33 matches
-
306). În opoziție cu cei care văd în Urmuz un precursor al suprarealismului, Nicolae Balotă îl consideră mai degrabă afin imaginarului expresionist: „Ironia și umorul urmuzian îl apropie pe acesta mai curînd de expresionismul formelor contrastante decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem să subsumăm aceste proze categoriilor unei estetici expresioniste, dar între structurile expresioniste și cele suprarealiste ale imaginarului, primele sînt cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care - ca un argument suprem al predestinării - va și muri. Măcar pentru a adeveri că avusese dreptate când spunea că el aparține acelor scriitori din care rămâne poziția, nu opera. Sentimentul dominant al jurnalului lui Pierre Drieu la Rochelle e ricanarea. O furioasă neputință ce proiectează necontenit imagini În care el, triumfător, Își contemplă dușmanii prăvăliți În țărână. Previziunile sale istorice sunt de-o cumplită luciditate. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor le-a confirmat Într-o proporție covârșitoare: „... ce-aș mai vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
patriotismul nu e ceea ce ar trebui să fie: Francezii nu mai sunt capabili de un patriotism generos, creator, ofensiv, dar ei mai sunt capabili de un patriotism pasiv - precum italienii din secolul al XVIII-lea În fața austriecilor. Un patriotism al ricanărilor, al glumelor, al micilor comploturi - un patriotism al morților. Lucrurile se potrivesc prea bine cu starea sa de spirit, cu permanenta lui disperare pentru a nu vedea În ele mai degrabă un reflex autobiografic decât rezultatul unei analize obiective a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
incriminările sale universale, dincolo de cruda subliniere a fărîmițării noastre, în adîncul sufletului său, a aspirat cu ardoare la această reinserție în Unu, care i-a fost mereu refuzată. Sau pe care și-a refuzat-o mereu. Sau aproape... În ciuda tuturor ricanărilor mele, nu mi-e greu să concep că într-o zi m-aș putea dizolva în Dumnezeu, și această posibilitate pe care mi-o acord mie însumi mă face mai indulgent cu sarcasmele mele. Omul poate trăi fără rugăciune, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Michaux, marele său prieten în dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram pentru clarviziunea sa agresivă, pentru refuzurile și fobiile sale, pentru suma versiunilor sale [...] mai presus de toate, prețuiam la el latura incisivă, crispată, "inumană", exploziile și ricanările sale, umorul său sfîșiat, vocația sa de convulsionar și de gentleman. (Michaux ou la passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să scriu despre autorii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de prejudecăți, provocând o stare de stupefacție, de paralizare a gândirii receptorului asociată cu un sentiment de spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton expresia cea mai cuprinzătoare a sintagmelor sinonimice de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
senzuale, cu o notă perversă pe care pictorul o scenarizează cu tact. Mișu Teișanu se complace într-un joc al transparențelor voalate, al măștilor concupiscente, al unui erotism provocator, filtrat printr-un mister facil, dar care păstrează o doză de ricanare și de maleficiu consumerist. Criteriilor propuse de John Reed trebuie să le adăugăm și un criteriu tematic mai puțin sondabil din punct de vedere hermeneutic, dar cu o anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]