41 matches
-
Ce-nhamă, deshamă, / Ca mierla. Ca frunza / Când merge la coasă, / Ca frunza. Ca iarba / Când șade la masă, / Ca iarba. Ca steaua / La moară când duce, / Ca steaua. // Ca piatra / Ce-aminte-și aduce, / Ca piatra. («Tăcerea mamei” VRF, 52). Profunde reverberări de suflet românesc întâlnim și în alte poezii în care apare simbolul mamei: Pe izvor cu val de verde / Suflet sună, gând se vede. Tot ce-i veșnic și frumos, / Ce-i frumos, e domnesc os ! / Pe izvor cu val
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
la Viena să caute timizi, cu o solemnitate religioasă, un coș de gunoi pentru a tezauriza un băț de chibrit. Paralelismul perfect dintre întreținerea de către locuitori și administrație a mizeriei bucureștene și nemulțumirea pe care, în mod direct sau prin reverberare, o provoacă acest obicei arată că, într-o anumită măsură, oamenii au nevoie să fie nemulțumiți. Epoca intruziunilor planificate (inclusiv în urbanitatea Capitalei) a trecut, dar, destul de pervers, orice acțiune trebuie în continuare raportată la o frustrare egal distribuită, flotantă
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
zugrăvit fără menajamente, predilecția pentru mediile insalubre, pentru, în genere, problemele umane dificile sînt certe ecouri postromantice în prozele lui Macedonski (Pe drum de poștă, Dramă banală, Nicu Dereanu, Între cotețe). "În lirică se pot detecta doar reminiscențe livrești sau reverberări ale spiritului poetic la ideologia curentului (...). În Noaptea de februarie capătă relief teza determinismului social, conform căreia mediul marchează decisiv destinele umane ("își urma osînda vieții într-a vițiului muncă" - spune liricul). Apologia femeii decăzute, împinsă la prostituare de societatea
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
austera și am descoperit cum anume această grație îi alcătuia un acoperămînt perfect pentru furia deznădăjduita care zăcea în el." Spațiul trăirii comune acutizate de situația neobișnuită în care sînt puși cei doi, îi apropie pînă la intimitate, pînă la reverberarea unuia în sufletul celuilalt. Așa este posibil schimbul și împlinirea finală a unuia prin celălalt. Ciccio ajunge la înțelegerea valorilor lui Fausto: "...trebuie deci să dau vina pe modestia, adică pe mediocritatea mea... Altminteri l-aș fi înțeles, pînă și
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
mamei. Fusese zămislit la Linz, pe drumul de întoarcere acasă. El și Elsa par a fi reprezentanții unei umanități aurorale. “- Minodoră, ce nație zici că e fata asta acum, se interesă Tibi, rupând tăcerea aceea ce aducea cu ecoul unor reverberări firești. - Nația globalizării, internaționalizată, hibridată, cu alte structuri culturale, fără prea multe inhibiții și totuși umanistă. - Să sperăm că, atâta timp cât nu este și atee, nu este o lume convențională, conchise Tibi și demară piezându-se în traficul aglomerat, printre tramvaie, bikeri
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
al existenței cotidiene din interval, un jurnal al legăturilor familiale, un jurnal al lecturilor, un jurnal al creației. Toate coabitează în cuprinsul unui text care este întâi de toate un document sufletesc și intelectual, dar și unul istoric, măcar prin reverberare. Evenimentele amintitei epoci pătrund în jurnal fie și numai pentru a explica o anumită stare de spirit a autorului, o trăire afectivă. Imaginea anilor de apogeu grotesc al ceaușismului se alcătuiește în jurnalul lui Radu Ciobanu din numeroasele trimiteri la
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
de o lume pe care nu și-o dorește. Efortul lui este acela de a-și câștiga independența față de ea. Se simte cutremurat de singurătate, dar își dorește să fie mult mai singur. Tirania iluziei, dominația noii lumi create prin reverberări spațiale, prin jocuri de lumini și confeti se dovedește a fi mai puternică decât legătura, atât de problematică și fragilă, cu universul din care a provenit. Cu toate acestea, nu găsim nicăieri un minus tensional, ci un... plus gestual. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fi păgubitoare pentru că nu dă niciodată înapoi. Așa se face că orice împrejurare născută din înflăcărarea vreunui deziderat nu e niciodată mai prejos de atare gesturi, spulberînd astfel spaima de superficialitate și de ridicol. Proiectele sale legate de lansarea și reverberarea muzicii românești sunt efectul unei perseverențe demnă de subiectul în cauză. Și cum n-aș vrea să mă raliez acelor spirite "prudente", poate chiar paupere care, incapabile de discernămînt, văd emfaza sforăitoare și acolo unde se instaurează vibrația sonoră a
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La glasul izvoarelor, / Și al ursitoarelor...// CORUL (șoaptă repetată, ca o reverberare): Ursitoarele! Vin ursitoarele! Ursitoarele! (Intră cele trei Ursitoare. Din spatele Mamei, care pare a-și apăra copilul.) PRIMA URSITOARE: Ca și leii fii de tare / Și frumos ca primăvara./ Să fii gingaș ca o floare, / Luminos ca luna sara...// URSITOAREA A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mereu atenția: bareta defectă de la sanda îi roade piciorul. Spiritul notațiilor prozatoarei este realist și reconstitutiv, cu multă atenție pentru detalii, proiectând fidel și meticulos, aș zice, filmul vieții cotidiene din interval. Din loc în loc, acest film se deschide unor reverberări simbolice, astfel cum se întâmplă, de pildă, când este evocată Gara de Est de acum. Pustie, moartă, contrazicându-și condiția, menirea de a fi un spațiu al agitației oamenilor, al însuflețirii, al vieții trepidante . „Și, în stânga lor, Gara neverosimilă: felinarele
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
Banu, dar ea nu devine fertilă decît dacă spiritul este hrănit interior de un Ťproiect utopicť al teatrului, care dă totodată legitimitate actului critic. Atunci cînd utopia se împlinește spectacular, fie și pentru o clipă, ea generează un efect de reverberare, de persistență în timp. Nu e vorba de un model încremenit, pe care criticul caută să îl regăsească într-un spectacol sau altul, la un creator sau altul, ci de o Ťutopie în mișcareť, perfect adaptată pluralității teatrului. ș...ț
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
spus) pentru cei vizați, va face o carieră atât de durabilă. Am apăsat cu bună intenție pedala ironiei, pentru a pune în evidență ridicolul în care se plasează cei cantonați pe reducționiste poziții de ,political correctness". Reacția de atunci și reverberarea până în clipa de față mi-au demonstrat că nimerisem pe un teren al intoleranței mult mai violent decât mi-aș fi imaginat. E bine și așa, e bine că, în ciuda dezamăgirilor de tot soiul, ne-am lămurit măcar la capitolul
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
o manieră - aș zice - de mult prea mult bun simț și condescendență, aceste jocuri ascund adevăruri amare (pentru noi, evident). Puternică, versatilă, cu umorul la purtător, autoarea piteșteană reușește să facă din colecția sa personală de tablete CAPRA VECINULUI, nu reverberarea unei ziceri în sine, ci o carte proverbială, plină de înțelepciune și cu un umor de bună calitate. Fiecare instantaneu tabletistic are - un personaj central, o poveste, o morală - și este un strigăt al unui om de presă, lansat întru
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
a curs pe pământ. / A rămas cerul fierbinte și gol. / Ciuturile scot din fântână nămol. / Peste păduri tot mai des focuri, focuri, / Dansează sălbatice, satanice jocuri”. Strofele următoare sunt scene ale vânătorii, prin care se trece de la evocarea faptelor la reverberarea lor în străfundurile conștiinței copilului. Gradația evenimentelor și a trăirilor corespunzătoare este ascendentă, poetul punând accentul pe paralelismul stabilit între natură, pe care o înțelege atât de bine, și vibrațiile sufletului: „Mă iau după tata la deal printre târșuri,/ Și
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
familia. Reporter: Operele tale trădează un autorul grav, un profund gânditor care le-a plămădit. Dezvăluie-ne câte ceva din munca ta de laborator creativ. Liviu Mocan: Eu nu sculptez. Eu reverberez, eu vibrez. Pentru mine, actul de creație este o reverberare, un ecou al creației divine în mine, eu sunt în primul rând o sculptură și abia apoi un sculptor. Pe mine, sculptura care sunt, mă modelează Marele Sculptor, zi de zi, clipă de clipă, El face ceva în această creație
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
către stele. Lângă fântâna seacă, prea adâncă, / Globule prea globale vor vandalii; / [...] // La ordin lăcrimezi între medalii...» (Pe valuri. spartele vitralii, p. 26). Și din partea cealaltă a reliefurilor profund-amare ale zâmbetului, ale râsului, ale hohotului, ori, cel mai des, din reverberarea fulgerată a locului de tangență la realul / semnificațiile latin-imperialei ziceri - care se dorește „îndreptătoare de moravuri prin râs“ (căci „corijarea“ a tot refuzat de milenii a-și arăta efectul „prompt-legal / penal“), ridendo castigat mores, eroul liric „bănățean“ din poemele lui
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
interesante, într-o nouă abordare (mai ales prin simplitatea și claritatea alcătuirii) și proband o accentuată nevoie a părtășiei asupra universalității simțirii, ele nu sunt scrise neapărat pentru cei mici, ci sunt adresate în egală măsură și celor mari, ca reverberare a frumuseții vârstelor timpurii, prinse în filigranul amintirilor, ce trebuie trăite mereu la maximă intensitate. Un proiect ce se anunță a fi o nouă reușită literară a unui creator ambițios, care dorește cu toata ființă să lase însemne ale trecerii
VOL 1 – PREŢUL IUBIRII AL LUCRĂRII TÂLCUIRI MOLDOVENEŞTI (4 VOLUME) DE AGA LUCIA SELENITY (BRAŞOV) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343473_a_344802]
-
familia. Reporter: Operele tale trădează un autorul grav, un profund gânditor care le-a plămădit. Dezvăluie-ne câte ceva din munca ta de laborator creativ. Liviu Mocan: Eu nu sculptez. Eu reverberez, eu vibrez. Pentru mine, actul de creație este o reverberare, un ecou al creației divine în mine, eu sunt în primul rând o sculptură și abia apoi un sculptor. Pe mine, sculptura care sunt, mă modelează Marele Sculptor, zi de zi, clipă de clipă, El face ceva în această creație
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
interesante, într-o nouă abordare (mai ales prin simplitatea și claritatea alcătuirii) și proband o accentuată nevoie a părtășiei asupra universalității simțirii, ele nu sunt scrise neapărat pentru cei mici, ci sunt adresate în egală măsură și celor mari, ca reverberare a frumuseții vârstelor timpurii, prinse în filigranul amintirilor, ce trebuie trăite mereu la maximă intensitate. Un proiect ce se anunță a fi o nouă reușită literară a unui creator ambițios, care dorește cu toata ființă să lase însemne ale trecerii
NOI APARIŢII LA EDITURA „ARMONII CULTURALE” – IAN 2013 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348847_a_350176]
-
durerea ei, putea fi trăită, că trebuia să o străbați încet, trecând de la apusul acela de soare la mirosul pătrunzător al tulpinilor, de la tihna nemărginită a câmpiei la ciripitul unei păsări pierdute în văzduh, da, trecând de la cerul acela la reverberarea lui profundă, pe care o simțea în pieptul ei ca pe o prezență atentă și vie. Da, trebuia să observi până și căldura blândă a prafului de pe drumeagul acela care ducea la Saranza... A ridicat ochii și l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tendință universală). Și atunci are sens afirmația din că oamenii îi susțin pe zei, dar și aceea că entitățile spirituale (iar zeii fac parte dintre acestea) se hrănesc cu esențele spirituale ale lucrurilor materiale jertfite. Există obiceiul, de fapt o reverberare a vechiului/păgânului sacrificiu, care n’a putut fi eliminat complet ca o dovadă a consistenței lui, anume acela de a arde lumânări ori vreo candelă. Dar există și tendința de a le înlocui prin aparența luminii degajate: cu un
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de anecdotică - fie că e vizitat de o trupă ambulantă de balet sau de un personaj cu calificare cristică, fie că se mobilizează pentru un linșaj sau pentru căutarea unui filon aurifer ori carbonifer, fie că își oferă scena unor reverberări ale miraculosului ori doar rutinelor cotidiene. Romanul Alexandru (1998) aduce o schimbare relevantă de procesare a narațiunii. Formula de aici fusese schițată într-un text mai vechi, Ultima casă a orașului, publicat în volumul colectiv Ficțiuni. Lăsând la o parte
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
precum Cordovanii, Suferința urmașilor (1978), volume de nuvele ca Eclipsă de soare (1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită de alogeni cu interese potrivnice nației, iar ca tip de erou, țăranul onest și frust
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se sparg/ în mii de sunete colorate/ și oamenii aleargă desculți/ în urma picioarelor lui goale”. Dominantă într-o primă etapă este comunicarea într-un orizont
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
analizate, cu o priză mai strânsă la text, piesele shakespeariene Măsură pentru măsură și Coriolan. O punte leagă cele două reliefuri interpretative - ideea de absolut. Și fanaticul Angelo, și impulsivul Coriolan tind spre această himeră ce se boltește cu infinite reverberări și peste povestea lui Hamlet, „cel mai lucid și cel mai tragic dintre eroii shakespearieni”. Și în Othello, chef d’oeuvre en sursis (1990), cu un avant-propos de Jan Kott, O., confruntat cu „ambiguitatea” unor personaje „indefinisabile”, își probează astuția
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]