108 matches
-
picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate sugera "ceva august și măreț". Mai mult, scena în cauză, de o teatralitate indiscutabilă, are într-adevăr un rol esențial în roman, pentru că face trecerea de la partea expozitivă, bazată îndeosebi pe retrospecție, la "acțiunea" propriu-zisă (de la capitolul al cincilea încolo), pregătită minuțios pentru a face cât mai dramatică inevitabila confruntare dintre cei doi amanți. 4.1.4. Peisaj elvețian sau cronica unei morți anunțate Inspirată în mare măsură de cuvintele Martei din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al compoziției este construit pe un mise-en-abîme vizual, care amestecă prezentul (chipul femeii sau al bărbatului din centru) cu trecutul (celelalte fotografii care formează un cadru circular, în care apare cealaltă jumătate a cuplului). Această uniune a prezentului cu axa retrospecției încorporează sintagma barthesiană "l'avoir été-là". Mitul realului se obține printr-o dublă ipostază: * pe de o parte, prin sistemul semiotic al modalității culorii. Negrul și albul sunt cele două cromeme care trezesc amintiri plăcute din trecut în mintea celor
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
nefalsificată de automatisme mondene, netransfigurată de obsesii onirice sau psihopatice, netulburată de erezii artistice sau iconoclasme estetice. ...Așa se explică de ce aderăm necondiționat la aceste opere naive, nu atât pentru că ne plac pur și simplu, cât mai ales pentru că deschid retrospecții intelectual-afective asupra purității receptive a copilăriei noastre și, totodată, asupra capacității universale a copilăriei de a reda omului matur puritatea lui nativă, pe care în trepidațiile vieții moderne o pierde în bună parte, dacă nu cu totul.” Pe plan internațional
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
cuvînt al autorului. Romanul, precum și, într-o măsură mai mică, formele narative de dimensiuni mai reduse au fost întotdeauna nevoite să se apere de tendința către scrisul auctorial eseistic. Această tendință este deja evidentă în romanul Moll Flanders, a cărui retrospecție moralistă este mai frecvent reprezentată prin vocea lui Defoe decît prin aceea a protagonistei penitente 29. Iar această tendință mai poate fi găsită și în romanele de mai tîrziu. Astfel, la un autor precum George Orwell, un personaj care inițial
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectivei interne, v. perspectivă internă reificare, 32, 341 relatare de tip martor ocular, 120 relatarea vorbirii, 279 v. și dialog, stil indirect liber remă, v. temă repovestire, v. rezumat reproducerea vorbirii, 324 retorica, a disimulării, 45, 66, 298 subliminală, 231 retrospecție, 36, 69 rezumat, 52-57 și repovestire, 58-62 și titluri de capitole, 72-81 ritm narativ, 115, 118-126 roman epistolar, 138, 178, 205, 213, 297, 309-310, 324, 328, 334 și titluri de capitole, 53, 77 roman popular, 28, 86, 126 v. și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care istorisește -, caz în care perspectiva lui este subiectivă (proza tradițională, sămănătoristă, poporanistă). - Informațiile oferite de narator depășesc informațiile deținute de fiecare personaj în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.). Perspectiva internă (din interior/focalizare internă) este detaliată prin următoarele aspecte: - Naratorul adoptă punctul de vedere al unui personajnarator sau personaj focali zator. - Realitatea este percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al perso najului (ce vede, ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
punerii În joc a percepției, gândirii, planificării, dorințelor și luării de decizii sunt evenimente conștiente. Acest proces de autoobservație este denumit introspecție. Evenimentele trăite se fixează În memorie, de unde pot fi din nou aduse În conștiință. Această activitate este denumită retrospecție. În felul acesta omul are posibilitatea cunoașterii propriilor sale acte și poate, nu numai să-și controleze comportamentul personal, dar să Înțeleagă și comportamentul altora În interacțiunea socială. Procesele afective sunt stări sau trăiri subiective care reflecta relațiile omului cu
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
1985, 25; Gheorghe Perian, Poeți ce vin, VTRA, 1985, 12; Mincu, Eseu, 74-78; Micu, Limbaje, 129-131; Munteanu, Jurnal, IV, 213-216; Eugen Simion, Document. Spiritul critic, spiritul liber, RL, 1989, 52; Lucian Alexiu, Regula jocului, O, 1990, 7; Laura Pavel, Poetica retrospecției, ECH, 1990, 1-2; Al. Ruja, Mitologia realului, JL, 1990, 38-39; Papahagi, Cumpănă, 338-343; Florin Manolescu, O coborâre în infern, LCF, 1992, 19; Traian T. Coșovei, „Limbajul este fructul dezordinii”, CNT, 1992, 25; Mircea Zaciu, Poet și martor, F, 1992, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
cu cea primară, lăsînd la o parte sfîrșitul. Cînd textul-oglindă primește ceva în plus spre sfîrșitul textului primar, problema suspansului nu este atît de accentuată. Firul fabulei este atunci în mare măsură cunoscut, funcția textului-oglindă nu mai este predicția, ci retrospecția. O simplă repetiție a fabulei primare într-un text-oglindă nu ar fi atît de interesant. Funcția sa este mai ales de a-i spori semnificația. Parafraza textului primar și a celui înrămat pe care am făcut-o pentru a deduce
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
direcția, distanța și amploarea. Direcția: Posibilități Pentru direcție există două posibilități. Evenimentul, văzut din acel moment al fabulei care este prezentat cînd intervine anacronismul, este situat ori în trecut ori în viitor. Pentru prima categorie poate fi folosit termenul de "retrospecție"; pentru a doua, un termen potrivit ar fi "anticiparea". Evit să folosesc termenii mai des întîlniți de "întoarcere în trecut" și "proiecție în viitor", datorită ambiguității lor și a conotațiilor psihologice. Un exemplu de anacronism complet poate fi găsit la
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
urmare, un anacronism subiectiv se poate numi astfel doar dacă "conținuturile conștiinței" aparțin de trecut sau de viitor; nu trecutul stării de a fi "conștient", ci momentul acțiunii înseși de a gîndi. Cu o problemă asemănătoare ne confruntăm cînd o retrospecție sau o anticipare este prezentată ca discurs direct. La drept vorbind, nici aici nu se poate vorbi de un anacronism real. Momentul vorbirii este pur și simplu o parte a povestirii (cronologice); conținuturile sînt menționate în trecut sau în viitor
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acum cinci ani, la fel ca la întreaga perioadă din momentul căsătoriei și pînă în prezent. Această problemă a nivelelor narative a fost dezbătută în capitolul anterior. Trebuie doar să menționăm că ce s-a discutat mai sus este o retrospecție de gradul al doilea, din moment ce vorbirea are loc la nivelul al doilea. În mod similar, anacronismul prin care copilul din Something Very Sorry își dă seama cum a ajuns la spital "Îmi spun ce s-a întîmplat ... ne-am izbit
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
chip logic și firesc în istorie, precede morții lui. Dar anacronismele din narațiunile extinse sînt mai complexe decît acel exemplu. De obicei, ele se împart în întoarceri-în-trecut și proiecțiiîn- viitor, sau ceea ce Genette numește analepse și prolepse. Analepsa este o retrospecție care face ca o întîmplare petrecută mai devreme să apară mai tîrziu în text. Prolepsa este o anticipare, pentru ca o întîmplare ulterioară să apară „prematur” în text, înainte de prezentarea evenimentelor cronologic-intermediare (care sfîrșesc prin a fi narate mai tîrziu în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Femeia cafenie, Fanții, Salomeea), altele par a fi titluri desprinse din ziare (Fapt divers, Moment solemn) sau fac, pur și simplu, trimitere la o modalitate de creație (Proiect abandonat de madrigal, Conspect de toamnă, Cântec de hârtie, Preparative pentru tăcere, Retrospecție, Alegorie generală), sunt mult mai puține titlurile evident metaforice (Demonul sângelui, Fruntea Soarelui-Rece). Titlurile acestea descriptive, multe dintre ele formate dintr-un singur cuvânt, maximum două sunt oricum redimensionate, redefinite prin textul în sine, nimic nu rămâne atât de simplu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dă „haină nobilă” experienței imunde. S. are sobrietatea dicției unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al vocii narative. Într-un gen saturat de scriitură horror, S. preferă, ca și N. Steinhardt, retrospecția înseninată de spiritualizare. Așa cum titlul cărții evocă parcursul inițiatic al suferinței, narațiunea ei focalizează nu fiziologia durerii, ci procesul moral al experiențelor-limită, „eshatologia detenției”, cu întreținerea reflexelor demnității și reedificării interioare în proximitatea morții, sub umilință și tortură. Prozatorul are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
de biserici, Patrula) și E. Lovinescu însuși (cu povestirea Vrabia). Teatru semnează Victor Eftimiu (Prometeu, actul I, Poveste de Crăciun) și Alfred Moșoiu. Ambiționând să devină „un fel de arhivă literară și ilustrată a războiului”, revista consacră spațiul rubricii „Epiloguri” retrospecțiilor nonfictive - cu precădere memorialistică sau analize și reportaje în marginea unor fapte eroice sau acte politice majore, dar și a unor actualități care sunt consecințe ale trecutului recent. Octavian Goga e autorul comentariului Pleacă și Maniu, G. Rotică al portretului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
tomuri de Jurnal (1997-2001). Diaristul consemnează momente ale scrisului, demersuri editoriale, impactul cu cenzura, secvențe din intimitatea familiei, reflecții asupra oamenilor, climatului literar și asupra propriei opere. Fără să fie o agendă strictă de laborator scriitoricesc, Jurnalul confirmă înclinația către retrospecție. M. alege calea unei mărturii care contează, ca document personal, în reconstituirea unei epoci frământate. SCRIERI: Rochia cu anemone, pref. Ion Lăncrănjan, București, 1966; Auroaica, București, 1967; Minciuna, București, 1967; Zborul de probă, București, 1968; Umbrele timpului, București, 1969; Noaptea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
pentru adolescenta Nadia), Vancu părăsește anturajul bucureștean, unde era bine ancorat, și se refugiază la Brăila, în casa unchiului Eugen Norșa, importantă personalitate locală. Aici, în orașul adolescenței, reconstituie din fragmente istoria familiei, întâlnește vechi cunoștințe și face altele noi. Retrospecția și introspecția - mai toate personajele, intelectuali, au această înclinație - amplifică și construcția epicului; amintirile de familie coboară la a treia generație, până la începutul secolului al XX-lea, când Alexandru Norșa, descins din Transilvania, se stabilește în portul dunărean. Dacă desfășurarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
acord pe baza unei simpatii sau înțelegeri reciproce, o angajare mutuală. Or, el n-a spus niciodată concedo. Mereu spionat de obsevatori trimiși aproape, el s-a opus cu mijloacele avute la îndemână. Parabola, alegerea unui dublu din literatura universală, retrospecția, ca posibilitate a istoriei de a semnifica ceva actual, cum a făcut în teatru, sunt câteva din aceste mijloace" (p. 11). 2 Folosesc, pentru toate analizele, ediția G. Călinescu, Opere, vol. V (1940-1946) și VI (1946-1947), ediție îngrijiită de Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
autobiografică, cu atât mai complicată cu cât eroul posedă o concepție foarte restrictivă față de posibilitatea recuperării trecutului 109. Această investigație, realizată cu ajutorul unei capricioase narațiuni pline de analepse, întreruptă de porțiuni eseistice care nu sunt decât prefețe ale unor noi retrospecții, nu va duce la o formă sau alta de totalizare a sinelui sub forma unei fișe morale complete sau a unui destin unic, inimitabil, care să fixeze caracterologic personajul în panoplia umanității romanești esențiale. Dimpotrivă, tocmai lipsa de trăsături singulare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
paradigmatică, iar ultimele cuvinte ale cărții ("Trebuie să mă eliberez cumva, își spuse. Nu-ți poți contempla la nesfârșit înfrângerile, mizeria, umilința. Trebuie. Acum când nu e prea târziu.") au pentru noi semnificația simbolică a unei înlocuiri a introspecției (și retrospecției) prin acțiune, ea găsind în lupta cu Helgomar David pentru înlăturarea nedreptăților un exemplu emblematic, ceea ce configurează perspectiva deschisă asupra continuării ciclului romanesc ca pe o abandonare a autoanalizei în favoarea unui activism întrezărit ca o salvare posibilă"26. Eugen Simion
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sceptică și rafinată, cu un fond de cultură greacă”, persistă și la „Sburătorul” în prima lui serie, cu deosebire bogată în „profiluri” și „figurine”. În 1932, în al doilea volum de Memorii, un L. în plină audiență, având distanța necesară retrospecției, nu ezita să releve la rece, detașat, limitele „metodei impresioniste”, care într-o primă etapă, cea a textelor din culegerea Pași pe nisip, comporta un stil „abrupt, familiar, anecdotic, dialectic și mai ales prolix”. Prin apelul la dialog se urmărea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Stambul, ulterior întors în Oltenia natală și ținându-se de tot soiul de răutăți, apoi alți Mălureni, în nota balcanicilor lui N. Filimon și a „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, unii, teribil dezmățați, ajung la măriri în capitala României interbelice. Retrospecția istorico-socială se vrea una de suflu larg. În lipsa textului integral e greu de estimat dacă naratorul construise caractere puternice, cu psihologii diferențiate. Memorialistica, alt capitol al operei lui L., nu va înceta să încânte, în ea relevându-se un prozator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
accentuată a discursului, care merge spre înglobarea unor tipuri nespecifice. Temele nou apărute sugerează de la sine felul în care s-au despărțit de marile motive ale scriiturii realiste, aparținînd partiturii balzaciene și "primului modernism", reflectat de poetica obiectivității. "Asocialitatea", maladia retrospecției, eșecul, nevroza, reflexivitatea, "eul în ruptură" sînt cîteva din numeroasele repere tematice ale noului stil. Meditația romanului implică adesea expresia înfruntării cu sine, a unei conștiințe temporale singulare, o psihologie restrînsă obsesional la veghea lucidă și hipersensibilitatea nevralgică a naratorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]