55 matches
-
de tip roll 'a se rostogoli' sunt inacuzative când sunt cauzate extern (conform regulii "default" − vezi infra, 4.3.2.), independent de prezența unui grup direcțional. Verbele care denotă modul de mișcare și emisie pot fi considerate inacuzative dacă construcțiile rezultative denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Regula de realizare argumentală a schimbării direcționate se aplică verbelor care exprimă o mișcare direcționată inerentă, pe care le clasifică drept inacuzative; regula nu se aplică însă verbelor care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau cauză externă). Cele mai multe verbe de acest tip descriu sunete rezultând din contactul a două suprafețe. Verbele care denotă o emisie de sunete, ca și cele care descriu modul de mișcare, pot fi considerate inacuzative dacă sunt însoțite de construcții rezultative care denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Verbele de emisie de sunete pot deveni, în mod regulat, verbe de mișcare direcționată. Nu au variantă cauzativă. Pesetsky (1995: 14) subliniază că verbele de emisie de sunete
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai ales Pacientul și Tema (rezultate din redefinirea Obiectivului 52 din inventarul general al cazurilor − Stan 2005: 175 −), atribuirea acestor roluri subiectului fiind considerată ca una dintre caracteristicile esențiale ale verbelor inacuzative. Din lista de roluri mai fac parte: Factitiv/Rezultativ, Experimentator, Loc/Localizare, Sursă, Țintă, Parcursul mișcării, Cauza(l), Beneficiar (Stan 2005: 176). În bibliografie, au fost formulate diverse definiții ale rolurilor Temă și Pacient (am considerat că subiectul (argument unic) care poartă rolul Temă sau Pacient este un indiciu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Levin și Rappaport Hovav (2005: 191) identifică două clase de abordări construcționiste: (a) tradiționale: Goldberg (1995)72, Jackendoff (1997)73 etc. susțin că alternanțele argumentale apar când un verb este compatibil cu mai mult de o construcție (ditranzitive, mișcare cauzată, rezultativ); nu există o separare între Lexicon și Sintaxă; (b) neoconstrucționiste: Arad (1998), Borer (1994, 199874), Hoekstra (1992)75 etc. folosesc reprezentări sintactice mai elaborate, asociate cu interpretări semantice specifice; sensul construcției este codat direct în sintaxă și este derivat compozițional
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
responsabilitatea asupra subiectului Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală 137, ipoteza că proprietățile distribuționale ale celor două serii de forme ergative (reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanță generală între forma nemarcată și cea cu se: se este prezent sistematic în cazul proceselor neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului intranzitiv la procesul descris de verb, în timp ce forma reflexivă îl ascunde. Recapitulare: Autorul Varianta nonreflexivă Varianta reflexivă Manoliu-Manea (1977) Subiectul = Instrumental Subiectul = Obiectiv Zribi-Hertz (1987) imperfectiv perfectiv; lectură rezultativă Lagae (1992) accent pus pe proces accent pus pe starea finală Dobrovie-Sorin (2004) accent pus pe proces; diferență aspectuală accent pus pe starea finală; diferență aspectuală; cauză externă Rothemberg (1974) cauză internă cauză externă Forest (1988) proces intern entității proces
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inserția expletivului there și inversiunea locativă în engleză; (b) de adâncime − selecția auxiliarului, care se aplică la poziția de suprafață a argumentului: verbul it. arrivare 'a sosi' selectează auxiliarul essere 'a fi' indiferent de poziția de suprafață a argumentelor; construcția rezultativă pentru engleză; diagnosticele referitoare la atribuirea rolurilor tematice sau cele legate de semantica compozițională sunt, de asemenea, diagnostice de adâncime. Levin și Rappaport Hovav (1995: 19−20) sunt de părere că o teorie explicativă a inacuzativității trebuie să arate care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la anumite subiecte postverbale ale verbelor intranzitive, motive discursive determinând poziția postverbală a subiectului. Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 5, 8) arată că există fenomene sensibile la inacuzativitate: selecția auxiliarului în limbile romanice și germanice, posibilitatea de a apărea în construcții rezultative, perfecte prenominale/participii pasive 1, cliticizarea prin ne în italiană, extracția prin en în franceză, partiția wat−voor/was−für în neerlandeză și în germană, pasivul impersonal (acceptat numai de inergative). Autorii sunt de părere că diagnosticele pentru inacuzativitate nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
proprietățile D, T, St. Reanalizând aceste propuneri, Mackenzie (2006: 140−141) arată că morfologia participială nu blochează externalizarea rolului tematic al subiectului. Selecția auxiliarului 'a fi' nu este legată de tranzitivitate, ci de verbele al căror participiu exprimă o stare rezultativă. Mackenzie (2006: 141) subliniază că posibilitatea selecției ambelor auxiliare de către același verb este motivată aspectual. Mackenzie (2006: 142) arată că, în limbile iberoromanice, unde 'a fi' era selectat fără o motivație anume, problema a fost rezolvată prin eliminarea selecției; în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt acceptate în această construcție. Concluzia autoarelor (Levin și Rappaport Hovav 1995: 216, 229) este că inversiunea locativă nu e diagnostic pentru inacuzativitate, ci este determinată discursiv. Funcția discursivă a inversiunii locative este aceea de focus prezentativ. 7.3. Construcții rezultative Construcția rezultativă nu reprezintă un test neechivoc, deoarece este acceptată numai de unele inacuzative, dar și de unele inergative, însă numai în condiții sintactice speciale (b): (a) The river frose [solid] ' Râul a înghețat [bocnă]' ( b)*John laughed sick/John
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în această construcție. Concluzia autoarelor (Levin și Rappaport Hovav 1995: 216, 229) este că inversiunea locativă nu e diagnostic pentru inacuzativitate, ci este determinată discursiv. Funcția discursivă a inversiunii locative este aceea de focus prezentativ. 7.3. Construcții rezultative Construcția rezultativă nu reprezintă un test neechivoc, deoarece este acceptată numai de unele inacuzative, dar și de unele inergative, însă numai în condiții sintactice speciale (b): (a) The river frose [solid] ' Râul a înghețat [bocnă]' ( b)*John laughed sick/John laughed himself
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
speciale (b): (a) The river frose [solid] ' Râul a înghețat [bocnă]' ( b)*John laughed sick/John laughed himself sick 'John a râs bolnăvicios' (apud Avram 2003: 183). Avram (2003: 183−184) observă că inacuzativele telice pot fi coocurente cu structuri rezultative; numai verbele care au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sick/John laughed himself sick 'John a râs bolnăvicios' (apud Avram 2003: 183). Avram (2003: 183−184) observă că inacuzativele telice pot fi coocurente cu structuri rezultative; numai verbele care au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Avram 2003: 183). Avram (2003: 183−184) observă că inacuzativele telice pot fi coocurente cu structuri rezultative; numai verbele care au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative. Levin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi coocurente cu structuri rezultative; numai verbele care au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative. Levin și Rappaport Hovav (1995: 33) arată că Simpson (1983)34 este primul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative. Levin și Rappaport Hovav (1995: 33) arată că Simpson (1983)34 este primul care a observat relevanța construcției rezultative pentru inacuzative și apreciază că, în engleză, construcția rezultativă este un diagnostic bun pentru a separa inacuzativele de inergative. Există anumite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative. Levin și Rappaport Hovav (1995: 33) arată că Simpson (1983)34 este primul care a observat relevanța construcției rezultative pentru inacuzative și apreciază că, în engleză, construcția rezultativă este un diagnostic bun pentru a separa inacuzativele de inergative. Există anumite aspecte ale construcției care nu au explicație semantică. Levin și Rappaport Hovav (1995: 52) observă că în engleză și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative. Levin și Rappaport Hovav (1995: 33) arată că Simpson (1983)34 este primul care a observat relevanța construcției rezultative pentru inacuzative și apreciază că, în engleză, construcția rezultativă este un diagnostic bun pentru a separa inacuzativele de inergative. Există anumite aspecte ale construcției care nu au explicație semantică. Levin și Rappaport Hovav (1995: 52) observă că în engleză și în ebraica modernă verbele inergative nu pot apărea în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un diagnostic bun pentru a separa inacuzativele de inergative. Există anumite aspecte ale construcției care nu au explicație semantică. Levin și Rappaport Hovav (1995: 52) observă că în engleză și în ebraica modernă verbele inergative nu pot apărea în construcția rezultativă. Construcțiile rezultative nu sunt compatibile cu toate verbele inacuzative; regula de realizare argumentală a schimbării de stare (vezi Capitolul 3, 4.3.2.) este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru construcția rezultativă, pentru că există și constrângeri semantice; două clase
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
bun pentru a separa inacuzativele de inergative. Există anumite aspecte ale construcției care nu au explicație semantică. Levin și Rappaport Hovav (1995: 52) observă că în engleză și în ebraica modernă verbele inergative nu pot apărea în construcția rezultativă. Construcțiile rezultative nu sunt compatibile cu toate verbele inacuzative; regula de realizare argumentală a schimbării de stare (vezi Capitolul 3, 4.3.2.) este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru construcția rezultativă, pentru că există și constrângeri semantice; două clase de verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele inergative nu pot apărea în construcția rezultativă. Construcțiile rezultative nu sunt compatibile cu toate verbele inacuzative; regula de realizare argumentală a schimbării de stare (vezi Capitolul 3, 4.3.2.) este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru construcția rezultativă, pentru că există și constrângeri semantice; două clase de verbe inacuzative nu acceptă construcții rezultative: (a) verbele stative (remain 'a rămâne'); (b) verbele de mișcare inerent direcționale (come 'a veni', go 'a pleca', arrive 'a sosi') − Levin și Rappaport Hovav (1995
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
toate verbele inacuzative; regula de realizare argumentală a schimbării de stare (vezi Capitolul 3, 4.3.2.) este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru construcția rezultativă, pentru că există și constrângeri semantice; două clase de verbe inacuzative nu acceptă construcții rezultative: (a) verbele stative (remain 'a rămâne'); (b) verbele de mișcare inerent direcționale (come 'a veni', go 'a pleca', arrive 'a sosi') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 56). În limba română (vezi Croitor 2008b: 305; Baciu 2007: 55), construcțiile rezultative (predicative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcții rezultative: (a) verbele stative (remain 'a rămâne'); (b) verbele de mișcare inerent direcționale (come 'a veni', go 'a pleca', arrive 'a sosi') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 56). În limba română (vezi Croitor 2008b: 305; Baciu 2007: 55), construcțiile rezultative (predicative suplimentare) pot apărea atât cu verbe tranzitive (a), cât și cu inacuzative (b), însă acest tip de structură nu poate fi considerat un test sintactic, deoarece este limitată la o clasă foarte restrânsă de verbe: (a) A tăiat fructele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inserția unui subiect expletiv este lipsită de sens; ● româna are topică liberă: poziția subiectului (în VP sau în afara acestuia) este foarte greu de dovedit; inversiunea locativă este posibilă în orice fel de propoziții; ● româna nu are structuri specializate pentru exprimarea rezultativului; ● româna nu are particule aspectuale − dacă ar avea, probabil că acestea ar fi legate de distincția inergativ/ergativ, sau, mai degrabă, de distincția telic/atelic, așa cum se întâmplă cu perechea a dormi vs a adormi; ● teste precum genitivul negației în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
caz direct). La imperfectiv, verbul tranzitiv se acordă cu subiectul, ca și verbul intranzitiv. Un pacient marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite, argumentul pacient controlează acordul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]