5 matches
-
și în puritatea modestiei, să stea fiecare în universul ei parțial căreia i se potrivește și în care îi este destinată o orbită ca unei stele?! De ce se plasează unele femei mult în exterioritatea orbitei adecvate deviindu-și direcția spre ridiculitatea unei galaxii false? Femeia care nu are nimic, dar absolut nimic în comun cu mediul în care se înstrăinează singură își forțează imaginea prefăurită, etalează o conduită mimată, conversează degenerat, în încercarea de a-și anula propria condiție și se
NUAMI DINESCU. ÎN PRIMUL RÂND, UN OM CUMSECADE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1449902568.html [Corola-blog/BlogPost/364712_a_366041]
-
foi legitimiste, dintre care L'Union, Le Solei și La Gazette de France au supraviețuit cu dificultate pînă la război. Le Gaulois, sub conducerea lui Arthur Meyer, director de mare clasă ale cărui calități de ziarist făceau să fie iertate ridiculitățile, devine organ al aristocrației fanceze. L'Action française, inspirată de Charles Maurras și animată de redutabilul polemist Léon Daudet, reînnoiește jurnalismul monarhist. Simplă revistă creată în 1898, ea devine cotidian în 1908. Violența campaniilor sale, importanța mișcării care o susținea
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
latura lor de protagoniști, povestitorii din Ramona-Vals fug de răspundere. Sunt ușor de intimidat, sunt slabi de înger. Curajul le vine atunci când încep să scrie și e asociat nu o dată cu cruzimea. Pomeneam mai sus de fiii care duc pe umeri ridiculitățile părinților: „Una din trăsnăile bătrânului era să joace table, juca singur. Dădea cu zarurile pentru el, apoi pentru un adversar imaginar pe care-l botezase, n-am înțeles din ce motive, Ipsilanti și când se nimerea ca Ipsilanti să aibă
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
artificiul comod de a le pune în gura personajelor grotești și absurde, luând, așa în glumă, ceea ce din întâmplare gândește serios. Este un procedeu deloc recomandabil, deși foarte folositor. Multora nu li se va părea acest roman un atac la ridiculitățile la care a ajuns știința prost înțeleasă și mania pedagogică scoasă din adevăratul ei loc, ci o confesiune, chiar dacă nu a fost asta intenția autorului, pe care încearcă să ne-o prezinte și noi ne încăpățânăm să credem într-un
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii, ar fi rezultat ființele cele mai grotești. Și își adaugă Apolodoro: Ce ridicol, ce sublim trebuie să fiu! Demisionez... demisionez... și așa ridiculitatea mea se va sublima... demisionez... Dar mai-nainte, fă copii, Apolodoro!". Ajunge acasă, intră în cameră, deschide o carte și în fața paginilor, demonul familiar îi spune: "Tatăl tău este un nătăfleț; dacă nu te nășteai dintr-un așa nătăfleț... dar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]