi romanice, locuitorii din Sardinia, Catalania sau din ținuturile retoromane, aromânii din Pind și Epir, din nou românii porniți în pribegie din Bucovina și Basarabia. Selectând din culegeri anterioare, folosind culegeri inedite sau pornind el însuși împreună cu o echipă de colaboratori „în căutare de basme prin Balcani”, K., de multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
UNIFORMĂ Hortensia Papadat-Bengescu PAPADAT-BENGESCU, Hortensia Observație: Se fac fișe de trimitere 3. Numele cu prefixe (prepoziții, articole) se notează potrivit uzanțelor țării al cărei cetățean este autorul 3.1. Autori din țări de limbi romanice (română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, retoromană) Giuseppe Tommasi di Lampedusa Francisco Cervantes de Salazar Ion Budai Deleanu Pedro Alvarez Cabral Vicente Blasco Ibanez Jean de La Fontaine TOMMASI DI LAMPEDUSA, Giuseppe CERVANTES DE SALAZAR, Francisco BUDAI DELEANU, Ion CABRAL, Pedro Alvarez BLASCO IBANEZ, Vicente LA FONTAINE, Jean
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
care impune împreunarea formei lingvistice și a formei individuale a spiritului” (Ib.). Cele două niveluri de funcționare a limbii sunt exemplificate cu situația limbilor romanice la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea: „Două dintre aceste limbi, retoromana și dacoromâna, nu au dezvoltat forma științifică și beletristică, deși nu se poate spune că forma lor tehnică este inferioară formelor analoage ale celorlalte limbi. Din contra, tocmai dacoromâna a păstrat cel mai bine flexiunile limbii mamă, la care se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
clișeizată, formularistică a limbii, pentru elementele idiomatice, neguvernate de reguli. Cele două volume de bibliografie parțial comentată acoperă preocupările pentru frazeologie de la începuturi pînă la 1997, în domeniul general romanic, în franceză și italiană (vol. I), în catalană, portugheză, provensală, retoromană, română, sardă și spaniolă (vol. II). Autorul îi mulțumește la începutul cărții lingvistei Victoria Popovici pentru contribuția ei la capitolele de bibliografie românească și retoromană. Capitolele dedicate fiecărei limbi sînt structurate în mod similar: sînt trecute în revistă lucrări bibligrafice
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
1997, în domeniul general romanic, în franceză și italiană (vol. I), în catalană, portugheză, provensală, retoromană, română, sardă și spaniolă (vol. II). Autorul îi mulțumește la începutul cărții lingvistei Victoria Popovici pentru contribuția ei la capitolele de bibliografie românească și retoromană. Capitolele dedicate fiecărei limbi sînt structurate în mod similar: sînt trecute în revistă lucrări bibligrafice, studii teoretice, culegeri (monolingve sau bilingve), comentarii despre prezența paremiologiei în operele literare, tipuri de frazeologisme definite formal și funcțional (adverbiale, nominale, verbale; sloganuri, clișee
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
interesezi. M.P.M.: Ești un filozof modern, scriitor, critic de artă, istoric literar, profesor - vorbește-mi puțin de multitudinea preocupărilor tale și, de ce nu, și de opera ta. I.C.: Viața e formată din cercuri de activitate foarte diferite. Sigur, instrucția culturii retoromane în universitate ar putea constitui un domeniu unic. Pe mine m-a interesat diversitatea însă, iar un text romanș l-am privit în conexiunile lui cu alte culturi. Am dat mai multă importanță universalului decât specificului. Există și diferite moduri
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
potrivesc, ăn primul rand, autorului ănsusi. Un om norocos, cu alte cuvinte, care s-a găsit și continuă să se regăsească atât an lumea micii culturi din care vine, si pe care face eforturi să o descopere și pentru alții, retoromana, cât și an ăntreaga Europa, ăn care călătorește mănat de curiozitatea de a vedea pur și simplu cum arata alte locuri, dar nu o curiozitate reductiva și asimilatoare, ci una sinceră, ca atare sursă inepuizabila de bucurii și minunări. Oricât
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
este) furnizoarea de bază. Latina savantă - sursă de împrumut Latina clasică s-a diversificat, în timp, iar din varianta ei cunoscută sub numele de latină vulgară (numită și latină populară sau târzie) s-au născut limbile romanice: româna, italiana, sarda, retoromana, franceza, occitana, catalana, spaniola, portugheza. Alături de aceste limbi romanice, continuatoare ale latinei, în Evul Mediu a funcționat și latina medievală sau savantă. Această limbă a fost inițiată de Carol cel Mare, care, uluit de formele foarte modificate ale latinei pe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
latinesc. Este cazul termenului mons, care însemna în latină atât „munte“, cât și „lanț de munți“. În majoritatea limbilor romanice, descendenții lat. mons au fost concurați de urmașii cuvântului latinesc *montanea. Astfel, în italiană, sardă, engandineză, friulană (ultimele două, dialecte retoromane), spaniolă și portugheză, urmașii lui mons și montanea sunt sinonime la nivelul sensului de bază, însemnând „munte“ și „lanț de munți“. În franceză și catalană, rivalitatea dintre mont și montagne, respectiv munt și muntanya există numai în limbajul poetic, unde
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
al lui pântece. rinichi, rărunchi De data aceasta, ambii termeni ai perechii de sinonime sunt moșteniți din latină; este vorba de două diminutive, reniculus și *renunculus, formate de la lat. ren „rinichi“, diminutive care s-au transmis unor dialecte sarde și retoromane. Lat. ren, termenul de bază, s-a transmis tuturor limbilor romanice (fr. rein, it. reno), cu excepția limbii române. În română, nu s-a transmis nici alt derivat, *renionem, care stă la baza fr. rognon, sp. riñon, pentru a denumi rinichii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
păstrat și în italiană și franceza dialectală) și pe junincă < lat. iunix „juncă“. porc și scroafă Porc și scroafă sunt moștenite din lat. porcus, respectiv lat. scrofa. Primul este moștenit în toate limbile romanice, celălalt numai în română, italiană și retoromană. În toate limbile romanice a fost moștenit și lat. verres > rom. vier. Dacă avem în vedere situația din celelalte limbi romanice, vom constata că urmașii lat. porcus nu sunt unicele cuvinte pentru a desemna masculul din această pereche, cum se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
au la origine ar. máhram „lucru interzis“, referitor la faptul că în religia mahomedană carnea de porc este interzisă. Deosebirile dintre limbile romanice sunt și mai mari în cazul lat. scrofa, păstrat cu sensul din latină în română, italiană și retoromană. În franceză, lat. scrofa, care în latina populară avea și sensul de „vulvă“, a dat écrou, care înseamnă „piuliță“; schimbarea de sens s-a produs printr-o metaforă sexuală. Termenii it. troia, fr. truie, cat. truja, cuvinte care denumesc femela
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
s-a transmis numai românei și sardei. Celelalte limbi romanice prezintă o varietate remarcabilă de termeni, care au la origine derivate diminutivale ale lui haedus (haediolus sau *haedius au dat în dialectele din nordul Italiei jöu, giöl, azol și în retoromana din Grunbünde, usöl) sau ale lui capra (care au dat fr. chevreau, it. capretto); sp. chivo, choto sunt de origine onomatopeică. găină și cocoș Remarca privitoare la modul diferit în care s-au moștenit numele femelelor și ale masculilor în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și în alte două limbi surori (un dialect al retoromanei vorbite în Elveția și unul al sardei) denumește culoarea zăpezii și a laptelui. În celelalte limbi romanice, la baza termenilor care denumesc această culoare stă cuvântul germanic *blank, devenit fr. blanc, sp. blanco, it. bianco. Lat. albus s-a transmis
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Din Franța, v. fr. couturier a pătruns în Italia. Tot din franceză, drapier „postăvar“ a fost împrumutat de sd. drappèr. În portugheză a pătruns cuvântul de origine arabă alfaiate, care a existat și în vechea spaniolă, înainte de a pătrunde sastre. Retoromana l-a împrumutat pe schneder din germană, la fel ca dialectul bănățean, unde îl găsim pe șnaidăr. În Transilvania (mai ales în Crișana) se folosește sabău, împrumutat din maghiară. În acest context romanic, nu trebuie să ne surprindă termenul rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]