116 matches
-
Economia agrară era tot una de tip semifeudal. Proprietarul își încredința pământurile unui arendaș, iar acesta îi ceda jumătate din recoltă. Am păstrat vreo douăzeci de fotografii, făcute în 1904 și 1905 de un prieten de familie. Ele sunt bine retușate, grație unui aparat din acea vreme. Iată-l pe tata, destul de puternic, cu o mustață mare și albă și, aproape întotdeauna, cu o pălărie cubaneză pe cap (cu excepția uneia în care poartă o canotieră). Iat-o pe mama la douăzeci și patru
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
și burta zilelor sure am s-o spintec cu-n brici/ Să țâșnească-n fine, cald și iute, sângele vremii“. Este semnificativ că Maria Banuș a păstrat în evidențe fragmentul și, fără să destăinuiască proveniența, îl va integra, cu titlu retușat, mănunchiului de Răzlețe, atașate selecției retrospective din 1971. De altminteri, va mai extrage de pe aceeași filă de manuscris alte prizărite versuri, vechi de exact patru decenii, dar nealterate în mesajul lor revendicativ. Aveau atunci o încărcătură oarecum programatică, de vreme ce se
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
clopote. Și nu numai. (Red.) Nu m-am dat niciodată în vânt, recunosc, după muzica lui John Lennon. Cu atât mai puțin după avatarurile lui biografice. Mai ales că excentricitatea ori insolitul existențial au fost cu mult peste măsură mediatizate, retușate, chiar prefabricate. Cu alte cuvinte, umflate cu pompa sinistră, în acest caz, a mass-media. Or, nu e drept ca o viață de om să fie transformată într-un balon de săpun cu care să te joci până se sparge. Am
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
de acest tratament. 2) Un salon vehement și versatil, dar în nici un caz areopag al cațelor ori un loc unde se spun destule răutăți despre muzicieni, ci o oglindă în care asistența descoperă chipul viu, însetat, hămesit, chiar dacă fardat, ușor retușat, al artei sunetelor. 3) Și, totodată, un bazar al produselor muzicale, unde totul se vinde și se cumpără, se publicitează și se promovează cu bani deloc puțini, sub tutela aproape delirantă a unui imposibil control ori drenaj profilactic. 4) Intersecție
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
Nu ne completăm, asadar? Contrastul dintre noi nu e el oare o garanție că vom însemna o excepție în mulțimea cea multă, banală, inconștiență și pasivă?". În fond, firele tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea de
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
își asumă cu eleganță o sinceritate netrucată și încearcă să trăiască plenar viața, să-și reprezinte obiectiv (i.e. onest) experiențele trăite (educația de tip interbelic poartă ceva răspundere în acest sens, am putea spune fără a mitiza foarte mult) - Poză retușată este produsul unui tip de sensibilitate la real cu totul diferit; localizarea trăirii în fragmentar, singurul mod de a fi creditat cu vreo urmă de autenticitate, asumarea caracterului de construct al tuturor lucrurilor care umplu o viață, sinceritatea retușată de
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
totul diferită, a unei tinere autoare fixate, cu un cinism delicat excelent asezonat cu fragmente de nostalgie a purității, într-un prezent căruia nu-i găsește niciodată scuza de a fi numai un moment în timp, între atîtea altele. Poză retușată a apărut, la Cartea Românească, în urma unui concurs național de debut. Autoarea, Ioana Nicolaie, nu se află la prima apariție în volum: Portretul Ioanei este numele secțiunii semnate de ea, din cadrul antologiei colective Ferestre 98 (1998) a cenaclului Litere condus
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
femeie nouă, îndrăgostită într-un fel vechi, poate mai puțin trucat, întrucît conștient de inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe care nu o mai poate recupera altfel decît prin "poza retușată", prin clișeul fotografic jumătate mincinos, dar totdeauna purtător de suflet. Ioana Nicolaie - Poză retușată, Editura Cartea Românească, București, 2000 Se aude foarte clar" Lipsa disponibilității de a participa la vraja lumii, un cinism programatic, amar sau jucăuș, accentul pe concret
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe care nu o mai poate recupera altfel decît prin "poza retușată", prin clișeul fotografic jumătate mincinos, dar totdeauna purtător de suflet. Ioana Nicolaie - Poză retușată, Editura Cartea Românească, București, 2000 Se aude foarte clar" Lipsa disponibilității de a participa la vraja lumii, un cinism programatic, amar sau jucăuș, accentul pe concret, pe aici și acum unesc cele două volume de poezie ale acestui grupaj. Zvera
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
în conformitate cu opțiunile scriitorului, care a trimis președintelui Academiei Române, încă din 1997, pe lângă un sumar de ediție, prefețe pentru textele menționate în respectivul sumar" - după cum recunoaște nota asupra ediției (p. CXIII). Cele trei volume de Opere Petru Dumitriu oferă o imagine retușată a scriitorului, așa cum ar vrea el să se reprezinte în fața posterității. Le-ar fi vrut dedicate lui Ion Iliescu (vol. I, p. 1262). O putem numi foarte bine o ediție testamentară, deși nu rezultă de nicăieri, în aparatul critic, exprimată
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
sunt zeci de asemenea exemple, să le numim parafraze la anumite limbaje deja cunos cute). Epicentrul romanului îl ocupă și-l dezvoltă, într un mod clasic, iubirea, rațiunea ei, obligațiile, speranțele, avatarurile închegării unui cuplu. El Nick (un alter ego retușat, deși pare un portret în oglinda de cristal), ea Olesya, o româncă din Cernăuți, prietenă bună cu Yanina din Odesa. Felul cum se încheagă prietenia, apoi dragostea celor doi-el, profesor român, ea profesoară în Ucraina evidențiază victoria lor ca pe
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
mine, cerându-și acum dreptul la viață." Numai peste o săptămână, la 16 iulie, îl încheie, anunțând-o victorios pe Nelli: "...acum câteva clipe mi-am lichidat definitiv romanul, revăzut în întregime cu optica critică a unui an de depărtare, retușat și amplificat într-un chip substanțial. Și gândul simțea nevoia unei confesiuni, acum în pragul de încheiere a primei mele Ťexperiențeť literare" (Nu era chiar prima, căci în 1940 publicase Jurnalul unui adolescent). Dorea să afle părerea lui Nelli, care
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
umerii la pîmânt, care nu te lasă să te speli de jeg - la propriu și la figurat - pentru că nu mai ai bani de săpun sau de hârtie igienică și nici opțiune n-ai ; pentru că apa te costă tot salariul ăsta retușat, de pensie nu mai spun; pentru că lumina nu-ți mai este de folos nu numai pentru că nai cu ce-o plăti, dar nici nu e sănătos să vezi cumva ceea ce nu trebuie din democrație; pentru că Încălzirea te costă alt salar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aduse cu privire la misoginismul eroului și chiar la presupusul său antisemitism (ca anecdotică legată de acest ultim aspect, se spune că, pentru a elimina orice malentendu, unele dintre romanele sale scrise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost discret retușate, cuvântul "evreu" fiind înlocuit de fiecare dată cu mai inocentul "om"). Una peste alta Metafizica detectivului Marlowe este o analiză cvasiexhaustivă făcută operei unuia dintre cei mai populari autori de la mijlocul secolului XX, Raymond Chandler. Dincolo de nostalgia generată de coperta
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
insinuează în textele mele. Sărăcia fanteziei? Dar de ce trebuie să fie fantezia mai bogată? Nu ajunge să ștergem granița între realitate și ficțiune? Ciudat însă cum persoanele care devin personaje își pierd ceva din concretețea lor diurnă. Ca niște fotografii retușate, ce reușesc să compromită întru câtva și originalele. Au un aer de déja vu, ca niște pagini citite a doua oară, ca păsările marcate și lăsate în libertate". Puține cărți dintre cele citite în ultima vreme mi-au plăcut precum
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Mihai Mandache La prima vedere, între prezentarea grafică a proaspetei autobiografii a lui Ștefan Cazimir și conținutul volumului există o perfectă corelație. De pe coperta IV ne privește o fotografie generos retușată a autorului, rumen în obraji și cu un surâs aproape imperceptibil în colțul gurii - un companion cât se poate de potrivit pentru o carte agreabilă, scrisă cu umor, dar care pare a avea drept unic scop crearea unui portret cât
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
protecție. Vom reveni în cadrul știrilor de la ora 13 cu noi amănunte. Putem pleca? aude Lionel vocea secretarei din spatele lui, care stinge televizorul cu telecomanda. — Da, spune Lionel, care încă nu și-a revenit din șoc. — Numai o clipă, mai spune retușata și apasă pe butonul de la interfon, după care îi spune profesorului Delacroix: Laurent, întoarce-te la nevastă! Impotentule! Îl ia de braț pe Lionel și ies. E ora 11.20. Lionel se află pe marginea Podului Verdun, cu picioarele atârnând
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
strâmt. Se opri și se uită la mine; avea o poziție ectomorfă, cu umerii căzuți. Semăna mult cu un jeleu în formă de pară, îmbrăcat de la Turnbull & Asher. Chipul îi ieșea în evidență pe fundalul întunecat, ca în fotografiile scoțiene retușate, în care un armăsar focos își ițește capul peste umărul personajului central. Se uită la mine și, pentru prima dată, am simțit în privirea sa altceva decât obișnuita aroganță. O sclipire de ură? Sau, în orice caz, înverșunarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
știi că îmi lipsești foarte mult. Pe drum, mam gândit mereu la tine și mă întrebam cum voi putea sta atât timp departe de voi, mamă dragă. Află că am început să scriu poezii. Multe dintre ele mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu aveau nevoie să vorbească cu nimeni, și nici măcar prea mult între ei... Într-una din zile, cutreieram pe o plajă goală la asfințit și am întâlnit o fetiță ce-mi amintea de propriul meu chip, aceeași căutătură din fotografiile retușate ale copilăriei. Mi-a vorbit de un careu, care-i apărea din când în când pe malul acestei plaje, format dintr-o țestoasă, un inorog, o floarea-soarelui și un creion arlechin, ascuțit la ambele capete. Nu l-a mai zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
absent. Recunoaște deodată fotografia străbunicului, aceeași cu cea din tabloul de la căpătâiul patului; în costum negru de ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și retușați, supărător de albi; o mână îi atârnă nenatural pe lângă corp, cealaltă răsfrântă peste umerii strangulați ai străbunicii. Își amintea perfect că străbunicul a primit un nume în clipa morții și, din acel moment, toată lumea s-a referit la el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde a mării de cea de azur a cerului. Iar incerta și în același timp deosebit de clara mea amintire nu putea desluși sensul acelei plaje izolate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apucă să vorbească mașinal, cu o voce cam răgușită, continuând, cu mâna rămasă liberă, să lucreze grăbit pe calculator, unde apăruse un text mai lung însoțit de niște imagini de o calitate destul de îndoielnică, care trebuiau neapărat înlocuite sau măcar retușate. Vru să mai spună ceva, dar în receptor începu să turuie un glas feminin, cu mlădieri de șarpe, care-l făcu să tresară: De la Televiziunea Română... Camelia Mandache, redactor principal la emisiunea „Universul afacerilor”... Cu domnul redactor-șef Andronic... A, dar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nici măcar un bâlci, pentru că bâlciul are și el literatura lui. Nu e nimic. De fapt numai literatura e o realitate efectivă, care poate să fortifice o minte, un caracter și un spirit"xiii. Lumea lui Alexandru Paleologu este o lume retușată, trecută prin filtrul literaturii, în care liniile îngroșate acoperă natural micile imperfecțiuni ale detaliilor pentru a oferi omului limpezimea destinului. Cu siguranță este o lume mai frumoasă decât cea reală. Iar a trăi într-o astfel de lume, așa cum a
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]