1,913 matches
-
acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile scheme consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte rezduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de inhibiție a existenței profesionale. Extrem de mobil ca artist, cu o mare capacitate de a trece de la o expresie la alta și de la un gen la altul
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
elemente, n-a discutat cu T.M. despre eșecul revoluției, îi ardeau buzele să-l consulte cu privire la psihologia abisului, deși știa că interlocutorul său vine de pe o altă spirală a cugetului. I-ar fi putut nara o poveste grotescă, în care ridicolul se îmbina cu tragicul. I-ar fi arătat cum se instituie dependența față de rău, perorându-se despre virtuțile binelui. În numele adevărului și al dreptății, se practica tortura cea mai grosolană (întemnițatul era forțat să stea în picioare, sub o lumină
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
dezbatere opera pe care o socotesc deasupra contestației. De ce a consumat el însă atâta energie pentru difuzarea și agitația în jurul ei? Și alți mari creatori s-au concentrat asupra autoreclamei, au tânjit după succesul literar. Stăruința depusă fără jenă, până la ridicol, contravine însă delicateții și enormei sensibilități. Cine și-ar fi putut închipui că Proust sau Céline, temperamente atât de diferite, situate la poli opuși, calculau roadele reclamei? Ating astfel un punct vulnerabil în conduita lui T.M. Plec de la ce e
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
îmi duc în lume bârlogul, ca Diogene butoiul". Se vede ca fiind ,posac", ,ursuz". Atitudinea lui generală este de o ,agresivitate defensivă". Nu voiește, în ruptul capului, să i se observe vulnerabilitatea. Se află în continuă alarmă, din groaza de ridicol. A ratat multe prilejuri benefice din spaima de a se face de râs. Octavian Paler se întreabă, pe bună dreptate, dacă e vorba aici, despre o biografie, drumul de la naștere la ,exitus", sau de un destin. în carte există mai
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
ca o jivină ,exotică", sau ca ,bunul sălbatec". Timiditatea și orgoliul au provocat atitudinea ,agresiv-defensivă". Palma primită pentru că-și burdușise buzunarele cu pâine, zgomotul blacheurilor primilor lui bocanci, care răsuna pe coridoare, i-au inspirat pentru toată viața oroarea de ridicol. Dintr-un punct important de vedere, Octavian Paler poate fi liniștit: a scăpat de patosul ,puțin prea dramatic" ce-l urmărea și despre care-i vorbea lui Mircea Iorgulescu (interviul din ,Lettre Internationale", vara 2005). Acum, cutremurele se petrec la
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
cu istoria civilizației, cu modul de viață al oamenilor dintr-o anumită perioadă cu nivelul tehnologic, cu formele organizării statale și cu ideile care circulau în urmă cu un mileniu. Altminteri, riscul autorului unei asemenea cărți de a cădea în ridicol devine imens. Cu cel de-al șaselea volum din această saga a umanității (precedentele romane ale seriei au fost Anabis, Ecce Homo, Oul de aur, Mîna albă, Vara rece), Axa lumii, atinge perioada din jurul anului 1000. Ne aflăm în zorii
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
care să ne arate cea mai neînsemnată abatere de la lege! Oricât s-ar strădui doamna Macovei să demonstreze că Justiția se reformează, atâta vreme cât cele mai spectaculoase probe contra Rodicăi Stănoiu provin din discuțiile penibile de la sediul PSD ne acoperim de ridicol și compromitem orice șansă de a ieși din cercul nebuniei în care ne învârtim bezmetici de cincisprezece ani. Răbdarea electoratului s-a cam epuizat, iar toamna care începe nu va fi nici pe departe atât de liniștită precum vara, cu
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
de “cicloteque”, inițiată tot de oprescu? Oprescu îmi pare a fi un holtei bătrân care crede că mistocareala ține loc de seriozitate, profesionalism, munca. pare un fel de Baselu’ la nivel de capitală. în politica ne plimbăm inconștient (?) pe culmile ridicolului. @wannabegay Cicloteque - http://www.cicloteque.ro - este un proiect inițiat în parteneriat de MaiMultVerde și UniCredit Tiriac Bank cu sprijinul Universității București. Implicarea primarului general a constat în prezentat să la evenimentul de lansare din 31 iulie 2008. Centrul s-
Oprescu promite by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82740_a_84065]
-
exerciții schubertiene față de ce se revarsă din “Săptămînă pe scurt”.Dnul Pruteanu a avut derapaje grave, care trădau o autosuficienta, fie ea și venită dintr-o erudiție “cioclopedica”. Despre “saitu”, “soubiznissul” sau “uichendul” pe care le susținea...căzuse într-un ridicol în care numai Heliade-Radulescu mai reușise să pice. Cu toate acestea, a lăsat în urmă un gol greu de umplut. A găsit, fie și pt puțin timp, o formulă prin care să aducă în prim plan un domeniu arid și
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82879_a_84204]
-
mai nașpa: k ești fals sau k te preocupă pe bune kestiile alea. acu câțiva ani, când te observasem la dilemă [mai citeam fitzuik aia pe atunci] păreai mai, hm, plin de resurse. nu’ți zice kiar nimeni k ești ridicol? am încercat să urmăresc emisiunea dar nu am putut. întâmplător, m-a sunat 1 prieten pe care l-am întrebat dacă a văzut grozăvia, mi-a răspuns că nu a suportat nici el. venim noi cu întrebarea: “cui îi era
Oana Pellea despre cruzimea fata de animale by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82920_a_84245]
-
cu care te blagoslovesc personalitățile. Pleșu te identifica cu prototipul “intoxicatului ideologic”, te arde cu ditamai ironia iar tu fîlfîi o contra-ironie penibilă, trimitindu-ne, senin, la articolu. În loc să formulezi niște obiecții, ori să faci pe niznaiu, măi plonjezi odată în ridicol simulînd, pasămite, că ai ultimul cuvînt. Mai demult, ți-am promis că te inițiez în “misterul” legăturii indisolubile între marxism și D Bucurenci. Nu te-ai întrebat niciodată de ce e Marx mult mai cunoscut decît Saint-Simon, Owen, Fourier?! Ori de ce
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
instituționalizat “tzintirea” Îmi pare că și felul acesta de a scrie a devenit o chestie cool cu care nu sunt de acord și care, de cele mai multe ori (atâta doar dacă nu e sub formă de glumă între amici!, bate către ridicol.A nu se înțelege prin această că “atac” în vreun fel autorul. ha ha cred că ar trebui să vezi http://www.kikivasilescu.ro/video.html, episodul 6 Domnule, noi suntem profesori unversitari. Nu acceptăm așa ceva!” LOL, vorba trendului. N-
Nu moare cool-ul cand vrea trend-ul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83038_a_84363]
-
Află totuși crudul adevăr: pe cei mai mulți nu ne interesează ce parare ai tu; citește mesajele pe evz! Până nu o să scapi de acest teribilism anacronic și o să ajungi la o maturitate, emoțională aș zice, o să continui să te umpli de ridicol pe la emisiuni. Altfel riști să devii prizonierul unei imagini de inadaptat adus la tv să facă circ pentru rating în buna tradiție a mediei autohtone. Cum că adică (1) s-a făcut o înregistrare în sfera privată, (2) fără știrea
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
mașinii Smar0t) își găsește cel mult doar rațiuni anectodice. “Modul specific” în care AP privește mediul virtual e total asimetric cu deranjul provocat de articolul inițial din Evz. Articol ce merita lăudat cel puțin prin curajul de a fi de ridicol care e, nu-i așa?, un criteriu de autenticitate. Deși nu împărtășesc opiniile cu pricina (bunăstarea unor națiuni nu se expediază atât de lejer în dialectica exploatării țărilor sărace etc.), apreciez totuși dorința de-a întoarce niște cărți pe fata
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
rămânea era să o demonstreze. Sună cuniscut pentru ideologia unei anumite perioade istorice? Concluziile de ordin istoric se trag după acumulări lente și continue, insă DB a ales să sară câteva etape metodologice, si astfel ajunge să se umple de ridicol de fiecare dată. Marximul nu poate avea lucruri bune indiferent de asocierea sau neasocierea cu comunismul. Atâta vreme cât a fost o ideologie răsuflata ea nu poate emite pretenții. Atâta vreme cât marx o vedea aplicată în vest și nu oricum, ci ca o
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
cețos, plin de aburi, unde miroase dulceag a arab și a sânge. Literatură. - De foarte multe ori, articolele pe care le scrieți au un ton tăios, caustic, cu specularea nemiloasă a punctelor slabe (logic și moral) și cu îngroparea în ridicol a adversarului. Destul de rar am observat în ele semne, indicii ale dubiului. Ce faceți când vă dați seama că ați greșit, într-un fel sau altul? Vă e greu să o recunoașteți? De pildă, ați scris mai demult un articol
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
un farmec donquijotesc. Eșecul a fost cu siguranță traumatizant pentru autor (cartea este autobiografică), însă apare literaturizat cu o nonșalanță uimitoare. Daneliuc nu se resemnează niciodată (nu a candidat el la primăria Bucureștiului). Ceea ce ne vom grăbi să calificăm drept ridicol, reprezintă de fapt o luptă incredibilă pentru normalizarea situației. Daneliuc "joacă" perfect resemnarea (chiar dacă ea o fi reală, în romane așa apare). Cîteva cuvinte despre tipul de memorialistică pe care-l face Daneliuc în Pisica ruptă. A existat și există
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
de pantof și un prezervativ. Toată agitația mea cu stropitoarea, mătura și foarfeca de tăiat iarba nu impresiona pe nimeni. O singură persoană, o admirabilă doamnă de la etajul întâi, mi s-a alăturat în acest efort din ce în ce mai clar acoperit de ridicol. Din când în când, câte un binevoitor arunca dezinvolt pe geam resturi menajere - ca să pună în evidență naivitatea, prostia și chiar pericolul la care ne expunea măruntul nostru civism. A fost nevoie să slăbesc puțin vigilența pentru ca revenirea la haos
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
montajul de felurite figuri feminine și a reacțiilor aferente, la aflarea veștii că "eroul" le părăsește! Nimic mai meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în clipa în care află că " EL" tocmai a abandonat-o! De un ridicol monstruos sînt și ședințele de terapie colectivă din film, cu "mame singure"; dandy-ul hedonist dezabuzat are ideea de a exploata pepiniera "femeilor singure cu copii" ("trebuie să fie mii care așteaptă un bărbat cu care să se culce"), drept care
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
bine patru trepte, cînd o senzație ciudată a pus stăpînire pe mine, am avut un presentiment cu neputință de înțeles și m-am întors ca să las bastonul și să iau umbrela. Am plecat așadar cu umbrela, dar, înțelegînd cît de ridicol și de absurd era un asemenea artefact, am fost tentat să mă întorc din nou și să îl las acasă; în cele din urmă a biruit însă acea putere misterioasă care pusese stăpînire pe mine și am luat umbrela. Prietenii
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
aceeași fericită inspirație și pe toate maidanele din jurul orașului puteau fi văzuți domnii serioși culcați pe spate, cu o floare sau un fir de iarbă în gură". întreaga povestire adună clișee de literatură cu conținut mistic și le proiectează în ridicol sau grotesc. Să mai amintim doar de unicul supraviețuitor al... potopului care pune capăt existenței orașului, un "surdo-mut și orb", sau de turnul construit de cetățeni, mai înalt decît orice clădire din lume și "ciuruit" peste tot de ferestre pentru că
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă de autoironie ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
spectacolelor, care noaptea pare acoperit de bijuterii, are o atmosferă fulminantă, în viață ca și în sălile de pe Broadway ("era o atmosferă pe care ne-am dori-o în Franța, unde publicul de elită este rezervat și se teme de ridicol"). Se poate însă trăi fără întrebare, adică fără meditație, reflecție, într-un permanent refuz al tenebrelor? Astăzi, după șase decenii de la strigătul de alarmă al scriitorului, lumea își dă seama că se poate - dar ce fel de viață e aceasta
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
reducându-se la etichetări pretins ironice ori la invocarea unor sintagme scoase din context. Reaua-intenție e atât de evidentă, încât regizorul întregii tevaturi mărturisește că după lectura cărții a ezitat între indignare și amuzament... Zău, dacă lucrurile sunt atât de ridicole, nu era nevoie de-o asemena risipă de energii și de convocarea unui număr atât de mare de oameni nu numai importanți, dar și foarte ocupați... Nu pretind nici o clipă că Omul recent e o carte fără fisură. Sunt destule
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
am zis mai târziu, a fost singura pe care Ceaușescu și Securitatea n-au mai putut-o stăpâni. Căci, împotriva speranțelor, armele erau de ajuns, dar cum să reprimi disperarea unei mulțimi? Se pare că teoria mea cade, însă, în ridicol, dacă e adevărat ce spun azi diverse voci: că, de fapt, Securitatea l-a dat jos pe Ceaușescu. Până acum doi, trei ani, eram convins că revolta populară a dărâmat regimul comunist, că Securitatea n-a făcut decât să-și
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]