15 matches
-
posedă multe dintre însușirile misoginului. Prizonier al unui model comportamental greu de descifrat, el mimează indiferența din teama de a nu deveni victima propriilor spaime și dorințe. Vulnerabilitatea în fața femeilor se traduce fie într-o capitulare rapidă, necondiționată, fie în retranșarea pe pozițiile unui machism antipatic. Helen Grayle și Anne Riordan sunt, din acest punct devedere, personaje antitetice. Nu pentru că una e coruptă și imorală, iar cealaltă pură și onestă, ci pentru că ele ating și fac să vibreze în mod diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
altul, un chip de altul. Si peste toate, ca un duh care te adună în înăuntrul ființei încă neeliberate, plutește conștiința indispensabilă a existenței”. Imersiunea în infrarealitatea comunismului, developarea momentelor revoluției de la 1989, postcomunismul „cu față umană”, triumful structurilor criptocomuniste, retranșările în striațiile nesigure ale unei memorii traumatizate sunt reperele care definesc arhitectura narațiunii lui Traian Dobrinescu. A supraveghea și a pedepsi, ca să-l parafrazez pe Foucault, au fost modalitățile esențiale prin care regimul comunist și-a menținut structurile represive și
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
înfierate", cum se spunea în epocă, pentru evazionism, estetism, elitism, cosmopolitism etc. Li s-ar fi atribuit fără dubiu toate păcatele pe care ideologia le găsea în creația neînfeudată propagandei. Azi ele documentează asupra unui climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-au cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de complexe mărturii. Nu e un strigăt de luptă, ci o voce potolită a rezistenței, a supraviețuirii senine
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
s-ar cuveni să fie nu cel ce descrie lumea fenomenală, ci acela care și-o imaginează. Evident, aci se divulgă o mentalitate a evaziunii din mediul aspru al realității, inclusiv a celei social-politice, cu valențele sale ideologice, opțiunea unei retranșări în universul ocrotitor al ficțiunii rațional reglate. În decursul „epocii de aur”, „eseistul, la fel ca și cronicarul, monografistul ca și istoricul literar, era un «răzvrătit», în măsura în care nu se lăsa asimilat de o propagandă ostilă, și era în același timp
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
în doliu și care, conturând un portret biografic al lui Matthew, găsește în chiar acest demers o alinare, un mod de a fi împreună cu băiatul său. Scrisul nu înseamnă, în cazul de față, fugă de realitate, o formă de evaziune, retranșarea în sine. El constituie, dimpotrivă, o verigă de legătură între tată și fiu, o punte de cuvinte și imagini pe care primul o aruncă spre celălalt, peste groapa căscată între ei. Timp de patruzeci de zile, Matei Călinescu nu face
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
scindate între dorința de claritate interioară și dizarmoniile unui real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea își pune, așadar, pecetea pe versul acesta translucid și agonic, iluminat de palorile thanatosului și tentat, în aceeași măsură, de puritatea și candoarea adolescentine. Solitudinea nu este, însă, pur și simplu, renunțare absolută la racordul
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
ale neputinței ori morții. Sensibilă la ultragiul realității, vocea poetică se modulează, de multe ori, în arpegiile melancoliei dense, ori ale unui patos sublimat. Lirica Ilenei Mălăncioiu nu este una a adeziunii la valorile exteriorității, ci, mai degrabă, una a retranșării în spațiul propriului sine, într-un teritoriu imaginar cu o arhitectură singulară și rafinată. Pasărea tăiată este, poate poemul reprezentativ pentru viziunea, stilul și mijloacele de construcție lirică ale Ilenei Mălăncioiu. Dincolo de poetica implicită prezentă, ce impresionează aici e fiorul
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
din „grâne, din fân, din cucuruz”, este conectată la, „mireasma pământurilor sfinte” din Câmpia Transilvaniei, vibrând totodată la „cântecul de greieri”, la „behăitul turmei” sau la „mugetul de vite”. Muzicalitatea versurilor, armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
semnul sigur al înfrângerii în competiția fără reguli în care s-au înscris de bună voie și nesiliți de nimeni - sau din dorința megalomanică de a fi clipă de clipă în centrul atenției. Orice psihanalist începător îți va spune că retranșarea pe amintire, trecut, copilărie semnalează existența sau apropierea unei crize. Prezentul e flasc, viitorul pare turtit și neatrăgător, așa că singurele raze de lumină vin din trecut. Bloggerul învins își aduce aminte de orice: de prima zi de școală, de gustul
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
bun remediu împotriva angoaselor"). Lăură - în toate mai stăpânita, reflexiva, de o controlată pasionalitate, măsurată ("feministă exact cât trebuie"), mai putin spontană, măi ezitanta, măi analitică. Amândouă au inclinații artistice, iubesc muzică, Chloé este de fapt actrița, iar Lăură pictează. Retranșarea în prietenia lor cele două o mai încercaseră, așadar, ca soluție în fața crizelor, cu bune efecte verificate de fiecare dată. Acum intervine însă ceva nou, o "complicație". Chloé se îndrăgostește de Lăură, pur și simplu, sub impulsiuni safice revelate târziu
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
-se, din vreme, de procurarea combustibilului. Surprind neplăcut, de ce n-aș spune-o?, opiniile sale politice, evidente încă din volumele de început. Era filoantonescian și chiar filohitlerist, condamnînd, încă în 1943, strădaniile Opoziției de a pregăti ieșirea din război și retranșarea țării de partea Națiunilor Unite. Și la 22 august 1947 consideră că regele Mihai "a avut curajul să-și trădeze aliatul". Actul de la 23 August 1944, a fost o nenorocire, România avînd datoria să rămînă consecventă deciziei lui Ion Antonescu
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
contradictorii, o altă lumină asupra cărților din ciclul Yoknapatawpha. "Miezul tare" al creației faulkneriene nu mai poate fi privit doar din perspectiva îngustă a istoriilor fals-inocente povestite de un romancier cu o fabuloasă memorie a locurilor în care a crescut. Retranșarea lui Faulkner pe problemele teoretice ale creației, încercarea apăsată de a stabili filiații și vecinătăți culturale sunt de natură să modifice imaginea de scriitor naiv, defazat, experimentalist malgré soi, incult și ignorant. Citind aceste cărți, ești surprins de coerența și
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
neriscant, mai nătântoc,/ mai compatibil cu un claun:/ de-a cine stă în echilibru,/ mai mult, pe bietele picioare/ din spate ale unui scaun!”). Nu lipsesc, din acest volum, nici holorimele, unele de o severă simetrie, îmbinând expresivitatea calofilă și retranșarea într-un trecut ipotetic: „Adie liniștea de seară/ sub luna-n rozalb: astru pal; /sub luna-n roz, albastru-pal / adie-l liniștea, deseară, / ca în Virgiliu. - Beau amar și cred că lacrimile n-au gust; / și cred că lacrimile,-n
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
petrecut o minirevoluție în poetica postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale. De la elanurile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, la retranșarea din peisajul exterior în interioritate, poeții grupați în jurul revistei "Steaua" au reușit să dea dimensiuni și modulații noi lirismului, căci, după cum observa Petru Poantă, "construit din sugestii și notații fine, peisajul devine o stare mentală. Semnele vitalității lirice apar. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]