226 matches
-
de a-l transforma în ARN matur. O secvență de aminoacizi este grefată în poziția 3' terminală pentru protecție dar și pentru a sluji drept șablon pentru procesele următoare.Mai departe are loc formarea ARN, care este apoi utilizat in ribozomi pentru sinteza proteinelor. La procariote legarea ARN de ribosomi are loc după ce acesta este îndepărtat de nucleoid; în contrast la procariote acest proces are loc chiar în membrana nucleară și apoi translocat în citoplasmă. Rata sintezei proteică poate ajunge la
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
la procariote acest proces are loc chiar în membrana nucleară și apoi translocat în citoplasmă. Rata sintezei proteică poate ajunge la circa 20 aminoacizi la procariote, mult mai puțin la eucariote. În timpul translației ARNm transcris din ADN este decodat de ribozomi pentru sinteza proteinelor.Acest proces este divizat în 3 etape: Ribozomul are situsuri de legare care permit altei molecule de ARNt (ARN de transfer), să se lege de o moleculă de ARn m, proces însoțit de prezența unui anticodon. Pe măsură ce
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
apoi translocat în citoplasmă. Rata sintezei proteică poate ajunge la circa 20 aminoacizi la procariote, mult mai puțin la eucariote. În timpul translației ARNm transcris din ADN este decodat de ribozomi pentru sinteza proteinelor.Acest proces este divizat în 3 etape: Ribozomul are situsuri de legare care permit altei molecule de ARNt (ARN de transfer), să se lege de o moleculă de ARn m, proces însoțit de prezența unui anticodon. Pe măsură ce ribozomul migrează de-a lungul moleculei de ARNm (un codon o dată
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
pentru sinteza proteinelor.Acest proces este divizat în 3 etape: Ribozomul are situsuri de legare care permit altei molecule de ARNt (ARN de transfer), să se lege de o moleculă de ARn m, proces însoțit de prezența unui anticodon. Pe măsură ce ribozomul migrează de-a lungul moleculei de ARNm (un codon o dată) o altă moleculă de ARNt este atașată ARNm. Are loc eliberarea ARNt primar, iar aminoacidul care este atașat de acesta este legat de ARNt secundar, care îl leagă de o
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
farmacoterapeutică : macrolide , lincosamide și streptogramine , codul ATC : J01FA15 . Telitromicina este un derivat semisintetic de eritromicină A , aparținând ketolidelor , o clasă de medicamente antibacteriene înrudită cu macrolidele . Telitromicina inhibă sinteza proteinelor , acționând la nivel ribozomal . Afinitatea telitromicinei pentru subunitatea 50S a ribozomului bacterian este de 10 ori mai mare decât cea a eritromicinei A , atunci când tulpina este sensibilă la eritromicina A . Împotriva tulpinilor rezistente la eritromicina A , datorită mecanismului de rezistență MLSB , telitromicina are o afinitate pentru subunitatea 50S a ribozomului bacterian
Ro_554 () [Corola-website/Science/291313_a_292642]
-
a ribozomului bacterian este de 10 ori mai mare decât cea a eritromicinei A , atunci când tulpina este sensibilă la eritromicina A . Împotriva tulpinilor rezistente la eritromicina A , datorită mecanismului de rezistență MLSB , telitromicina are o afinitate pentru subunitatea 50S a ribozomului bacterian de peste 20 de ori mai mare , comparativ cu cea a eritromicinei A . Valorile CMI recomandate pentru telitromicină , separând germenii sensibili de cei intermediar sensibili și pe aceștia din urmă de cei rezistenți , sunt : sensibili ≤0, 5 mg/ l , rezistenți
Ro_554 () [Corola-website/Science/291313_a_292642]
-
susținută de mai multe surse independente, cum ar fi faptul că ARN-ul este esențial în procesul de translație și de faptul că sARN-ul (small ARN) poate cataliza toate procesele în care se transferă informația necesară vieții. Analiza structurii ribozomului a arătat că ribozomul este de fapt o ribozimă. Multe dintre componentele esențiale ale unei celule (și deci cele care evoluează cel mai lent) sunt compuse aproape în întregime din ARN. De asemenea, mulți cofactori (ATP, acetil-CoA, NADH etc.) sunt
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
surse independente, cum ar fi faptul că ARN-ul este esențial în procesul de translație și de faptul că sARN-ul (small ARN) poate cataliza toate procesele în care se transferă informația necesară vieții. Analiza structurii ribozomului a arătat că ribozomul este de fapt o ribozimă. Multe dintre componentele esențiale ale unei celule (și deci cele care evoluează cel mai lent) sunt compuse aproape în întregime din ARN. De asemenea, mulți cofactori (ATP, acetil-CoA, NADH etc.) sunt fie nucleotide, sau substanțe
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
sintetizate în condiții prebiotice , ceea ce înseamnă că este prematur să eliminăm scenariile ipotezei ARN. Ribozimele se găsesc în formele de viață ADN cunoscute nouă și pot fi considerate fosile vii. Ribozimele joacă roluri vitale, cum ar fi rolul lor din ribozomi, ceea ce e vital în sinteza proteinelor. Ribozimele au însă multe alte roluri. Iată cîteva dinte proprietățile enzimatice esențiale pentru începutul vieții: Această ribozimă de 189 de baze a polimerizat un șablon de maxim 14 nucleotide, lungime care e prea scurtă
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
vitro are efect asupra ADN-ului, cu atât mai mult aceasta ar avea efect asupra ARN-ului. Abilitatea de a cataliza legăturile peptidice dintre aminoacizi pentru a produce peptide scurte sau proteine. Această funție este îndeplinită în celulele moderne de către ribozomi, de către un complex de mai multe molecule ARN cunoscute sub numele de rARN și de câteva proteine. Se crede că moleculele rARN sunt responsabile de activitatea enzimatică, deoarece niciun aminoacid nu se găsește mai aproape de 18 Å de locul activ
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
ARN cunoscute sub numele de rARN și de câteva proteine. Se crede că moleculele rARN sunt responsabile de activitatea enzimatică, deoarece niciun aminoacid nu se găsește mai aproape de 18 Å de locul activ al enzimei, și, la eliminarea aminoacizilor din ribozom, ribozomul rezultat își păstrează activitatea de peptidil transferază, având capacitate ridicată de a forma legături peptidice între aminoacizi. O variantă mai scurtă de moleculă ARN a fost sintetizată în laborator, având abilitatea de a forma legături peptidice. De asemenea, s-
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
cunoscute sub numele de rARN și de câteva proteine. Se crede că moleculele rARN sunt responsabile de activitatea enzimatică, deoarece niciun aminoacid nu se găsește mai aproape de 18 Å de locul activ al enzimei, și, la eliminarea aminoacizilor din ribozom, ribozomul rezultat își păstrează activitatea de peptidil transferază, având capacitate ridicată de a forma legături peptidice între aminoacizi. O variantă mai scurtă de moleculă ARN a fost sintetizată în laborator, având abilitatea de a forma legături peptidice. De asemenea, s-a
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
prelungiri. Din punct de vedere funcțional neuronul se împarte în trei regiuni: Neuronii au de obicei un singur nucleu mic, dispus central, care prezintă unul sau doi nucleoli. Aici este sintetizată o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată. Ribozomii sunt asociați reticulului endoplasmatic rugos și formează substanța tigroidă (corpusculii Nissl). Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea inițială a dendritelor, dar niciodată în axon. Ei au rol în metabolismul neuronal. Reticulul endoplasmatic neted are rol în
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
un component major producător de energie. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. A pus în evidență particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite "ribozomi" sau "corpusculii lui Palade". Împreună cu Keith Porter a editat revista "The Journal of Cell Biology" („Revista de Biologie Celulară”), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul biologiei celulare. În 1961 G. E. Palade a fost ales membru al
George Emil Palade () [Corola-website/Science/297374_a_298703]
-
și streptogramine , codul ATC : J01FA15 . 8 Telitromicina este un derivat semisintetic de eritromicină A , aparținând ketolidelor , o clasă de medicamente antibacteriene înrudită cu macrolidele . t iza Telitromicina inhibă sinteza proteinelor acționând la nivel ribozomal . Afinitatea telitromicinei pentru subunitatea 50S a ribozomului bacterian este de 10 ori mai mare decât tor cea a eritromicinei A , atunci când tulpina este sensibilă la eritromicina A . Împotriva tulpinilor rezistente la eritromicina A , datorită mecanismului de rezistență MLSB , telitromicina are o afinitate pentru subunitatea 50S a ribozomului
Ro_588 () [Corola-website/Science/291347_a_292676]
-
ribozomului bacterian este de 10 ori mai mare decât tor cea a eritromicinei A , atunci când tulpina este sensibilă la eritromicina A . Împotriva tulpinilor rezistente la eritromicina A , datorită mecanismului de rezistență MLSB , telitromicina are o afinitate pentru subunitatea 50S a ribozomului bacterian de peste 20 de ori mai mare , comparativ cu cea a eritromicinei A . Spectru antibacterian ma Prevalența rezistenței poate varia geografic și în timp pentru speciile selectate , iar informațiile locale despre rezistență sunt utile mai ales atunci când se tratează infecții
Ro_588 () [Corola-website/Science/291347_a_292676]
-
popoarele mediteraneene, se datorește suprimării sintezei lanțurilor β și se caracterizează prin anemie datorită distrugerii exagerate a hematiilor care conțin hemoglobină de tip F și A2 și a eritropoiezei ineficiente. Sinteza globinei este controlată genetic și se realizează la nivelul ribozomilor, iar cea a hemului are loc la nivelul mitocondriilor sub influența a numeroase enzime specifice. După distrugerea hematiilor fierul și globina vor fi reutilizate iar protoporfirina se elimină prin urină și fecale sub formă de bilirubină-urobilinogen. Transformarea hemoglobinei în bilirubină
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
a fost cazul descoperirii făcute de Paulescu. Menționând Institutul Rockefeller, trebuie să spunem că singurul Premiu Nobel obținut de un român a fost cel al lui George Emil Palade, care în 1974 a fost răsplătit cu această distincție pentru descoperirea ribozomilor (sediul sintezei proteinelor), alături de Albert Claude și Christian de Duve, toți trei făcând o echipă de cercetare la Institutul Rockefeller în perioada anilor ’50 (5). Scăpat in extremis în 1946 din „închisoarea comunistă” și transplantat în una dintre cele mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
secreției de insulină se înregistrează la o glicemie de 200-300 mg/dl, fapt datorat regimului de funcționare al glucokinazei. Refacerea stocurilor insulinice din granulele secretorii are loc prin creșterea translației moleculelor mRNA deja transcrise în celula β. Transcripția insulinei (în ribozomi) estre reglată de regiunea promotoare a genei (~ 400 nucleotide). Creșterea concentrației glucozei în insulele Langerhans stimulează producția de ATP pe calea metabolismului oxidativ mitocondrial. Atât sinteza proinsulinei, cât și procesul exocitozei se fac cu consum energetic. Mitocondria este implicată în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
T2DM (7). 7. FACTORI REGLATORI AI SINTEZEI ȘI SECREȚIEI DE INSULINĂ Produsul final al transcrierii genei insulinei este molecula de mRNA pentru pre-proinsulină, care este transportată din nucleu în citozol. Translația mRNA în molecula proteică de pre-proinsulină are loc în ribozomi și parcurge 2 etape complexe: faza de inițiere a translației și faza de elongație. Prima fază implică participarea subunității ribozomale HOS și aducerea capului 5’ al RNAt în regiunea mRNA a pre-proinsulinei. mRNA este apoi „scanat” în direcția 3’-5
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
atât a moleculei de ATP cât și de GTP. Am văzut că pre-proinsulina conține în plus față de proinsulină un fragment de 24 aminoacizi (cu un terminal hidrofob NH2). Rolul său este acela de a facilita transportul moleculei de pre-proinsulină din ribozomi în reticulul endoplasmic rugos (RER). Odată ajunsă aici, molecula eliberează fragmentul semnal, lăsând în lumenul RER moleculele de proinsulină (20). Păstrarea în molecula proinsulinei a peptidului C pare a se datora nevoii de a păstra alinierea moleculei de insulină și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
ne-clivate la una sau alta din legăturile corespunzătoare. Celula β pancreatică are multe particularități, dar funcțiile celulare de bază sunt aceleași ca și în alte celule. Una dintre acestea este legată de transportul intracelular al moleculelor proteice sintetizate în ribozomi după codul genetic preluat de mRNA din ADN-ul nuclear. În momentul în care o nouă proteină este sintetizată, ea este însoțită de o „foaie de parcurs”, menținându-se destinația finală: proteină structurală mitocondrială, de exemplu, sau conexină pentru canalele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
granule secretorii, mitocondrii, aparat Golgi etc.). S-a constatat, de exemplu, că proteinele G activează fosfolipaza C în celulele β pancreatice, intervenind în modularea secreției de insulină pe o cale independentă de cea principală. Transferul insulinei în celula β, din ribozomi până la locul de exocitare a granulelor secretorii (incluzând sortarea moleculelor destinate diferitelor căi: calea reglată, calea constitutivă și calea crinofagiei), este dirijat, la punctele de intersecție, de către diferite proteine G. Proteinele G intervin și în producția și destinul altor molecule
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
?), fără a se putea identifica încă intervenția lor în procesele fiziologice specifice. Se presupune că un tip de molecule G cu greutate moleculară mică (având numai două sau o singură subunitate) intervin pe traseul insulinei, de la sinteza lor în ribozomi, la transportul în cisternele RE către aparatul Golgi și apoi către granulele secretorii, participând în biogeneza acestora. Multe din proteinele G cu greutate moleculară mică poartă cele mai variate prescurtări: Ras, Rac1, Rac2, Rab, Rho etc. Multe dintre ele intervin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
distrus. Țintirea se realizează prin utilizarea unui oligoribonucleotid care este complementar cu cel puțin o parte a secvenței ARNm, ceea ce conduce la formarea pe porțiunea respectivă a unei structuri dublu-catenare, situație în care ARNm nu se mai poate asocia cu ribozomii și astfel mesajul genetic pe care îl poartă nu mai poate fi tradus. Anumite gene sunt reglate prin intermediul unor molecule endogene de ARN cunoscute sub denumirea de ARN antisens sau stARN-uri, acronim derivat de la small temporal RNAs, adică molecule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]