120 matches
-
fost sau nu una rigoristă. Dacă la întrebarea „A fost Kant un rigorist moral?” s-au dat răspunsuri diferite, faptul se explică prin accepțiile distincte care au fost conferite acestei expresii de către comentatori și interpreți. S-a susținut adesea că rigorismul moral este o consecință a viziunii lui Kant asupra sensului și țelului ultim al existenței omenești. S-a afirmat că el a văzut finalitatea ultimă a existenței în îndeplinirea datoriei, și nu în obținerea fericirii, înțeleasă ca deplină mulțumire a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
datoriilor pe care le avem față de noi înșine și față de semeni. El a visat o societate în care fericirea unui număr cât mai mare de oameni să poată fi armonizată cu moralitatea. Într-o altă interpretare, strâns înrudită cu prima, rigorismul moral kantian s-ar exprima în exigențe apreciate drept excesive față de o ființă atât de slabă, de imperfectă, cum este omul. Este avută în vedere cu deosebire îndatorirea autoperfecționării morale, așa cum a fost ea formulată de Kant. Ni se spune
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lucrare foarte recentă, constatarea că filosoful a contestat cu energie afectivitatea drept sursă și temei a moralității îl determină pe autor să socotească îndreptățită concluzia că în acest fel rațiunea ar fi opusă „frontal exclusivist” afectelor bune9. În capitolul intitulat „Rigorismul etic și moralitatea umilită” se susține, cu referire la un pasaj din Crp că, afirmând supremația legii morale a rațiunii, Kant „nu poate ocoli cu totul o viziune înstrăinată asupra omului și a moralității”10. În sprijinul acestei aprecieri, bazate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest scop este pentru om întotdeauna o progresare de la o perfecțiune la alta, «este o virtute, o laudă a celui care aspiră la eaă.14 Ceea ce în medii culturale și religioase din cele mai diferite va putea fi resimțit drept rigorismul reprezentării kantiene asupra îndatoririlor omului poate fi mai bine înțeles drept expresia modului în care a perceput și a asimilat Kant ceea ce s-a numit „spiritul protestantismului”. Chiar și pentru cei care nu știu nimic despre rolul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sensul că dincolo de ceea ce ne dictează imperativul categoric, ar exista obligații sau îndatoriri morale necondiționate, care nu admit nici o excepție. Este un punct de vedere care poate fi caracterizat drept rigorist. Studiul de față va fi consacrat acestui sens al rigorismului moral la Kant. Cea de a doua parte a Metafizicii moravurilor (Mm), Pmtv, este consacrată unei elaborări sistematice a vederilor lui Kant despre îndatoririle morale ale omului atât ca îndatoriri față de sine însuși, cât și ca îndatoriri față de semeni. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
moralității, legi morale sau legi practice care stabilesc îndatoriri sau interdicții necondiționate, absolute, poate fi calificat drept rigorist. Iar poziția pe care a susținut-o Kant cu privire la datoria veracității și la interdicția minciunii, în scrieri târzii, cade sub acuzația de rigorism. Este o poziție surprinzătoare în măsura în care, așa cum am arătat, ea va putea fi caracterizată drept o inconsecvență în raport cu analiza kantiană a bazelor moralității. Ne putem întreba, în încheiere, cum ar putea fi ea explicată. În această privința pot fi formulate doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de a-l trata pe răufăcător drept scop în sine este total inacceptabilă. Prin raportare la formula fundamentală se poate vedea mai bine că interdicția necondiționată a minciunii este o concluzie care nu poate fi susținută 38. Sugestia că sursa rigorismului kantian ar fi utopismul - formularea unor prescripții morale prin raportare mai degrabă la o lume ideală decât la cea reală - suscită unele rezerve. În raport cu acei autori cu înclinații sentimentale și romantice din epocă, susținători ai ideii că omul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie legat de existența altuia. Nu există fenomen ori manifestare, fără o cauză declanșatoare. Toate științele, precum și toate tipurile de cunoaștere, se întrepătrund, creând dependențe imposibil de disociat. Privit dinspre sociologie, artă, educație, etică, fenomenul social actual din postmodernitate depășește rigorismul epocii moderne și conformismul pe care acesta îl reclamă. Raportat doar la etica bunului simț, fenomenul postmodern capătă caracter minimalist. Raportat la etica datoriei etica lui nu trebuie individul e limitat strict doar de ce nu trebuie să facă, un nu
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
intenționat sfârșește compromis de-o mână de terchea-berchea, și mai ales că reacțiile sociale disponibile se reduc în principal la trecere cu vederea, așteptare, resemnare și alte asemenea artificii defetiste specifice epocii. − De acord, dar totuși nu văd rostul unui rigorism punitiv. Azi, răul social are inițiativa; victimele lui sunt silite să se rezume la răspunsuri, ca elevii scoși la lecție de el. Soluția însă nu cred să fie nici într-o preîntâmpinare ofensivă a lui. − Are inițiativa pentru că i s-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poate spune că marca sfîrșitul oficial al conflictelor și luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne arată că autorul nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor „novațieni”; el și-ar fi procurat informații privitoare la rigorismul lor direct de la un prezbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească se datorează faptului că Dumnezeu a vrut să-l pedepsească pentru că i-a prigonit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exemplele: Așa s-a realizat, de pildă, printr-un acord între Ed. Academiei și Editions Klincksieck de la Paris, în 1978, volumul: La sémiotique formelle du folklore (A. Marino, Pentru Europa) Poezia lui Mallarmé ar fi, apoi, o combinație între rigoare (rigorism) și frivolitate (Al. Călinescu, Interstiții) Din 1941, în urma unei funeste întâmplări, care a provocat o ruptură ireparabilă între Ralea și familia mea, nu l-am mai văzut decât o singură dată, de la distanță, în foaierul unui teatru (Al. Paleologu, Despre
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
spune, al conflictelor și al luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne face să înțelegem că el nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor „novațieni”: într-adevăr, el și-ar fi procurat informații privitoare la rigorismul lor direct de la un presbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească se datorează faptului că Dumnezeu a vrut să-l pedepsească pentru că i-a prigonit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opus, clasele populare practica un model educativ caracterizat printr-o atitudine laisser faire, aparent similară « laxismului » claselor superioare, dar diferă de acesta prin aceea că exprimă mai degrabă un fel de indiferență, absența proiectelor educative ; clasele mijlocii sunt adepte ale « rigorismului educativ ». J.M.Bouchard în 1988 reține trei « paradigme socio-culturale și educative » definite ca un fel de meta-imagini ale societății care permit înțelegerea sistemelor de valori, de atitudini, de credințe care susțin comportamentele educative și trei mode le ale comportamentelor educative
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
toate domeniile și meseriile și limita educația la predare-asimilare. Ca urmare a transformărilor sociale și a dezvoltării cercetărilor de pedagogie și psihologie experimentală, principiile și practicile educaționale legitimate prin rigoarea pedagogică și intelectualistă de inspirație herbartiană au cunoscut mutații radicale. Rigorismul pedagogic a fost considerat, în noul context, o piedică în formarea personalității independente, critice și creatoare. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX s-a născut o mișcare pedagogică numită educația nouă inspirată din concepțiile lui J.J.
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
ale acestei cărți converg spre o concepție calitativă a masajului. Dincolo de modalitățile tehnice, care nu constituie decât suporturi pentru ̀ nvățare, este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, de a cuantifica aplicațiile masajului. Orice tentativă de codificare conduce la un rigorism mecanicist incompatibil cu dialectica creației continue care se produce ̀ ntre terapeut și pacient. Act ̀ n doi, masajul nu poate fi strict programat dinainte și, ca atare, prescrierea sa nu poate avea exactitatea unei rețete medicale. Necesitatea adaptării continue
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
Larousse, dictionnaire encyclopédique, publié sous la direction de Claude Ange, Paris, 1933, p. 1397). 64 "Puritani" sectă presbiteriană din Anglia ce pretinde atașarea mai fidelă decît a altora la Cartea Sfîntă (Biblia). Constanta lor tensiune morală va degenera într-un rigorism cumplit. Revoluția din 1648 a fost aproape în totalitate opera puritanilor, care se confundă în timpul acțiunii cu parlamentarii. Persecuțiile Stuarților au obligat un mare număr de partizani ai puritanismului să emigreze, în special în America. 65 Termenul "papism" este folosit
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de predare-învățare-evaluare. 2. Citate „Proiectarea reprezintă o mutație științifică în teoria și practica educației. A contribuit la diminuarea conduitelor didactice bazate pe improvizație și la afirmarea rigurozității, raționalității, preciziei în abordarea și soluționarea problemelor instructiv-educative. Dar nu trebuie exagerat rolul rigorismului (prin proiecte-șablon, impuse administrativ), în dauna creativității profesorului.” (I. Neacșu, I. Negreț-Dobridor, 2001) „Proiectarea propune nu o uniformizare a profesorilor, ci propune doar un cadru normativ, riguros, dar deschis și permisiv la varietatea procedurală, de adaptare la situații și evoluții
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
29 se opusese deja oricărei a doua căsătorii, într-un caz ca și în celălalt, ceea ce va face în operele succesive totdeauna. Nu se întreabă dacă o astfel de interpretare este compatibilă cu evoluția autorului care se îndrepta spre un rigorism tot mai strâns în materie sexuală, în timp ce se apropia tot mai mult de Montanism: se dă cazul că Adversus Marcionem I, 29 este deja montanist, deoarece preceptul care interzice oricare a doua căsătorie este impus de „Paraclet”. Și nici nu
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
de gustul și preferințele sale (O problemă literară, 1895, Țăranul în literatură, 1897), dar n-a rămas opac nici la poezia franceză, parnasiană și simbolistă (Tendințele literaturei franceze actuale, Leconte de Lisle). Baudelaire nu-i era nici el necunoscut, dar rigorismul moral al criticului accepta cu greu imaginile șocante ale poetului francez. De o școală gheristă, în istoria criticii românești, se poate vorbi numai în ceea ce privește continuarea direcției sociologice pe care D.-G. o inaugurează. Sub aspectul criticii explicative și deterministe, influența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
mai vechi are o explicație simplă: mitul preformează atitudini și propune soluții exemplare. Controlul producției de imagine trebuie păstrat și gestionat cu grijă din rațiuni de eficiență socială. Și contează mai puțin calitatea pur estetică a produsului. Contează însă metoda. Rigorismul estetic este legat la Platon de nevoia de control social. Această nevoie nu e o caracteristică specifică exclusivă a lumii în care a trăit Platon. Un mecanism principial identic pune în mișcare teorii estetice din diverse epoci: în esență e
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
În acest caz: a râs vreodată Isus? Putem vorbi, prin urmare, de o veselie sacră? Adică îi e îngăduit clericului să glumească? Și dacă da, cât de mult? Dacă nu, cu strigătul lui Rancé: Malheur à vous qui riez! (dincolo de rigorismul moral al spusei și care amintește de Kant!). Cristos nu a râs niciodată, adevărat, dar nici nu a condamnat râsul. Căci râsul e bucurie și smerenia e participare, și în afara participării creștinismul e neant. De aceea începe el cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în cele dintâi nuvele caracterele sunt liniare, cu timpul ele evoluează, personajele căpătând o viață sufletească mai complicată. Predilecția merge spre oameni discreți, tăcuți, care nu își dezvăluie adevărata fire decât după mult timp. Protagoniștii sunt dominați de un puternic rigorism moral. Ei au mândria obârșiei rurale, cu care chiar se fălesc. Nuvelistul preferă dilemele morale, urmărindu-le în momente decisive, surprinse cu finețe. În genere, personajele caută puritatea sufletească și liniștea interioară, identificată fie cu realizarea dorințelor, fie cu fericirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
se află România nu poate fi contestată. Ne aflăm În fața unui verdict cât se poate de limpede dat de Uniunea Europeană. Ieșirea din această situație nu se poate face decât prin seriozitatea elitelor politice, prin consecvență. Prin rigoare morală, nu prin rigorism. Prin recunoașterea faptului că anumite partide politice și-au epuizat mandatul istoric. Prin apariția altor partide, cu alte figuri În frunte. Poți fi sau nu de acord cu Uniunea pentru Reconstrucția României sau cu Inițiativa 2003 a lui Cozmin Gușă
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Partidului Democrat, ceea ce sigur că putea duce la spargerea algoritmului. Mircea Mihăieș: După părerea mea, era chiar un semn bun, pentru că dacă s-ar fi Început cu PDSR, ar fi fost Învinuiți imediat de răzbunare - or, eu cred că un rigorism (pe care Îl Înțeleg ca legalitate, nu cu conotația cazonă pe care o are uneori acest termen) era salutar În acea perioadă. Vladimir Tismăneanu: Da, dar Însemna retragerea PD-ului din algoritm și asumarea practică a riscului. Ceea ce nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
distribuie libelli, care ar fi avut puterea să îi declare pe lapsi nevinovați de apostazia lor. Aceeași situație (de data aceasta, ulterior persecuției) apare în sânul Bisericii Romei, dar aici, nu excesul laxismului se află la originea schismei, ci excesul rigorismului. Novațian, conducătorul dizidenților romani, dornic, probabil, să ocupe scaunul episcopal, nu se supune unui episcop (Cornelius) care alesese să se ascundă în timpul persecuțiilor, în loc să se opună în mod deschis. De fapt, cele două mișcări dizidente, din Roma și din Cartagina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]