120 matches
-
din contra, l-a determinat la un comunism cît mai "ortodox", capabil să contracareze riscurile destalinizării și să mențină intact monopolul puterii. Cultura a fost singurul domeniu în care a existat o brumă de libertate, oarecum ca efect pervers al rigorismului politic, economic și social. Acesta a fost paradoxul dezghețului à la roumaine dintre 1956 și 1971.
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
de răzbunare sau defulare după cei 50 de ani de gândire și scriere dogmatică, insipidă... Cum spunea Marguerite Yourcenar: totul e ca trivialitatea, obscenitatea să nu mascheze cumva sărăcia de idei... Fiindcă în acest mod, cădem din nou în același rigorism blestemat, iar mediocritatea, pe care o socoteam în fine depășită, revine în forță, cu un suflu și mai nou, în stare să ne sufoce de tot în cele din urmă.
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
fost acordată vreodată femeilor." (p.566). Cum "idealul virginității poate fi numai de origine masculină, nu și feminină" (p.560), soluția, în ceea ce-l privește pe bărbat, este una cât se poate de radicală și anume abstinența totală, întrucât, potrivit rigorismului etic împins la paroxism al lui Weininger, "coitul contravine ideii de omenire" ( p.573). Rolul bărbatului este, de altfel, acela de a asigura progresul acestei omeniri principial scindate, fapt oglindit cel mai bine în propensiunea sa către genialitate. În termeni
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
simplă chivernisire" și mai ales înseamnă destin. Dar cine e omul care pune atât de sever în relație cei doi termeni, putere și destin, deloc mulțumit numai cu satisfacțiile pe care le oferă "chivernisirea" sau accesul la pârghiile politice? Maximalismul, rigorismul său "principial" sunt contrazise de comportarea cotidiană a acestui om, de felul cum arată și de unele antecedente. "Student bătrân" la drept ( are 37 de ani), având la activ și "trei ani încheiați de medicină", "scund, rotofei, spân", guraliv și
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
68-90), publicat în ianuarie-februarie 1991, având acum o grație a interpretărilor liberă de orice balast sau conformism. În varianta din 1966 a eseului despre iubire și cunoaștere, unde ne va purta prin romantismul german, freudism, Stendhal, Martin Buber, Sartre și rigorismul moral al lui Kant, Radu Enescu începea printr-o referință la Lenin, despre emoțiile umane în procesul de cunoaștere, și continua imediat, absolut stupefiant, după părerea mea, cu o trimitere la "recentele hotărâri ale partidului și statului nostru cu privire la întărirea
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
a născut și de care - cu voie sau fără voie - s-a desprins. Exilul favorizează privilegiul întoarcerilor - în timp și spațiu. Exilul a reprezentat, pentru Virgil Ierunca, revoltă și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
ritualul neclintit (scena pețitului din Gura satului e, desigur, memorabilă). Dar niciodată, cum spuneam, etnografismul nu copleșește, nu devine preocupare autonomă și nici nu aplatizează sentimentele, surprinse cu o mare intuiție a mișcărilor sufletești. S-a imputat operei lui Slavici rigorismul moral, considerîndu-se că "eticismul aspru de pastor" (l-am citat pe Pompiliu Constantinescu) ar fi dăunat viziunii creatoare a prozatorului. Incontestabil, moralitatea, adesea excesivă, e specifică prozelor lui Slavici și pare bine deplasată cititorului de astăzi. Întrebarea e însă dacă
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
de operare ale sintezelor similare care i-au premers. Și își definește, totodată, în raport cu ele, limitele propriei direcții de cercetare. Fiecare dintre partițiile astfel trasate e plauzibilă. Avem, prin Henri Coulet, un tip de "istorie naturală" a genului, desprinsă din rigorismul pozitivist și avansând, oarecum anacronic, ideea unor momente de ruptură foarte clar marcate. Sau, apoi, prin Mihail Bahtin, o "istorie a tehnicilor romanești", cu siguranță sclipitoare, dar amendabilă prin impermeabilitate. Nimic exterior - context cultural, emancipare socială, mutații cognitive - nu pătrunde
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
spunînd că ei sunt datori a îndeplini în viața lor înalta morală socialistă. Cea mai neînsemnată călcare a conștiinței-l revoltau." - vine limpede din experiența sa directă, personală. A lui C. Minuseanu, alias C. Stere, e și marea admirație pentru "rigorismul" moral, precum și atașamentul ce-și găsește expresie în creștineasca urare finală: "Fie-ți țărna ușoară, prietene!" Dintre personajele romanului În preajma revoluției, numai Boleslaw Stadnicki are caracteristici comune cu L. A. Sawicki. Tovarășul de detenție al lui Vania Răutu la Minusinsk 12
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
speculativă de cel mai Înalt grad, că ele nu pot fi abstrase din nici o cunoaștere empirică și prin urmare, numai contingentă; că În această puritate a originii lor stă tocmai demnitatea lor, pentru a ne servi ca principii practice supreme. Rigorismul lui Kant constă În acea universalitate și necesitate a principiilor morale (independente de timp și spațiu) care se exprimă În imperativul categoric, cu cele două exigențe ale sale: 1. Acționează numai conform acelei maxime prin care să poți vrea totodată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
leagă acum de el, capătă Împreună cu el și prin el consistență și realitate obiectivă, adică posibilitatea lor e demonstrată prin faptul că libertatea există Într adevăr, căci această Idee se manifestă prin legea morală”. Paulsen moștenea toată această zestre a rigorismului kantian despre autonomia voinței, libertate și lege morală, imperative categorice și imperative ipotetice etc., dar nu putea fi de acord (total) cu refuzul lui Kant de a socoti că și eteronomia voinței ar putea avea nota pozitivă a generalității (universalității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
astfel de reguli care În medie sunt exacte adeseori (!), dar nu reguli care trebuie să fie valabile Întotdeauna și În chip necesar; prin urmare - decide filosoful clasic german - nu se pot Întemeia pe ele legi practice”. Paulsen a simțit slăbiciunea rigorismului kantian, constând În a se situa, peste tot - și În etică - de partea aprioricului (universalul și necesarul) și nu de partea aposteriori-ului, empiricului (particularul și contingentul). De aceea, Paulsen va opta, cu toată seriozitatea filosofică, pentru Aristotel din Etica
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Du-l îndărăt pe Abraham, ca să nu vadă întreg pământul locuit. Dacă ar fi să-i vadă pe toți cei care trăiesc în păcat, ar distruge toată creatura (anastema). Căci Abraham, nepăcătuind niciodată, n-are milă de păcătoși” (cap. X). Rigorismul patriarhului se trage încă o dată din lipsa acelui organ (sau din atrofierea lui prin practicarea virtuților) de percepere a răului. Abraham nu distinge decât o culoare din bogata policromie a sufletului omenesc: albul. Tot ce nu-i alb nu există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le dezlegeť." (pag. 149) Fondul afirmației e călinescian. (Așa cum era și fondul altor câtorva observații originale, pe care le-am rezumat deja în corpul cronicii.) Deosebirea intim psihologică dintre cei doi nu-i atât de mare. Rezervat și el față de rigorismul teoretic, Călinescu se refugia prețios în ideea inefabilului. Raicu preferă să umanizeze și termenii, și literatura, sondând continuu după un abisal dincolo. La care nici nu mai contează dacă ajunge sau nu.
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
Paradisul", alții sunt întorși acasă. În mod cert, idioții nu-și au locul în Paradis și nici cei foarte vîrstnici, printre cei declarați inapți aflîndu-se și Pietro Mancuso un păstor care nu vorbește, ieșind din muțenie abia la sfîrșit. Acest rigorism poartă amprenta discursurilor degeneraționiste de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX, unul dintre funcționari explicînd că idioțenia este contagioasă genetic și prin urmare exclusă. Regizorul s-a documentat serios în această privință consultînd cu acribie arhivele de la începutul secolului
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
e menit parcă să satisfacă gustul de cititor al lui Cioculescu însuși. Nu era el cel care recunoștea, în rezumatul matein al lui Montaigne, o expresie tip aparținându-i chiar acestuia din urmă ? Nuanța suplimentară e formidabilă. Și relativizează serios rigorismul științific al teoriilor receptării. Dacă autorul Șerban Cioculescu se pretează unei invocări filologic exacte, cititorul omonim însă nu poate fi prins între ghilimele. Avem, în cele două ipostaze livrești ale lui criticului interbelic, o metaforă extraordinară a realității metodologice pe
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
experimentalismul se vrea a fi un concept acoperitor. Mai larg, cum arătam, decât postmodernismul. Hard. Incompatibilitatea e clară. Și, cu toate că Soviany încearcă să o rezolve sagace (plusând, în toate cele opt categorii, în direcția umanului, deci îmblânzind pe cât se poate rigorismul), ea rămâne până la capăt nimic altceva decât o incompatibilitate. Care se vede cel mai limpede în partea de analiză a cărții. Atunci când discută, poet cu poet, literatura ultimelor cinci decenii, ajunge, vrând, nevrând, la un tip de discurs, într-adevăr
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
diferite, Tornatore închide cercul, istoria Siciliei presupune o eternă reîntoarcere; preț de o clipă viața se visează și se reia dintr-un alt punct. Privirea lui Tornatore inocentează, și chiar dacă plină de ironie, ironia nu devine niciodată sarcasm, sustrage unui rigorism eticist, ideologiei, politicii, conflictelor intestine, pentru că istoria Siciliei, a Baariei, așa cum ne-o înfățișează regizorul, este înainte de toate o istorie de familie, o familie pe care filmul o îmbrățișează cu toată dragostea.
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
de cruzime care fac parte din educația strictă a copiilor comunității, există acte de cruzime care implică un derapaj periculos. Avem o întreagă partitură a violenței și dincolo de gesturile vindicative ale copiilor, există o morală foarte strictă care rezonează cu rigorismul eticist și conservatorismul Grunderzeit-ului, cu o cultură patriarhală, cu profunde rădăcini religioase, a cărei expresie elocventă o constituie Pastorul (Burghart KlauBner), respectat de întreaga comunitate. Copiii săi sunt supuși unei discipline severe care lasă prea puțin loc manifestării afecțiunii, pedeapsa
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
eu tai poezia românească în două”. Deprins în familie, simțul ridicolului se exercită asupra oricărui triumfalism solemn, începînd cu legionarii („frate-meu era foarte sensibil la ridicolul lor”) și Carol II. Pentru M. Ivănescu, vanitatea publică, inclusiv cea auctorială, și rigorismul etic sînt expresii ale inautenticității narcisice. Nu cred, precum Liiceanu, că avem de-a face la el cu o „privire amorală și artistă” asupra comunismului. E o privire uman-prea umană, venită nu numai din „înșurubarea tenace în propriul destin individual
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
oferi, ea singură, o explicație convingătoare. Intervine în ecuație, de data aceasta, și noutatea formulei. Aer cu diamante deconcertează. Niciodată nu s-a mai făcut, la noi, o poezie atât de liberă. Invazii dirijate de tropi s-au mai văzut, rigorism compozițional, de asemenea, cotidian și ironie mai există ici și colo, dar toate la un loc, și încă într-un dozaj imposibil de anticipat, nu. Indiscutabil, am avut, după război, poeți foarte buni. Dar, cu neînsemnate excepții, conformismul acestora în raport cu
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
dramatism al compoziției dincolo de logica narativului și a tematicii, la Sokurov devine mistic, o formă obscură, difuză de transcendență sau cu un termen care nu este tocmai fericit ales în acest context, metafizic. Aceasta pentru că nu există aici nimic din rigorismul german al subiectului. Încă o dată, Faustul lui Sokurov este rusesc, prin urmare ghidat de un fel de nebunie care posedă propria ei ordine. Depășind paranteza, există în această dialectică lumină- umbră o sugestie a expresionismului german cu Fritz Lang și
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
lui Petru Creția, determinat de momentul istoric și de opoziția autorului Eseurilor morale față de colectivismul regimurilor totalitare este accentul pus pe ,,prerogativele suverane ale individualității" față de care orice ,,tribalism", orice ,,consimțire la valorile gregare" înseamnă eteronomie. Împotriva oricărui ascetism și rigorism moral, Petru Creția afirmă în Eseuri valoarea plăcerii. Punctul de plecare îl află autorul în Etica nicomahică, în legătura organică pe care o descoperă Aristotel între plăcere și viață. Valoarea etică supremă pare a fi, după Petru Creția, ,,promovarea în
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
Toate bufnițele, care e un roman cu subiect volatil în cel mai înalt grad: e de-ajuns să-i aplici o grilă rigidă pentru a-l sufoca. Chiar denunțarea convenției manuscrisului găsit (de fapt, dăruit) reprezintă tot o formă de rigorism critic extrem. Încă o dată, subtilitatea ireductibilă a lui Filip Florian le alunecă din mâini cronicarilor. E drept că bătrânul Emil îi dăruiește similitestamentar ucenicului său într-ale prieteniei un caiet cu însemnări. Doar că acesta, transcriindu-l nu face, propriu
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
s-au cunoscut. Această viață de dinanite conține ambiguități aluzionate, dar neelucidate nicio clipă, printre care o posibilă relație homoerotică între cele două. Cristian Mungiu a evitat însă senzaționalismul unei explicații care să încorporeze un erotism problematic, mai ales în raport cu rigorismul vieții monahale. Avem o anumită intimitate a atingerii pe care Alina o reclamă și pe care Voichița i-o refuză delicat, însă dincolo de un aspect fiziologic care niciodată nu apare ca motivație transparentă, există între cele două fete, în mod
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]