328 matches
-
el - ce rușinos este pentru noi, creaturi verticale de origine divină, să îngăduim existența pe pămîntul și așa destul de mic pentru numărul și necesitățile noastre a unor mulțimi infinite de ființe inferioare?". Sfătoșenia naratorului scrobit care spune, cu un ușor rictus ironic, istoria lui ,cum l-am cunoscut pe X", maschează (de formă!) un umor absurd destul de aproape de Urmuz, cu o intenție, care privită global, n-are nimic de-a face cu ,arta pentru artă" practicată de avangardistul român. Mult mai
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
din revistele glossy, educatorii tuna și fulgeră împotriva frumuseții adevărate, împotriva îngrijirii firești pe care omul o datorează trupului și învelișului sau. Rezultatul este spectacolul grotesc al străzii. Vestimentații prăfoase, învechite, conformiste, accesorii funerare, încălțări neîngrijite, culori cenușii, priviri tulburi, rictusuri încordate, grohăieli, țipete călcate pe coadă, flegme și înjurături. Unele lucruri vorbesc despre învelișul oamenilor, altele despre caracterul lor. Trage tu linia, eu unul n-o mai văd foarte bine. Dacă ai copii nu le faci niciun serviciu explicandu-le
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
negații ce se adresează Creației a cărei stîrpire o dorește ca o consecință a rebeliunii împotriva Creatorului. Iată maledicțiunile lui Liviu Georgescu, de-o solemnitate ce denotă contactul cu paradigmele biblice (Geneza, Deuteronomul), însă care se contaminează și de un rictus batjocoritor, valah: "Să nu mai fie flori/ Să crească-n colțul apei urdori/ Să sece izvorul/ Să se tîrîie norul/ Prin mlaștina inimii/ Portretul mării să-l ții/ În pod// Să-ți faci din șopîrle nod/ Și din alte tîrîtoare
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
însă, poate părea paradoxal, tocmai cea de debut: Tata se plîngea uneori prietenilor că nu reușește să găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi de duioșie amar-veselă : Tata era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un baston alb; adevărul este că nu apuca niciodată să meargă mai mult de o sută de metri ș...ț
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
ieșirii feciorelnice a premierului pentru a-și cere scuze - doar atât cât să-i proptească mai bine în scaune pe oamenii cu bulanul ce-i urmează ordinele fără crâcnire - în timp ce slugile din parlament asudă vârtos pentru a da formă legală rictusului prim-ministerial o fi ținând în jungla africană, dar nu la porțile Europei. Aici, vorba faimoasei propoziții, boșii trebuie s-o ia mai ușor, pentru că altfel nu va mai rămâne în țară decât șleahta neamurilor plantate în consilii de administrație
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
nu e greu de anticipat. Oriîncotro te uiți, doar lume dezamăgită, iritată, bântuită de angoase. înafara rânjetelor tip "Vacanța Mare" sau "Țociu și Romică", a zâmbetului-țiplă al Andreei Marin, românii au uitat că există și alte expresii ale feței decât rictusul, stânjeneala ori încruntarea. Micile bucurii ale vieții sunt ascunse cu grijă, așa cum fiara ascunde în bârlog ciozvârta smulsă din animalul pe care l-a sugrumat la drumul mare. Unde să găsesc, așadar, motivele de optimism după care tânjesc? în mâna
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
lui să zburde de fericire cînd crede că și-a găsit iubirea, imponderal și adolescentin și să devină greoi, masiv și copleșit de vîrstă cînd descoperă șiretlicurile înșelăciunii a cărei victimă este. Rîsul și prea plinul fericirii sînt înlocuite de rictusul dezamăgirii. Purtat la ceruri de plăcerea vorbelor goale de iubire, Sganarel se zbuciumă în brațele minciunii, al cărei prizonier s-a trezit a fi în realitate. Fără să aibă pretenția că joacă într-un mare spectacol, fără să încerce ostentativ
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
a confirmat justețea premiselor acestei discuții, cu toate rezervele terminologice de circumstanță ce se pot formula. Totuși, unii scriitori din România pe care i-am invitat să se pronunțe, s-au arătat surprinși, ba chiar nu și-au ascuns un rictus de plictiseală: "Integrarea cu Basarabia, să fim serioși! O temă vetustă, alegeți subiecte mai actuale!" Reacțiile de acest fel sunt de înțeles. Foarte puțini scriitori români, după 1989, au avut curajul sau au simțit nevoia "să treacă Prutul", să cunoască
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
și, de cele mai multe ori, diagnosticul lui este definitiv ca o axiomă. Acum, în lumina crepusculară a unei istorii obosite de propria sa vitalitate, autoreflectarea în artă nu este din cale afară de încurajatoare. Seninătatea s-a stins, jubilația este doar un rictus, gestul exemplar s-a preschimbat și el într-un biet eroism al supraviețuirii. Artistul protestează, denunță vehement, se luptă cu materia și cu fantasmele, apoi, vlăguit moral, cade în melancolie. Observă, comentează și transformă eșecul în ceremonial. Fără a-l
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
Andreei sunt altceva, mă, un fel de bijuterii muzicale, în primă audiție, prelucrări corale după Marșul spre eșafod (v. H. Berlioz, Simfonia fantastică), Dansul săbiilor de Haciaturian, totul glazurat cu Dansul focului de De Falla. O minunăție Nu e nici un rictus, nici un falset, fratre torna Poate apa din capul tău sună a mâțăieli 2)... Eu n-am băgat de seamă, că tocmai hoinăream cu Steve și Terry prin Animal-Planet-ul australian...
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
în poartă în locul lor. Obosiți pe la echipele de club europene unde au impus plăcerea stilului brazilian de a juca fotbal, Ronaldinho & comp s-au mișcat în Germania ca ultima echipă din campionatul italian. Zîmbetul lui Ronaldinho s-a transformat în rictus al neputinței, Ronaldo a avut aerul unei văduve grăsuțe careia nu-i mai funcționează vibratorul și Roberto Carlos puseele de orgoliu ale pensionarilor loviți timpuriu de alsheimer, boala care te transformă psihic în legumă, fără să te marcheze fizic. Brazilienii
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
a uitat principiul de la „Junimea”, unde cei care citeau din operele lor ascultau comentariile și tăceau. Așa că au rămas filosofi unii dintre ei, vorba cunoscută. Deasupra paginii cu spovedania dlui Agopian, o fotografie recentă a scriitorului: gură strînsă într-un rictus de dispreț. Al unui scriitor pe care critica nu-l mai răsfață. Să fie de vină critica? Să fie de vină scriitorul? * În același număr, dl Mircea Iorgulescu discută o carte de memorii, Periscop, a dlui Constantin Eretescu, opera unui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
scurtei vacanțe și pauză utilă de meditație în lectura presocratică. Dacă mi-aș putea impune ca, în toate aceste pauze, să mă gîndesc la carte, dacă mi-aș putea forma un reflex în sensul ăsta, aș fi salvată." Iată, cu rictusul lor antipatic, deloc puținele constrîngeri exterioare care împăienjenesc și mai mult "înțelegerea". "Haosul neînțelegerii" despre care scrie în chiar ultima notă este vraiștea la care sîntem cu toții, mai mult sau mai puțin, conștienți sau nu, condamnați. Efortul de-a te
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
mai mică sau mai mare, îndelung interiorizată, a cărei "exorcizare" nu se poate face decît printr-un hohot de plîns. "Ul își puse mîinile la ochi. Ea se aplecă și i le desfăcu încet, încă rîzînd. Pe fața cu un rictus chinuit a bărbatului ei curgeau lacrimi. Rîsul îi dispăru. Se întinse lîngă el, jos, pe dalele răcoroase și suspină cînd Ul o cuprinse cu un gest brusc, înfundîndu-și nasul în bluza ei și hohotind disperat"
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
în ciuda vestimentației mereu asimetrice, transparente și decoltate, degeaba, Andreea Marin continuă să fie o figură inumană, vreau să zic ne-umană: un fel de Data din cunoscutul serial cu aventuri extragalactice. Încercarea ei sinceră de a zîmbi eșuează totdeauna în rictus, dorința de a-și dovedi mobilitatea în dans seamănă suspect cu un muget arhaic al fertilității, după cum curtoazia de gazdă ipocrită și aplecarea profesională și impudică spre suferința comercializată a celuilalt sînt prilejuri cinice de autoflatare și pretexte egoiste de
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
Va veni, însă, limpezirea minților și atunci vom înțelege cu toții că nu putem înainta spre Vest cu spatele. Chiar dacă magistrul Putin ne-ar primi și secționați și chiar dacă din decizia noastră de-a îmbrățișa normalitatea n-ar mai rămâne decât rictusul enigmatic al colhoznicului Ion Ilici.
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
vai, - ca să citez, cam aproximativ, din Camil cel fără de umor. Ceea ce e puțin mai straniu în cazul comicilor, însă, este că simțul relativității, pe care-l au mai dezvoltat decât diverșii aghelaști, îi fac, în ciuda zâmbetului sceptic sau a unui rictus voltairian, niște amar(nic)i pesimiști... Ar mai fi, în fine, vanitatea, mereu rănită, a acestor comici: tragicii sunt, dintotdeauna, mai prețuiți decât sunt ei. Care sunt, totuși, mult mai rari: în vechea Grecie, la un comic sunt trei tragici
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Constantin Stoicu Haos Ani în șir am crezut că Lisa era cea mai frumoasă femeie din lume. Au trebuit să treacă alți ani ca să accept că, în realitate, frumusețea ei era destul de banală, deseori chiar dezagreabilă din cauza unui rictus de voracitate ce-i înflorea subit pe buzele cărnoase și lejer întoarse. Cei mai mulți dintre bărbații care au cunoscut-o și au iubit-o nu-și aminteau nimic altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
lua dimensiunea unei franzele - adevărat că la prețul încă nemajorat... Aceasta, în timp ce încrederea în justiție creștea precum tensiunea Domnului Președinte Băsescu și a Domnului Prim-ministru Tăriceanu când și-au strâns mâinile afectuos, râzându-și unul altuia sub formă de rictus - după cum reieșea dintr-un reportaj tv de la deschiderea "summe" (t ?)-ului în ziua de 26 septembrie, 2006. Iar dinspre difuzorul megavijănului, drept că puternic bruiat, un cor dirijat de Aghiuță cânta folclor contemporan: Cât e summetu' în floare Nici de-
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
celor ale lui Chirico: aPașii unei statui umblătoare/ se afunda născând fântâni uscate./ Arșiță a săpat brazde adânci/ pe gură zilei în amiază./ Când râde cicatrizându-se/ în nostalgia sângerie a serii/ trupuri de cretă se spulberă." Între acceptare și rictus învinge osânda veacului - cum îl știm: ăĂ trecut cu pași grăbiți/ ce loveau ritmic asfaltul/ turnat peste trupuri întinse/ sub solzii de smoala./ Zărind urma pantofului/ incrustata în straturi de sânge/ zeul m-a întrebat ce număr port" - Pași. Sunt
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
Nu răzbunare, ci dreptate așteptam atunci din partea lor. Nu dinte pentru dinte, ci eliminarea măselelor cariate. Nu neapărat umplerea pușcăriilor cu jefuitorii țării și criminalii din timpul revoluției și mineriadelor, ci, măcar, demascarea și anihilarea lor. în schimb, cu un rictus șmecher, de hoți trecuți prin multe, oamenii d-lui Constantinescu au dat onoarea pe-o iluzie prostească: plini de trufie, ei și-au spus în barbă că vor îmbrobodi electoratul, după cum i-au dus de nas pe propriii lor iventatori
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
pe strămoși că nu-l interesează decât "să-l ajute pe cetățean", în burtă-verdele cinic, mojic, agresiv și agramat - " Nu e bani! De unde să vă dau? S-o omor pe mama?" Gângavi și pleșcari, șmecheri cu pompă și nesimțiți cu rictus lombrosian, ei debordează de vitalitate doar când reporterii le plantează sub nas un microfon sau când lumina îmbătătoare a camerelor de televiziune le baleiază orgoliile inepte de mahalagii. Sub costumele excelent croite colcăie mitocănii multiseculare. Băgați până-n gât în afaceri
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
Constantin Țoiu Tiparul mustății de palicar răsucita în sus a poetului nopții de iunie, ochelarii săi pedanți de epocă, fără ulube, picînd de pe nas în lungul șnurului la cel mai mic rictus al fetei susțin fizionomia unui om spiritual, retoric și - din cauza ironiei și umorului propriu exagerat - capabil de răutăți (mai mult estetice). Epigrama nefericită a lui Macedonski adresată lui Eminescu a pus pe literatura română o pată asupra căreia criticii s-
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
plictisesc teribil și încearcă disperat să iși justifice lor înșiși ori celorlați prezenta, ocuparea unui anumit post academic, așa-zisele interese de cercetare. Oxfordul e o lume în esență moartă. Dar impasibilitatea și inactivitatea ei ajung să declanșeze scriitorului nu rictusuri ironice ori glume pentru inițiați (că la Lodge, de exemplu), ci, printr-o translație literala cumva, reflecții despre moarte. Nu fantoșa intelectualului depășit ori a profesorului cu morgă, priviri goale și vid interior reprezintă subiectul românului, ci moartea, în sens
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
tresărire de respect asupra unor "erori" săvârșite G. Călinescu, Tudor Arghezi, Nicolae Breban, Dumitru Tepeneag, Gabriel Liiceanu, Alexandru George sau Gabriela Adamesteanu, dovedește că Laszlo Alexandru nu este sensibil la frumusețea literaturii. Cum poate un cunoscător să scrie, cu un rictus de dispreț, pe foaia albă: G.-C-ă-l-i-n-e-s-c-u? Ca să nu mai vorbim de apostrofările grosolane despre care, în timpul lecturii, ne vine să credem că răzbat de undeva, de pe stradă și nu dintre filele unei cărți. Laszlo Alexandru îl acuză pe George
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]