137 matches
-
operațiune, rație / rațiune etc.). Linia dominantă de evoluție în limba literară a cunoscut totuși modificări destul de surprinzătoare, petrecute într-un timp relativ scurt: textele culte din anii 1900-1940 abundă în forme terminate în -țiune (de exemplu: protecțiune, generațiune, educațiune, condițiune, revoluțiune, administrațiune, considerațiune etc.), abandonate în a doua jumătate a secolului; astăzi, în toate cazurile citate se folosește varianta în -ție (protecție, generație ș.a.m.d.). Desigur, substituția a fost impusă de modificări „oficiale” ale normei academice, dar faptul că regula
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
consilieze pe Caragea, cu prilejul unei audiențe la Palat, în legătură cu necesitatea modernizării drumurilor pentru călători și mărfuri, a căilor de comunicații, în general, ,,așa cum am văzu prin țara nemțească, pe unde am mai umblat și eu” (vezi C. Aricescu, Istoria revoluțiunii de la 1821). În această îndelungată somnolență feudală, cu instituții publice extrem de fragile și cu o viață comunitară mai mult decît sumară, formele simbolice de reprezentare au lipsit aproape cu totul. Expresiile artistice înseși au rămas legate aproape în exlusivitate de
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
servă de regulator al cadențelor acestui concert divin..." (Ocna părăsită, capitolul 21). Corupția vremii are și ea definiția ei: "Erau niște lingușeli pline de basețe" " ultimul cuvânt părând a fi folosit abia azi... Și despre mișcările sociale avem fraza perfectă: "Revoluțiunea este plină de severitate și de o lugubră majestate", fiind vorba, bineînțeles, de 1789, celelalte neputând fi nici măcar lugubre, ci direct comice... Pedepsirea lui Păturică, agentul protos al răului social, e și ea antologică; Rânzei, de altfel, copiind-o cuvânt
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
le scrie. Drept vorbind, ideea aceasta dăinuia de mai mult, dar după cum se întâmplă adeseori în viața noastră, ea a venit ca rezultat al unei evoluțiuni latente, întocmai cum în viața popoarelor evoluțiile gradate iau adesea formele violente ale unei revoluțiuni. Pe scurt, ideea lui Galsworthy, în cartea sa, e că în general oamenii de azi n-au ideal. Luptă și muncesc numai pentru producție, avere și confort: dar tendința, idealul suprem, idealul ce a îndemnat pe oamenii Evului Mediu să
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
tot o Lună plină, ca la Maiorescu. Dacă poezia Lunii nu are trecere la cinicul Caragiale, nici vocabularul științific nu-l convinge: "Puțin le pasă la doi ochi iubitori de lumină, puțin le pasă de dimensiunile, sistema de rotațiune și revoluțiune, în genere de legile cosmice care stăpânesc existența ș?ț. Căci lumina nu o judec, ci o văz, și bucuria mea e potrivită cu intensitatea cu care ea a ajuns la mine, iar nu cu judecata mea despre bogăția și
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
ea a ajuns la mine, iar nu cu judecata mea despre bogăția și condițiile izvorului care mi-a trimis-o". Luna ești dumneata! Sunt însă destui "ochi iubitori de lumină" și de literatură cărora le pasă tocmai de mișcarea de revoluțiune a Lunii în jurul propriei axe și de mișcarea ei de rotațiune în jurul Pământului. Este remarcabil că Luna doamnelor și a copiilor e mai ,progresistă" decât a domnilor. Căci chiar în anul romanului julesvernian, 1865, în august, un săptămânal, Mama și
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
mari, dară sterpi; câmpie, fără verdeață, mări fără apă, matcă fără râuri, un firmament fără nori, și fără atmosferă, fără ceru albastru! Sărmana Lună!" Urmează date tehnice dintre cele mai precise, cu cifre și neologisme, cu rotațiune și translațiune sau revoluțiune: , Această planetă (sic!) este un corpu mai sfericu (rotundu) care se întoarce asupra ei însăși și și-n giurul Pământului în aceeași trecere de timpu spre a-și împlini mișcarea sa de rotațiune, câtu pune spre a-și face și
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
sic!) este un corpu mai sfericu (rotundu) care se întoarce asupra ei însăși și și-n giurul Pământului în aceeași trecere de timpu spre a-și împlini mișcarea sa de rotațiune, câtu pune spre a-și face și translațiunea sau revoluțiunea sa în giurul Pământului; și iacă de ce vedemu totdeauna numai o singură parte a satelitei noastre sau a tovarășei noastre". Cei care tot n-au înțeles de ce văd o singură față a Lunii pot apela la romancier. Mulți cititori ai
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Cum iubirea prea îți oferă aripi, Șmecheriei evitării de-i participi, Nimicniciei de îi ești laș ca martor, Nu te face nici măcar - trântor. Iubirea din vis își cere acțiunea, Puterea inimii face revoluțiunea, Întâi este impunătoare-n interior, Neputând să nu miște-n exterior, ceva.. Alin se aprinse rău și tot cuvânta, Vroia să țină făclia a ce nu spera, Să învingă el ce alții n-au reușit, Nu crezând c-ar fi
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată): Eeeeii??? LEONIDA: Așa... Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... EFIMIȚA (uimită): Dumneaei? Care dumneaei? LEONIDA: Revoluția. EFIMIȚA: Consoarta dumitale? LEONIDA: Rezon! Consoarta mea este revoluțiunea română. Și cînd e vorba de onoarea mea de familist... Eu am ambiț. Dă-mi o revoluție! Nu-mi tebuie mai mult ca să fac o republică! EFIMIȚA (uimită): Peste poate! LEONIDA (revoltat): Cum cocoana?? S-a săturat poporul de tiranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nebun 3". Dacă exemplul No. 5 nu îngăduie dubii asupra rimei versului 4, celelalte cinci silabe rămîn ascunse în ceață. La No. 6 în schimb, cuvintele omise ale versului 1 sînt, cum se zice, la mintea cocoșului. Iată acum Satira revoluțiunii române de la 1848, pe care Aricescu o caracterizează astfel: Această satiră a circulat în fragmente, descriind fiecare cîte un episod din revoluția de la 1848; din ele s-au scos multe espresiuni triviale. Autorii n-au putut fi negreșit decît ciocoi
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
1819), „introducerea clopotelor în bisericile creștine“ (1524), „întemeierea statului Țării românești prin Radu Negru Basarab Domnul Făgărașului“ (824), „inventarea ochelarilor“ (631), „aflarea prafului de pușcă“, „reîntemeierea statului Moldovei prin Dragoș Vodă“, „aducerea cartofilor în Europa“, „descoperirea Australiei“, „construirea primului balon“, „revoluțiunea lui Horea“, „aflarea luminatului cu gaz“, „înființarea preparandiei la Arad“, „unirea principatelor române“, „revenirea Romei ca capitală a Italiei“, „primul sinod anual al eparhiei arădane“; ultimele evenimente menționate sunt „trecerea la cele eterne a marelui arhiereu Andreiu Baron de Șaguna
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
care a mijlocit și în alte state, și care nu s-a mai repetat nici chiar în Francia, nici în Anglitera, unde regularea acestei cestiuni s-a făcut cu desăvârșire în favoarea proprietarilor și cu toate acestea eclatând în urmă nenumarate revoluțiuni, nu s-a mai reînnoit asemenea dorințe din partea nimănui. Determinate fiind dar lucrurile cu chip arătat, vom felicita din toată inima recomandarea d-lui Arsachi în privința libertății comerțului, în privința instituțiunilor, școlilor și celor mai bune reguli de protecțiuni pentru clasa
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
Vladimirescu prin care i se cerea încetarea mișcării și în care, în final, era amenințat: „să nu cutezi a te crede mai mult decât ceea ce firea te-a făcut”. „aceste cuvinte - scria C. D. Aricescu - caracterizau pe boierii din timnpul revoluțiunii de la 1821 și 1848; ei se credeau singurii în drept a ocupa înalte funcții ale statului, deși le lipsea cultura, iar ceilalți oricât de mari merite ar fi avut, credeau că sunt născuți a fi slugile lor plecate, cărora se
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349542_a_350871]
-
siluire și o anomalie, cu toată organizațiunea savantă a instituțiilor, în toate rapoartele sociale tradiționale, încât am ajuns să nu credem în nimic stabil. Putem zice că nu este un singur om serios între noi, fie martor, fie autor, în revoluțiunile care au agitat și ne agită de treizeci de ani,care să creadă în stabilitatea de lucruri în care se află; nu este un om care să nu se întebe când are să se sfârșeacă această operă interminabilă de schimbări care
CÂNTECUL INCORUPTIBILILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362097_a_363426]
-
vorba de proști cu p mare, nici măcar de fraieri cu f mic, ci de niște dezorganizați civic cu c mediocru, ceea ce știm că va aduce fatal și organic/orgasmic Pulimea în chiar centrul de excelență al Istoriei, cu o Nouă Revoluțiune, care în lipsă de infrastructură intelectuală și de luminători ai poporului, neimplementându-se la vreme emanciparea cadrelor didactice din sclavia Sistemului, poate însă eșua sălbatic, netrecând mai departe de o Explozie Socială ca la 1907, cu desfigurări de bodiguarzi, cu violuri
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
și regulat” [6] Anul 1848 l-a găsit pe Anton Pann la Râmnicu Vâlcea. Părăsise Bucureșții din pricina molimei de holeră. Gheorghe Dem Theodorescu scrie în legătură cu acest eveniment că: „Anton Pann lucra peste Olt pentru realizarea ideilor naționale și cânta triumful revoluțiunii printr-un imn, de care s-a vorbit în organele de publicitate ale epocii” [7]. Este vorba de un document, Nr. 1184 din 30 iulie 1848 și publicat în „Monitorul Român” Nr. 14 din 26 august 1848, în care, la
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
Vladimirescu prin care i se cerea încetarea mișcării și în care, în final, era amenințat: „să nu cutezi a te crede mai mult decât ceea ce firea te-a făcut”. „aceste cuvinte - scria C. D. Aricescu - caracterizau pe boierii din timnpul revoluțiunii de la 1821 și 1848; ei se credeau singurii în drept a ocupa înalte funcții ale statului, deși le lipsea cultura, iar ceilalți oricât de mari merite ar fi avut, credeau că sunt născuți a fi slugile lor plecate, cărora se
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344706_a_346035]
-
și domină aceste violențe. Maiorescu scrie în acest sens: " Cufundată pînă la începutul secolului XIX în barbaria orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate de-abia atunci de mișcarea contagioasă prin care ideile Revoluțiunii franceze au străbătut pînă la extremitățile geografice ale Europei. Atrasă de lumină, junimea noastră întreprinse acea emigrare extraordinară spre fîntînele științei din Franța și Germania, care pînă astăzi a mers tot crescînd și care a dat mai ales României libere
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Zeitung", când superbele Tuilerii și strălucitul Louvru au pierit în flăcări. Adânc mișcată, Europa privea la acele îngrozitoare limbi de foc ale socialismului și din toată lumea civilizată se auzi un strigăt de indignațiune, un țipăt de oroare în contra "simielor Marei Revoluțiuni", cum numește un poet francez pe Ferre și Raoul Rigault cu ai lor. Ceea ce n-au îndrăznit nici Marat și Robespierre au {EminescuOpXI 172} cutezat a face piticii Comunei; ei puseră mâna sacrilegă pe martorii seculari și de granit ai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
primprejur, chiuind de bucurie, va striga: Popoarele trebuiesc guvernate cu o mână de fier! În interesul libertății europene este de dorit ca niciodată statul liberal francez să nu fie înghițit de fantoma roșie, ca Republica să nu fie zdrobită de revoluțiunea sacrilegă! [ 15 mai 1880] ["DACĂ LA APRECIERI TEORETICE... Dacă la aprecieri teoretice ne învrednicim a primi câte un răspuns nimic mai puțin decât convingător de la organele oficioase, în cestiuni materiale de-o importanță estremă confrații se dispensează de această sarcină
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de care e vorba, ne întrebăm: ce e reacțiune? O espresie împrumutată din mecanică, însemnînd acțiunea negativă produsă prin una pozitivă. În politică însă cuvântul "reacțiune" s-a întrebuințat întîi la 1789, ca sinonim al contrarevoluțiunii, al unei acțiuni contrare Revoluțiunii Franceze. Cuvintele au înțelesul lor. Daca acum le dăm un înțeles, acum un altul, nici o discuție nu e cu putință. Așadar, care este accepțiunea - singura adevărată - a cuvântului, ca să nu se facă vorbă zadarnică? O dată contraacțiune. În acest înțeles orice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dorințe liberale, nu oarecari vorbe vage. Mai mult, le-a formulat categoric și astăzi ele sânt înscrise în Constituție. Dar ce mai zice în sfârșit "Romînul"? Privilegiații erau siliți să nu mai susție privilegiile, cari erau înmormîntate de popor prin revoluțiunea de la 1848. ... așa zișii conservatori au primit Constituția pentru că nu le era cu putință să facă altfel. Ei, aci ne-a înfundat, aci nu mai avem încotro. Așa este: erau siliți, nu le era cu putință să facă altfel. Dar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
slăbiciunea, arbitrariul cu anarhia. Iată un iacobinism care n-are nimic teribil, dar despre care istoria nu va zice, ca despre cel vechi, că, daca actele lui erau adeseori odioase, scopul lui era mare, pentru că era vorba de-a mântui revoluțiunea și patria. Ce va zice ea despre iacobinii actuali? Că privighearea lor n-a semnalat decât primejdii imaginare; că vitejia lor n-au esterminat decât inamici cari nu făcuseră nici un act de ostilitate; că în acest război trist și stupid
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
întru a apăra pe român și proprietatea lui funciară, ele au dat în curând precumpănire socială unei clase hibride de oameni, încît astăzi poate trei din patru părți ale proprietății române au trecut în mâni străine și semistrăine. Așa numita revoluțiune socială, care s-a operat în țara noastră de la Unire încoace, n-a avut de rezultat numai nivelarea deosebirilor de clase ce existau între romîni: nu, ea a fost totodată o suplantare a românilor prin elemente străine, o substituție națională
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]